1,036 matches
-
ca să se protejeze de gândire, și mai ales și de produsul ei net, libertatea. Cred, fără să-l fi cunoscut niciodată personal, că e pur și simplu un om viu, excepțional de talentat, care refuză să se lase prins cu lațul, fie el unul de oțel, ori unul pentru privighetori. În felul ăsta ne ajută pe noi, ceilalți, insuficient de curajoși ori de disciplinați, să trăim. Să facem nițică politică C. Rogozanu Nu e primul volum de dialoguri dintre Vladimir Tismăneanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
care le purtam toți studenții și toate studentele ce stăteau în semicerc în fața personajelor lor din lut fixate pe suporturi, cu ochii ațintiți pe gospodina așezată stând ceva mai sus și explorau detaliile trupului cu bețe de modelaj cu un laț de sârmă în vârf. Nu fără o asemănare cu surorile medicale și cu medicii stagiari, ei așteptau vizita medicului-șef; atunci apărea, îmbrăcat în alb, cu excepția beretei, Mages. În pantalonii mei de dril pescuiți din lada de donații și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe Ahmet hârâind șoaptă după șoaptă în catifeaua înserării. Tariq nu vrea război. Și nici aur, și nici măcar pe femeia cea blondă, pe care i-o cere cu atâta obrăznicie. Nu. Nu e asta. E nevoia lui de a strânge lațul. De a vedea grumazul lui Musa plecându-se, cu supușenie. E primul semn de slăbiciu ne. Musa știe și nu spune nimic. Ascultă. Ascultă în tăcere. Dacă lovește acum, pe neașteptate, Tariq tot o să-l copleșească. Ai lui sunt prea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pericol, pentru siguranța națională a patriei, În plină transformare, modernizare și propășire! Vai de capul nostru! Păi, da, mă, talentatule! Că m-am luat după tine, după opera ta. După capul tău. Și mi-am băgat, singur - singurel, gâtul În laț. Și, după aprecierile lor, asta merităm. Să fim, ambii, executați, cât mai repede. Dar, ăia ne Împușcă, ori ne spânzură? Da, Sandule, ne Împușcă, ăsta-i adevărul. Atunci, ce are gâtul cu lațul, și lațul cu gloanțele, care, zici, că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mi-am băgat, singur - singurel, gâtul În laț. Și, după aprecierile lor, asta merităm. Să fim, ambii, executați, cât mai repede. Dar, ăia ne Împușcă, ori ne spânzură? Da, Sandule, ne Împușcă, ăsta-i adevărul. Atunci, ce are gâtul cu lațul, și lațul cu gloanțele, care, zici, că ne așteaptă, nerăbdătoare, pe țevile armelor? Mă, nu mă zăluzî de cap. Gata. Eu o rup de fugă, peste graniță. Singur. Și eu? Tu? Te descurci. Tot singur. Vai de mine și de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
băgat, singur - singurel, gâtul În laț. Și, după aprecierile lor, asta merităm. Să fim, ambii, executați, cât mai repede. Dar, ăia ne Împușcă, ori ne spânzură? Da, Sandule, ne Împușcă, ăsta-i adevărul. Atunci, ce are gâtul cu lațul, și lațul cu gloanțele, care, zici, că ne așteaptă, nerăbdătoare, pe țevile armelor? Mă, nu mă zăluzî de cap. Gata. Eu o rup de fugă, peste graniță. Singur. Și eu? Tu? Te descurci. Tot singur. Vai de mine și de mine! Nici un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
din banii strânși ca să-l trimită la facultate. O greșeală prostească și n-o să mai ajungă în veci avocat. Să-ți vâri chestii în tine. Să te vâri pe tine în chestii. O lumânare în sculă sau capul într-un laț, e clar că o-ncurci. Eu am încurcat-o din cauza unei afaceri căreia-i ziceam Pescuit de Perle. Adică făcutul labei sub apă, stând pe fundul bazinului în partea mai adâncă a piscinei alor mei. Inspirând adânc, mă duceam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în grabă a venit în dreptul meu cu o funie nu prea groasă, dar destul de puternică. A făcut din ea un fel de lasou mare și zice: - Fii atent că arunc funia, tu o prinzi cu mâna stângă și apoi bagi lațul pe corp. Am înhățat funia și din acel moment mi-am dat seama că am scăpat de la înec și că sunt salvat. Încet, colegii mei m-au tras afară pe dale, am lăsat apa să curgă din cizme apoi m-
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
lui de aur. Se uită nedumerită la el, mai speră că e o greșeală. "Poftește, poftește", spune el ca unei vechi cunoștințe. Faraoana părăsește cabinetul. "Dezbracă-te". Se execută înecată. Merită altă soartă? Nu. Singură și-a băgat capul în laț. În cabinet intră alt bărbat. Tresare din nou. Este doar în bluză și în chilot. Arsă de soare. Doctorul îi zâmbește întinzând mâinile spre ea. "Vino, păpușă". Stă pe un taburet, lângă birou. Nu face niciun pas, nu poate. "Vino
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lumina în râpa întunecată, unde își dăduse drumul în scrânciob, ceva mai înainte, Pamfil Duran Și mi s-a făcut părul măciucă, de ce am văzut acolo, că Pamfil Duran, petrecându-și un capăt de funie pe după ceafă și făcându-l laț, și-l pusese deasupra mărului lui Adam, slobozindu-se din scrânciobul de frânghii și având limba scoasă și vânătă, ca o vită doborâtă pe o parte, căznea unduind, numai oleacă, din trup Iar atunci, și eu, și Manuil Fragă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și am încercat să desfac capacele de la general, să bag mâinile în bare, în siguranțe. N-am reușit să desfac. Ce să fac ca să mă omor, și am avut ideea să mă spânzur. Am găsit un cablu, i-am făcut laț, mi-am băgat capul, s-a rupt, am căutat altceva, o sârmă de plasă, am luat-o, am legat-o de gât, când am fost oprit de brigada de poliție. Am vorbit la Poliție, după aia m-a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în cap și am zis hai să ne spânzurăm, și le-am zis că las’, să vă arăt eu. Avea Bazan un cearceaf cum e prosopul de la nuntă, tare, și mi l-am pus la gât. Mi l-am făcut laț. Șampi a fugit. Bazan mi-a zis că am stat un minut jumate și m-am înnegrit la față. Și asta din glumă, așa mi-a venit mie. În minutul ăla vedeam numai îngeri, numai oameni în alb care zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și chiar când dormeam o lăsam să ardă. De aceea, după câteva ore mă trezeam. Într-o noapte, am visat că vechiul zid care mă ocrotise în copilărie s-a alungit, mi-a dat ocol și s-a transformat în laț. Cum n-aveam curaj să mă sinucid, mă aștepta o moarte fracționată. De-atunci, m-am gândit mereu la asta. Zidul se închidea în jurul meu și, în loc să mă apere ca altădată, mă izola din ce în ce mai mult... Aici în gară cercul s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu-i totul. Acceptând frica, devii apt pentru ea, iată ce n-a spus cetățeanul Sieyes, care a avut noroc spre deosebire de alții. Frica e și victimă și părtașă. Ea crede că e abilă când nu face decât să-și potrivească lațul și să care pietre pentru propria ei închisoare. Temîndu-se să-i apere pe alții, a sfârșit adesea prin a se condamna pe sine. Tot ce a obținut a fost o amânare a sentinței. A urcat pe eșafod, după ce a asistat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întreba de ce vă spun toate astea. Pentru a arăta tribunalului că nu există nici o contradicție între faptul că-l apăr pe Robespierre și acuz ghilotina. O, domnilor judecători, tot speranța ne arată că vinovați și nevinovați ne aflăm înlăuntrul aceluiași laț, înlăuntrul aceluiași zid al destinului. Și că în loc să căutăm crăpătura din zid, ne strângem și mai mult lațul pe care ni l-a pus destinul de gât. Nu e trist? Eu simt fraternitatea ca pe o idee tragică. În numele ei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-l apăr pe Robespierre și acuz ghilotina. O, domnilor judecători, tot speranța ne arată că vinovați și nevinovați ne aflăm înlăuntrul aceluiași laț, înlăuntrul aceluiași zid al destinului. Și că în loc să căutăm crăpătura din zid, ne strângem și mai mult lațul pe care ni l-a pus destinul de gât. Nu e trist? Eu simt fraternitatea ca pe o idee tragică. În numele ei condamn ghilotina și vă amintesc că datoria noastră este una singură: să facem ca ea să nu funcționeze
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
putea să iau fluierul, cum am făcut la coliba din mlaștină și, ascultând vântul, să încep să cânt. Fiara din mine ar râde atunci în hohote. N-ar mai trebui să lupte, căci melodia s-ar înfășura ea ca un laț la gâtul lui Dumnezeu, sugrumîndu-l. Și voi cânta, poate, astfel până ce voi uita totul. Atunci nu-mi va mai fi frică. Voi întinde mâna și voi vîrî cobra în sân. Acum vă pot spune, în sfârșit, adevăratul scop al confesiunii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
decât o mie de cimitire: Mamă, mai bine mă aduceai jertfă cerului, precum Avraam pe fiul său Isac, decât să mă naști în fața abatorului! 28. Numai nebunii visează libertatea ca o evadare a sinelui. Pașii țes gratii, adâncesc capcane, împletesc lațuri, pisează sticlă. Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine. Libertatea ridică ziduri, închide cercul, încuie lacăte, libertatea este o proiecție a depărtărilor. Desfaci o paranteză pătrată, te închizi într-o paranteză rotundă, te extragi dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în același timp, simțeam asupra mea o altă privire, care mă urmărea în orice moment și loc, privirea unei puteri invizibile care aștepta de la mine un singur lucru: moartea, indiferent dacă o aduceam altora sau mie. Așteptam clipa în care lațul privirii Irinei avea să slăbească. Și iată că închide ochii, iată că eu alunec în umbră, în spatele pernelor, al divanului, al vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pasul calului său negru, de parcă ar fi înțeles. Povestirea își potrivește pasul după ritmul lent al potcoavelor de fier pe cărări povârnite, către un loc ce păstrează secretul trecutului și al viitorului, dar și timpul întors în sine, ca un laț atârnat de oblâncul șeii. Știu deja că drumul lung ce mă duce la Oquedal va fi mai puțin lung decât drumul ce-mi va rămâne de făcut, odată ajuns la acel ultim sat, la granițele lumii locuite, la granițele timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din locurile comune ale bunului-simț pur, oglindă a trivialităților, o proclamă solemn și emfatic, de parcă ar rosti un aforism profund sau ar descoperi un principiu luminos de extracție proprie, dar numai pentru ca altcineva, la fel de prost ca el, să pice în laț. Mă credeți prost? Păi eu, ca să mă apăr, mă voi preface că mă cred deștept, sau mai degrabă om de bun-simț. Și foarte bine face. Așa e prostul defensiv sau negativ. Iată însă că aici, în țara ta, încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îmi doream să ne invadeze Gorbaciov, să ne ia satana locală de pe cap. Riga îl arunca pe Gorbi. Eu mi-l doream. Era diferența ucigătoare între cei cinci ani de când ei dăduseră drumul la robinetul cu libertate, iar la noi lațul se strânsese că nu mai puteam respira. Acea nerăsuflare venea din afară, din frica de a deschide orice să nu auzi glasul gângav al dictatorului nostru cel de toate zilele, din umilința multiplicării dependențelor (creșterea exponențială a lui „oare ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sinucidere prin aglomerare de flori Într-o cameră. Ca un surîs. Din instinct de conservare, sibaritul se azvîrle cu recunoștință Într-o ultimă beție artificială. Se Înconjoară singur de golul de care se teme și și-l fixează ca un laț de gît. Cetatea se umple treptat de cadavre Îmbrăcate somptuos ce se descompun În căldura dulceagă sub muzica veselă a flautelor care fac caii să danseze. Statui nu se fac pentru că nimeni nu crede În timp. Nu există Munte. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Roma, 1948-1950. Decret-lege 966 din 7 aprilie 1941 privitor la interdicția căsătoriei funcționarilor publici cu străini sau evrei. Nazi Conspiracy and Aggression, Washington, 1946... Stia prea bine titlurile, nu-l mai satisfăceau. Creșterea molimei, confuzia... atâtea înșelătoare mici speranțe, până ce lațul nevăzut se strânge brusc și e prea târziu, nu se mai poate face nimic. Ieri boala era încă la vecin sau la vecinul vecinului, azi e deja în tine și e prea târziu. Premisele răului, în fiecare captiv, nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Când zeci de neajunsuri mă cer și când un glas De‐ i izvorât din suflet, pe suflet mă apasă. S‐ au coșcovit pereții îmbătrâniți de ploi, Sunt mai tocite parcă și scările de piatră, Cu coada răsucită, smucindu‐se în laț, Văd, m‐ a uitat și cânele - mă latră. Dar mama... Se încurcă în fuste alergând, Acum îi simt mireasma de prună și de pară Cum o simțeam atuncea, când prune ne‐aducea Copiilor, ce ne jucam afară . 231 George Lesnea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]