3,980 matches
-
mai apoi tu vei duce treaba la capăt. Iepurașul părea a fi mulțumit de această înțelegere și de înțelepciunea ursului: − Așa să fie, precum spui! Încet, încet, târâș-grăpiș ursul se apropie de scorbură. Nu se întâmpla nimic, era liniște. Cu labele-i puternice, moș Martin se ridică dintr-o săritură până la gura scorburii. Lăcomia îi dădea ghes când văzu fagurii plini de miere frumos aliniați. Întinse laba, cât pe ce să îi cuprindă, însă atunci năpastă mare se abătu asupra bietului
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
încet, târâș-grăpiș ursul se apropie de scorbură. Nu se întâmpla nimic, era liniște. Cu labele-i puternice, moș Martin se ridică dintr-o săritură până la gura scorburii. Lăcomia îi dădea ghes când văzu fagurii plini de miere frumos aliniați. Întinse laba, cât pe ce să îi cuprindă, însă atunci năpastă mare se abătu asupra bietului animal. Albinele rămase în scorbură să păzească avutul familiei, cât suratele erau la lucru, se năpustiră cu toată furia, orbindu-l pe nepoftitul musafir. Câteva clipe
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
mine, sunt o frumusețe! - Roșcato! nu știu ursul cum să o mai supere. - Voi fi fiind roșcată, dar sunt mândră de deșteptăciunea mea! Și vulpea plecă, întorcându-și coada. Ursul mormăi atunci și mai puternic, așezându-se cu capul pe labe. Era tare supărat că nimic nu reușea să facă bine. Până și ariciul își bătuse joc de el. Se hotărî atunci să meargă acasă, să încuie ușa și să hiberneze până la primăvara viitoare, căci poate așa mintea îi va fi
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
lăsă să-i alunece pe piciorul catifelat și-l șută ca pe un balon până la candelabru. „Viceimperatorul” se agăță de acesta, dar o gheară îi smulse brațele, iar alta îi sfâșie fața umplând-o de sânge. Contele îl prinse de labele picioarelor înainte de a cădea pe podea, îl răzghină smulgându-i-le și-l aruncă în tavan. Trupul mutilat se sparse, sângele și măruntaiele se împrăștiară în aer și căzură pe podea printre fotolii. Deodată Contele tresări. Uitase de „Imperator”. Înfuriat
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
din plastic în ghena de gunoi care răspândea un miros pătrunzător de varză acră.” Ce miros plăcut de sarmale “, își zise în gând, trăgând peste cap cartonul să nu-l ningă. Patrocle se întinse lângă el, băgându-și botul sub labele din față, veghind cu ochii întredeschiși. De câteva zile cerul își revărsa sacul cu fulgi mari de zăpadă peste oraș. Se înnoptase și lumina lampadarului din apropiere prelungea umbrele copacilor până în colțul unde își făcuseră adăpost cei doi. Câinele ciulii
VISUL ALB, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346704_a_348033]
-
cârpă albă Pavoazată cu ceva vopsele. Soare? Lună? Câteva stele?” - Toate bune, măi, băieți, - Dar câmpul este plin de scaieți! - Ba, eu consider că nu strică Să fie și un ochi de pisică, Și o cobză, neapărat un țambal, O labă de urs și o coadă de cal! - Dar ce ați spune despre o mână lungă? - Să o scurtăm...Și așa povestea ne ajungă! Să ascult cum fâșâie frunza în dungă Cât este toamna de lungă. Toc! Toc! Toc! Toc! - Bate
TOC! TOC! TOC! TOC! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351199_a_352528]
-
din neam nobil. -Da...da...de pe vremea lui Țepeș. -Ai dreptate! Dar n-am stabilit unde suntem... -Suntem aici...sau dincolo? -Vrei să spui că suntem dincolo, veniți de aici... -Nu mai înțeleg! -Lasă că ne dezleagă Bălosul al lui Labă! La cârciumă.” -Măi, dar rău se învârte pământul. -Am observat și eu. A căpătat chiar viteză de când s-a întunecat. - Păi, este la mintea cocoșului...a dispărut soarele.El mai ținea pământul să nu se învârtească prea rău. -Să nu
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352051_a_353380]
-
din neam nobil. -Da...da...de pe vremea lui Țepeș. -Ai dreptate! Dar n-am stabilit unde suntem... -Suntem aici...sau dincolo? -Vrei să spui că suntem dincolo, veniți de aici... -Nu mai înțeleg! -Lasă că ne dezleagă Bălosul al lui Labă! La cârciumă.” -Măi, dar rău se învârte pământul. -Am observat și eu. A căpătat chiar viteză de când s-a întunecat. - Păi, este la mintea cocoșului...a dispărut soarele.El mai ținea pământul să nu se învârtească prea rău. -Să nu
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352052_a_353381]
-
cu un plus de greutate trăiesc mai mult decât bărbații care menționează aceasta (int). • Co-rupt în fund. • Absențele sunt la fel de semnificative ca și prezențele ( Mircea Radu Iacoban). Tăcerea e de aur mai ales când nu ai nimic de spus. • Jos labele, viermilor! (viermii au labe?) • Unde este un Cezar, apare și un Brutus... Când nu ai Istoria pe care o dorești, o creezi și apoi crezi în ea. Dacă arăți ca poza din pașaport, ești prea bolnav ca să călătorești (conform Andrei
ZICERI (161/162) HOROSCOP & ZILE DIFICILE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352116_a_353445]
-
greutate trăiesc mai mult decât bărbații care menționează aceasta (int). • Co-rupt în fund. • Absențele sunt la fel de semnificative ca și prezențele ( Mircea Radu Iacoban). Tăcerea e de aur mai ales când nu ai nimic de spus. • Jos labele, viermilor! (viermii au labe?) • Unde este un Cezar, apare și un Brutus... Când nu ai Istoria pe care o dorești, o creezi și apoi crezi în ea. Dacă arăți ca poza din pașaport, ești prea bolnav ca să călătorești (conform Andrei Bacalu). • Fractură de logică
ZICERI (161/162) HOROSCOP & ZILE DIFICILE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352116_a_353445]
-
încălca o cutumă de la care Nicole nu se abătuse nici demult și nici acum - respectarea libertăților individuale, regulă pe care ea o eluda cu voie ori fără voie, poate dintr-un sentiment matern genetic... -Dă-mi căruciorul să-l spăl "pe labe"! Și pantofii! Și bastonul! i se adresă grijulie lui Nicole când aceasta reveni acasă. Și, în timpul igienizării obiectelor cerute, simțea cum o căldură îi pornește dinspre piept spre obraji la gândul cum până mai alaltăieri mama făcea asta pentru toți
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
de cer. „Câinele zăcea în cușca strâmtă de lemn. Era un câine de talie mijlocie, a cărui înălțime nu depășea 45 cm, la o lungime de 90 cm. În schimb, cântărea undeva înspre 50 kg. Era îngrozitor de voinic; musculos, cu labe puternice, cu un cap mare, granitic, osos. Avea un bot imens, gros, cu colți puternici. Ochii galbeni aveau o privire cercetătoare, fixă, hipnotică. Avea o culoare neagră, o nuanță murdară, prăfoasă, cu părul scurt, ca peria. Câinele răspundea la numele
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
o încurajare. Una cât de mică doar, o încurajare. Încurajare care nu a avut de unde să vină. Pisicile dimineața m-au înconjurat să le dau de mâncare, câinele mare se bucura să mă vadă și s-a ridicat în două labe să mă îmbrățișeze. Parcă făceau de acum parte din altă realitate. Aveam de măturat și de scos cenușa. De tăiat lemne și de aprins focul. De pregătit mâncarea și de intrat în malaxorul care ne-a măcinat și ne macină
TRĂSNETUL de ION UNTARU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356326_a_357655]
-
trebuie tratate ultimele clipe ale vieții pământești stăruie Sfântul Iustin și în momentul în care face o tâlcuire la psalmul profeție -mesianică Ps 21, 21 spunând: „iar dacă cere să-I mântuiască sufletul din sabie, din gura leilor și din laba câinilor, face această cerere, pentru ca nimeni să nu mai stăpânească asupra sufletului Său și pentru ca și noi atunci când ne găsim pe pragul ieșirii din viață, să cerem aceleași lucruri lui Dumnezeu, Care poate să împiedice pe orice înger nerușinat și
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
și-l punea repede la respect. Nu știam că și motanii aplică astfel de corecții celor mici, când nu sunt cuminți. Au luat și ei obiceiurile noastre, asta e. Dacă mă așezam la masă neglijându-l, sta cuminte în două labe, numărându-mi dumicații și atât. Sigur că îi făceam și lui porție, dar atâta de cuminte și stilat era, că nu mă deranja în nici un fel. În timp ce cadeții ăștia din ultima generație, mergeau numai înaintea mea, că eu de teamă
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
Șerban Mărgineanu: „Câinele zăcea în cușca strâmtă de lemn. Era un câine de talie mijlocie, a cărui înălțime nu Depășea 45 cm, la o lungime de 90 cm. În schimb, cântărea undeva înspre 50 kg. Era îngrozitor de voinic; musculos, cu labe puternice, cu un cap mare, granitic, osos. Avea un bot imens, gros, cu colți puternici. Ochii galbeni aveau o privire cercetătoare, fixă, hipnotică. Avea o culoare neagră, o nuanță murdară, prăfoasă, cu părul scurt, ca peria. Câinele răspundea la numele
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
o vocală să mă lecui de viața patriarhală, avea un ochi în frunte și unul la picior, plângea săracul de dor, dorul lui cel mioritic de iubire, de natură și de orice creatură. behăia printre silabe și mergea în patru labe, băuse o cramă de consoane, și striga după mie: golaneee! îi era foame de tauri, de ghindă, de piscuri, de râuri, trăgea clopotul lunii în cer, să audă orice temnicer, spânzura păsările de vânt, și le-nșira pe-o sfoară
LA CINĂ CU NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354959_a_356288]
-
și Competiția continuă (unde l-am citit numai pe Horia Gârbea) - și trebuie să spun că mai am încă un teanc masiv de cărți de citit, dar cîteodată vremurile sau chiar și numai vremea (caniculară) mă pun cu botul pe labe. Înainte de răzmerița din decembrie, transmisă în direct de televiziune și regizată de Sergiu Nicolaescu (glumeam !), parcă aveam mai mult timp, Ba chiar aveam și clipe poetice, cînd căutam febril o pereche de addidași prin toate măcelăriile și magazinele din zona
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
După ce pleacă circul Femei dansând pe sărmă sub cupola albastră, Porumbei aducând în cioc ramura de măslin, Sunt toate rămase tăcute în memoria noastră Povesti spuse prietenilor la un pahar cu vin. Acrobați sărind la trapez, lei cu botul pe labe , Femei frumoase zburând prin aer ca un vis, Emoțiile noastre și aplauzele tot mai slabe Au rămas în amintire, șoim de vânător ucis. A plecat circul, tristețe la margine de oraș, În aer a rămas formele femeilor frumoase, Vântul strânge
DUPĂ CE PLEACĂ CIRCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355355_a_356684]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ÎMI TRAG O LABĂ PESTE BOT Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Motto:Te-mbeți ades cu apă rece; Esti slugă, dar te crezi un rege! Am fost și eu copil pe vremuri. Cum trece
ÎMI TRAG O LABĂ PESTE BOT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355483_a_356812]
-
și-am fost iubit. Eram țâfnos, cânta cocoșu‘, Și toate le vedeam în... roșu. Anii au trecut, nu i-am simțit; Soarele se lasă-n asfințit. În suflet port acum balastru, Abia văd cerul că-i... albastru. Îmi trag o labă peste bot; Bătrân nu sunt, cred că mai pot. În viață ce câștigi se pierde, Doar fânul e din iarbă... verde. Prin plete mâna mi-o petrec; În viață toate vin și trec... Ochiul stâng clipește-alegru, Dreptul vede numai... negru
ÎMI TRAG O LABĂ PESTE BOT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355483_a_356812]
-
vin și trec... Ochiul stâng clipește-alegru, Dreptul vede numai... negru. Ți-o trage viața pe la spate Când crezi că ești stăpân pe toate; Cazi în genunchi și plângi a rugă; În fața sorții ești o slugă! Referință Bibliografică: Îmi trag o labă peste bot / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 254, Anul I, 11 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎMI TRAG O LABĂ PESTE BOT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355483_a_356812]
-
gură/ Era o urnă rece, o figură/ De-arhitectură grea luciosul scrin “. Imaginația copilului este mereu într-o stare continuă de fervoare; ea născocește istorii fabuloase, în care patul devine leu mârâitor, pendula vâjâie, oglinda arde: „Și patul mârâia pe labe groase/ De leu, pendula vâjâia festiv,/ Oglinda ardea, și-ntr-un crater cu tiv/ De-argint fierbeau istorii fabuloase“. Asistăm la o dilatare a lucrurilor până la proporții cosmice, sublime:”tavanul se urca prea sus. Pe geamuri/ Se zugrăvea molateca furtună
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
savantul ei de bărbat, dar Roua nu-l lăsa, din teama să nu-l apuce și pe el pandaliile, dacă s-o uita prin cărțile alea cu semne ciudate, de phisică și alchimie și cînd o citi despre metale, creuzete, laba broaștei, sulf și aloe de leac, să nu cadă în lumea aia fără sfîrșit și fără început, în cautarea acelui adevăr absolut, care nu numai că nu există, dar mai este și periculos pentru suflet, că de la el pleacă toate
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
un om de afaceri de succes, care la ora 5 după-masă intra în casă și petrece tot restul zilei cu familia. și cu celularul închis. Felicitări ! Fiul nostru, de 11 luni, se târaște prin bucătărie de-a busilea, în "patru labe". De multe ori alege că ținta preferată... găleată de gunoi. Doamne, da-ne înțelepciune să renunțăm să ne mai tărâm "în patru labe", în coate și-n genunchi, după gunoaie. Acum, ți se pare mult 5 ore pe zi cu
5 ORE PE ZI CU FAMILIA de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356603_a_357932]