28,201 matches
-
-ai, întru niciodată. Ascunzându-se, se-arată Taina lumei vindecată? Sus de jos pe-un prepeleac Pitpalac cântă de leac Spleenul din enteleheia -„Doborâtă-n somn femeia Mie partea cea dintâi, ție clarul lunii. Zeea. Să nu-mi cazi din lacrimi, greu, Am căzut în lume eu Prunc orfan de semizeu. Blestemat întru splendoare Solzul smulgerii, cel care a-nflorit știind că moare prin de - sinea - Lui iertare. Din Doimea sferei Lui Spre Teandra Domnului. Sanctuaric hiacint Capul tău e labirint
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
mâna patimii celui care-și va pierde orice dorință de a mai reuși. 1930. Niciodată nu vei fi înfrânt atâta timp cât ai patimile alături de tine. 1931. Întreabă-ți dorul despre patimile lui și te vei cunoaște. 1932. Ce singure ar rămâne lacrimile dacă nu ar fi patimile care să navigheze pe oceanele mântuirii lor. 1933. În patima norilor iubirii noastre se ascunde adevărul din apa vieții ce va cerne odată cu ploaia noilor nașteri viitorul. 1934. Patimile sunt la fel ca și îngerii
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
fericită? În trecerea mea efemeră prin viață am realizat două lucruri extraordinare, de care sunt mândră: am doi copii, Ștefan, care are aproape 12 ani, și Maria Speranța, care are 2 ani. Lăsând la o parte rolurile, succesele, căsniciile, aplauzele, lacrimile, fericirile, cred că numai copiii mei sunt urmele veșnice care vor rămâne după mine, doar uitându-mă la ei îmi dau seama că Dumnezeu există și nu am trăit degeaba. Sunt o mamă bătrână în exterior, dar din interior țâșnește
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
Împletind-o... fără vînt). Sau încifrînd percepția nostalgic-bucolică, năzuința emoțională primordială și ireprimabilă, într-o construcție aparent familiară, aparent nonșalanta: "draga mea miriște:/ ăprin răcoare mă visez/ doar o bordura de lemnă/ licornul de somn mă cheamă/ și-mi așează lacrima pe ferestre străine - / viscolim mereu, într-o viață de împrumut,/ jucînd o ermetica partida... de iubire!" (Vîrtejul din pod). Dincolo de această intimitate echivoca, de această interioritate rănită de propria-i desfășurare în sensibilitatea duratei, se află exteriorul, lumea, cauzatoare irațională
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
la eprubeta" (Mic tratat de angelologie) Însă, în marea majoritate a cazurilor, este vorba de un tragism care se transmite cititorului tocmai pentru că lipsește acea solemnitate tradițională care, din perspectiva sensibilității estetice de azi, face neverosimil sau chiar ridicol tragismul: "Lacrima dulce/ și sfântă/ lacrimă-turture/ lacrimă-strugure/ lacrimă-lacrimă/ plângând Maria/ născu pe Mesia." (Colind) La cei numai 3l de ani ai săi, Cristian Bădilită este, în literatura română, o prezență de care nu se poate face abstracție. Cristian Bădilită, Cartea micilor erezii
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
liceu. Când am intrat prima oara în WC-ul căminului, mirosul de gaz otrăvit mi-a îmbolnăvit pentru totdeauna simțurile. Pe jos se află un strat gros, alb de clor. De usturime am inceput sa strănut până mi-au dat lacrimile. Nu am reușit în nici un fel să mă ușurez. Pe pereții crem ai WC-ului era grafitti cu fecale și sânge menstrual, desenate cu degetul (...) În facultate, învățasem să miros frigul. Amfiteatrele, sălile de seminar de la mansarda, bibliotecă aveau fiecare
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
înalte", care să acopere adecvat temele mari, neclătinate de vreo intenție ironică, si un discurs supravegheat să genereze expresivități din sfera sublimului: "parfumul tău dansa cu călcîiele goale pe pieptul meu" (Abia tîrziu prin orașul pustiu): "mama de mult în lacrimile ei/ mă îngropase" (Oțelul inclement al utopiei): "acum iubesc numai apusul/ lumină lui în care ne topim că două lumînări de geamăna ceară" (Povestea cea mai simplă). Sînt componentele unei nobleți niciodată dezmințite. Păstrînd ceva dintr-un menestrel nostalgic, care
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
vrut să le ofere bani. Oamenii au refuzat-o, cerîndu-i în schimb altceva: să se roage împreună cu ei pentru țară și Rege, pentru că ea să se întoarcă. Trăiesc din nou e genul de carte în care vorbele mari, ca și lacrimile, stau bine. Pentru ca le susține o imensă decentă și o sinceritate care își poate permite luxul sentimentalismului, pe ici, pe colo. Nu e un tratat de istorie, cum autoarea ne avertizează, cu o onestitate care face parte din profilul ei
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
pînă unde). Dar odată acceptată, aceasta granița a ființei estetice se relevă a fi o captivitate, deci o sursă de suferințe. Melosul ei însoțește "scufundarea", catastrofă existențiala care se află în spatele oricărei strădanii estetice: "acum ei pregătesc o colivie pentru/ lacrima zeului/ acum ei pregătesc o celulă în afunduri/ pentru un sunet muzical/ căruia i-au amputat diezul// la o scurtă privire/ un zgomotos divorț al luminii/ la o scurtă privire/ măsurătorii întunericului au renunțat// inutil să-ncerci să-ndupleci o
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
pentru un sunet muzical/ căruia i-au amputat diezul// la o scurtă privire/ un zgomotos divorț al luminii/ la o scurtă privire/ măsurătorii întunericului au renunțat// inutil să-ncerci să-ndupleci o gheara/ imposibil să te opui unei delte de lacrimi//resturile rămîn acestui dirijor cu lentile ușoare/ de pe subțirimea portativului/ să dirijeze el scufundarea" (aruncînd o scurtă privire). Pandantul temporal al mărginii e tîrziul, adică simțămîntul ne-făcutului în substanță, al nonepicului înlocuit de viziunea apocaliptica (statică precum orice viziune
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
care sporește lirismul, nefiind extranee, ci implicită substanței acestuia). Idealitatea interzisă plînge, leacul său fiind însă, pentru a spune așa, de natură homeopatica, adică o accentuare a "secetoasei" abstractizări: "atunci îți vine să crezi că și/ cercul varsă pe ascuns/ lacrimi/ și îți zici/ nu ar strică puțină secetă/ prin trădare" (puțină secetă prin trădare). Înțelegînd, totuși, puterea ireductibila a informului, poetul îi compătimește pe tehnicienii exclusiviști: "în unghiul retragerii în vesminte albe/ încercînd încercînd/ așa am căzut de partea tăișului
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
curg sub un alt cer// există însă bucuria croșetării capcanelor/ există însă o anume veselie/ a lanțului și ac/ pentru metodele subtile ale așteptării" (și altfel decît o sărbătoare a fugii). Geometrul dezabuzat se purifica intru umilitate: "numai că două lacrimi ale trupului/ îți pot privi sînii/ femeie a mea/ numai că două lacrimi ale trupului" (ibidem). Sau: "dacă vreți sincer recunosc/ lacrimile tăiate în două sînt ale mele" (prefață). Sau: "înghit salutul condescendent al acestui/ cerșetor o viață/ furtună între
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
anume veselie/ a lanțului și ac/ pentru metodele subtile ale așteptării" (și altfel decît o sărbătoare a fugii). Geometrul dezabuzat se purifica intru umilitate: "numai că două lacrimi ale trupului/ îți pot privi sînii/ femeie a mea/ numai că două lacrimi ale trupului" (ibidem). Sau: "dacă vreți sincer recunosc/ lacrimile tăiate în două sînt ale mele" (prefață). Sau: "înghit salutul condescendent al acestui/ cerșetor o viață/ furtună între doi nervi ai lui/ Dumnezeu" (întreb pînă unde). Din ruinile geometriei se compune
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
ale așteptării" (și altfel decît o sărbătoare a fugii). Geometrul dezabuzat se purifica intru umilitate: "numai că două lacrimi ale trupului/ îți pot privi sînii/ femeie a mea/ numai că două lacrimi ale trupului" (ibidem). Sau: "dacă vreți sincer recunosc/ lacrimile tăiate în două sînt ale mele" (prefață). Sau: "înghit salutul condescendent al acestui/ cerșetor o viață/ furtună între doi nervi ai lui/ Dumnezeu" (întreb pînă unde). Din ruinile geometriei se compune un peisaj de deriziuni, care semnifică, paradoxal, forma reală
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
firimitura treaza în plin întuneric/ un altar în hohot" (dintr-un balcon al memoriei). Sau: "dar astăzi doar despre marșul cîrjelor să vorbim" (despre marșul cîrjelor să vorbim). Sau: "cine să cîntărească secetă cumplită/ a liniei drepte/ cine să cîntărească lacrima vărsata pe ascuns/ de o rădăcină// ce poate visa un cuțit/ într-o casă cu pereții vătuiți de spaimă" (restul din rest). Salvatoare i se înfățișează, la un moment dat, geometria cristica a crucii: "am văzut crucea născîndu-se/ fără dureri
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
drum greu, un fel de botez spiritual. Este și locul în care oamenii de teatru iau contact cu figurile unei promoții și, de ce nu, ale unei generații. Gală a debutat cu două spectacole ale secției de actorie păpusi-marionete, Făt-Frumos din lacrima, în regia lui Cristian Pepino și Veche poveste după scenariul și în regia lui Mihai Gruia Sandu. Chiar dacă imaginația și vocația pedagogica ale lui Pepino sînt două valori de marcă ale acestui regizor și profesor, ele nu au reușit decît
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
televizată,/ în care a fost vorba despre/ viitorul poeziei la triburile boșimane// Dacă Vanda nu ar fi existat,/ nu as fi uitat actele de nastere acasă,/ nu as fi fost agresat verbal de/ gardianul instituției,/ nu as fi descoperit/ că lacrima e un vers divin,/ în cerurile căruia doar psalmiștii/ au acces" (Anul 40). Cînd experimentează cruzimile (se întîmplă să aibă și asemenea ispite!), autorul Lucianogramelor nu le poate susține pînă la capăt. Le lipsește de funcționalitate. Corespunzătoare, aparent, scopului lor
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
fete moarte, violate la morga, au înviat, ca deasupra munților Făgărasi au trecut nave cosmice cu extratereștri, ca oameni de cultură demni de respect sunt agenți ai unor servicii secrete străine, că dintr-o icoana care reprezintă o sfântă curg lacrimi, că nu mai este mult până la sfârșitul lumii, ca poti slabi dacă mănânci cu o furculița de lemn ș.a.m.d. Aștept cu interes să aflu și ce se va mai scrie despre mine. Cei care se ocupă de viața
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
care în paginile jurnalului ciripește cu "drăgălășenie de maimuțica" devine steluța îndepărtată, a cărei "scumpă lumină" este conjurata de poetul îndrăgostit. Care este reacția "cititoarei" confruntate cu aceste două variante ale propriei imagini? În timpul lecturii, a trecut pe rând de la lacrimi la râs și de la râs la lacrimi", lacrimi de identificare simpatetica cu "eroina" în care avea toate motivele să se recunoască, dar și râs kathartic, eliberator, de denunțare a incongruentelor topite în aură lirica. Însuși actul "indiscret" de a citi
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
de maimuțica" devine steluța îndepărtată, a cărei "scumpă lumină" este conjurata de poetul îndrăgostit. Care este reacția "cititoarei" confruntate cu aceste două variante ale propriei imagini? În timpul lecturii, a trecut pe rând de la lacrimi la râs și de la râs la lacrimi", lacrimi de identificare simpatetica cu "eroina" în care avea toate motivele să se recunoască, dar și râs kathartic, eliberator, de denunțare a incongruentelor topite în aură lirica. Însuși actul "indiscret" de a citi acest jurnal, nedestinat de către autor publicării, este
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
maimuțica" devine steluța îndepărtată, a cărei "scumpă lumină" este conjurata de poetul îndrăgostit. Care este reacția "cititoarei" confruntate cu aceste două variante ale propriei imagini? În timpul lecturii, a trecut pe rând de la lacrimi la râs și de la râs la lacrimi", lacrimi de identificare simpatetica cu "eroina" în care avea toate motivele să se recunoască, dar și râs kathartic, eliberator, de denunțare a incongruentelor topite în aură lirica. Însuși actul "indiscret" de a citi acest jurnal, nedestinat de către autor publicării, este un
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
parte. Și Gina Patrichi pregătise tot asta pentru a spune la Galele UNITER, cînd i s-a decernat Premiul de Excelență. Furtună i-a cuprins repede pe amîndoi. Ce coincidență însă acest monolog-testament! N-am înțeles de ce George Constantin avea lacrimi în ochi jucîndu-l pentru ultima dată pe Prospero. Știa ce vă să vină. Tot în minutul acela a încăput și plimbarea prin Tîrgu-Mureș avînd ghid un om foarte timid, foarte cald și atent, cu umor bine temperat și cu o
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
al liricii eminesciene sau, ca să folosim termenii lui Virgil Nemoianu, despre o "epoca Biedermeier" a poeziei eminesciene. E vorba, mai exact, de poeziile din prima perioadă a creației eminesciene, publicate în Convorbiri literare (Venere și madona, Epigonii, basmul Făt-Frumos din lacrima și Mortua est și, mai apoi, de Sârmanul Dionis, Egipetul, Înger și demon, Floare albastră, Împărat și proletar). În încercarea de reconstituire a unei mitologii autohtone, speciile predilecte la care recurge Eminescu sunt epopeea, pastorala, basmul, "îmbinare de ficțiune istorică
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
scuturării" febrilului autor de propria lui boală: "N-am să-l uit niciodată cum și-a smuls parcă o căciulă imaginară, trântind apoi cu palma de masă: Nu mă mai lasă chestia asta de pe capul meu" - îi jucau ochii în lacrimi." Saviana Stănescu afirmă că manuscrisele lui semănau cu "ierbarul unui savant îndrăgostit de natura umană sau al unui puber candid, bântuit de spasme erotice, eretice, nevrotice și, desigur estetice". Și așa mai departe. Acestor evocări li se adaugă lapidarele studii
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
oboseală:/ am realizat/ durerea scurtă/ surzenia tălpilor/ iradiind/ de-atîta mers" (ibidem). Fiind resimțită lumea precum "un dar strivitor", poeta cîntă pe corzile unor stări-noțiuni declinante, care o conduc la limita inefabilului, deci a unei noi amuțiri: Insolubilă este/ sarea deziluziei/ lacrimii reci/ vezi acum/ halucinația/ remușcarea// sînt în viața asta/ pură prezență/ mută" (Ipocrizie). Stadiul ultim al acestei descompuneri îl constituie destrămarea somatică, dispariția trupului. Motiv de mîndrie pentru poetesele ce-și cîntă înflorirea nubilă ori maturitatea furtunoasă a simțurilor, aci
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]