1,665 matches
-
eu știu Ce-nseamnă tot ce-acum te stăpânește! Pădure Andreea, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 ”Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 udând brândușele pisica se scutură evantai din stropi. Haiku 2 în fața blocului, lalele; popas de suflet acorduri. Haiku 3 urcând spre Babele... ceața învăluie drumul. Haiku 4 citind poezii sub castanii înfloriți în jur, numai îndrăgostiți... Haiku 5 la Dervent, troiță între lalele și trandafiri poartă spre cer. Peta Melec, clasa a VIII
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pisica se scutură evantai din stropi. Haiku 2 în fața blocului, lalele; popas de suflet acorduri. Haiku 3 urcând spre Babele... ceața învăluie drumul. Haiku 4 citind poezii sub castanii înfloriți în jur, numai îndrăgostiți... Haiku 5 la Dervent, troiță între lalele și trandafiri poartă spre cer. Peta Melec, clasa a VIII-a Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Techirghiol Constanța profesor coordonator Ciobanu Claudia-Veronica Primul semn Ghioceii tremură, De viață se bucură, De soare și de lumină, Primăvara îi învie Să ne-aducă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
va pleca Florile se vor îndupleca Și vor înmuguri Datorită primăverii ce va sosi. Primăvara Mândra primăvară a sosit, Călare pe-un cal de flori Și ne las’ un râu vestit De toporași si culori. Îmbrăcată în mătăsuri Împletite din lalele, Ne îmbată cu mirosuri De zambile și-albăstrele. Dar ea pleacă și ne lasă Un timp frumos și-o amintire, Ce nu mai poate fi uitată Nici de ceilalți, nici de mine. Toamna Anotimpul colorat, Vesel, dar și mai stresant
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru prieteni... Haiku 2 cocoș alb pe gard, in înflorit s-au coborât norii? Haiku 3 printre răsaduri Hera pitită bunica supărată... Haiku 4 singură printre meri înfloriți S.M.S.! ochii mai veseli... Haiku 5 bunicul înhamă măgarul... în cotigă numai lalele. Speianu Andreea, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Desenul Desenam o pasăre De care să mă prind Și să îi dau drumul când calea va fi sigură, Calea spre desenul perfect, În care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
destul de grea și i-a spus: Draga mea prietenă, noua ta casă este ierbarul meu. Aici nu ești singură! Din acest moment tu vei fi nemuritoare pentru că eu voi vorbi cu tine zilnic. Și chiar ai mulți prieteni aici: ghiocei, lalele, flori de tei... Dintr-o dată frunzulița și-a șters lacrimile. Ea a înțeles că trecutul nu mai contează. Avea acum prieteni și o nouă viață. Bica Raisa, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Sf. Nicolae” Târgu Jiu - Gorj profesor coordonator
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era o problemă pentru mine! Mereu aveam o umbrelă, dar atunci n-am știut ce ”furtună” mă aștepta. Ce zâmbet bleg aveam atunci pe față! De parcă totul mi-l alinta. Am văzut o florărie, era ajunul primăverii. Am luat câteva lalele, fără a ști cui i le voi da. Ce prostuț... La o intersecție l-am întâlnit pe Nistor, colegul meu, fiul unui avocat cunoscut în oraș, iar mama lui o scriitoare era de familie bună. Avea o fizionomie robustă, doi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mi-am salutat prompt colegii (care articulau cu zgomot fiecare cuvânt) apoi m-am așezat într-o lene de nepătruns în spatele sălii. De unde lenea asta? Să-mi fi dat oare Nistor din toropeala lui? Am pus cu grijă cele trei lalele pe bancă. Frunzele lungi, subțiri erau de un verde crud iar rozul din petale se amesteca cu mici dungi fragede. Pe una din lalele, au rămas două picături de rouă. ”Oare lalelele plâng?” mă întrebam în sinea mea. Sala de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
asta? Să-mi fi dat oare Nistor din toropeala lui? Am pus cu grijă cele trei lalele pe bancă. Frunzele lungi, subțiri erau de un verde crud iar rozul din petale se amesteca cu mici dungi fragede. Pe una din lalele, au rămas două picături de rouă. ”Oare lalelele plâng?” mă întrebam în sinea mea. Sala de clasă era întunecoasă, mohorâtă, ca un nucleu ce aduna toată melancolia generațiilor, tablourile de pe pereți își pierdeau farmecul, deveneau deja vulgare iar lalelele, erau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
toropeala lui? Am pus cu grijă cele trei lalele pe bancă. Frunzele lungi, subțiri erau de un verde crud iar rozul din petale se amesteca cu mici dungi fragede. Pe una din lalele, au rămas două picături de rouă. ”Oare lalelele plâng?” mă întrebam în sinea mea. Sala de clasă era întunecoasă, mohorâtă, ca un nucleu ce aduna toată melancolia generațiilor, tablourile de pe pereți își pierdeau farmecul, deveneau deja vulgare iar lalelele, erau singurul punct briant din tot peisajul obscur. Clanța
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din lalele, au rămas două picături de rouă. ”Oare lalelele plâng?” mă întrebam în sinea mea. Sala de clasă era întunecoasă, mohorâtă, ca un nucleu ce aduna toată melancolia generațiilor, tablourile de pe pereți își pierdeau farmecul, deveneau deja vulgare iar lalelele, erau singurul punct briant din tot peisajul obscur. Clanța s-a mișcat, ceilalți s-au așezat la loc iute, iute. Suspansul împânzea privirile ațintite spre ușă. Brusc, profesorul a intrat, iar surprinderea mea a fost și mai mare văzând că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
parcă nu-mi doream asta. Doream să te contemplu, să știi de existența mea, dar să nu-mi dai importanță (întocmai ca o umbră?). Salut! M-ai salutat băiețește, voioasă. Asta m-a surprins! Bună... Uite, poftim. Ți-am dăruit lalele. Ai șovăit o clipă, ai privit în jur, ai vrut să te convingi că ție îți sunt dăruite. Le-ai luat c-un zâmbet înduioșat, aveai pe buze cuvinte recunoscătoare. De aproape arătai și mai adorabilă, și mai vie, iar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de cord! Azi, lângă al tău mormânt, mă gândesc cât de scurtă și diafană ți-a fost viața. N-am venit la înmormântare, regret. M-am comportat ca un amorezat și totuși te știam doar de o oră. Așez două lalele pe mormânt și plec... Postu Denisa, clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria Dragostea nu are limite Am pășit pe plajă fredonând. Pe cer încă mai străluceau câteva stele învinețite rămase din puzderia de peste
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Regele alb Mamei mele Lalele Seara, miam vârât ceasul deșteptător sub pernă, ca să-l aud numai eu, iar mama să nu se trezească, dar ceasul nici nu apucase bine să sune și eu eram deja treaz, atât de bine mă pregătisem pentru surpriză. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
deloc, doar după aceea am tulit-o repede pe scări în jos. Când am ajuns în fața blocului, eram încălzit de-a binelea, am luat-o așa spre părculeț fiindcă acolo, lângă cișmea, în stratul de flori, creșteau cele mai frumoase lalele din oraș. Eram fără tata de mai mult de jumătate de an, deși era vorba că pleacă doar pentru o săptămână, la mare, într-o stațiune de cercetări, cu o misiune foarte urgentă, când și-a luat rămas-bun de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mă-ntâlnesc cu nimeni, n-aș fi vrut să mă întrebe cineva unde am pornit-o așa, în zorii zilei. La cișmea, spre norocul meu, nu era picior de om, așa că am sărit peste lanț, în stratul de flori, printre lalele, am scos foarfeca și am început să tai florile, le-am tăiat de jos de tot, la nici un deget de pământ, bunica mi-a spus odată că țin cu atât mai mult, cu cât le tai mai de jos, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
după alta, paltonul mi s-a muiat de rouă, la fel și pantalonii, dar nici că mi-a păsat, m-am gândit la tata, că și el, probabil, făcea la fel în fiecare an, tăind la fel, în fiecare primăvară, lalele, mama mi-a povestit de foarte multe ori că tata i-a cerut mâna, cu lalele-n mână, și-i făcuse curte oferindu-i tot buchete de lalele, la fel și la aniversările căsătoriei lor, de fiecare dată, pe 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a păsat, m-am gândit la tata, că și el, probabil, făcea la fel în fiecare an, tăind la fel, în fiecare primăvară, lalele, mama mi-a povestit de foarte multe ori că tata i-a cerut mâna, cu lalele-n mână, și-i făcuse curte oferindu-i tot buchete de lalele, la fel și la aniversările căsătoriei lor, de fiecare dată, pe 17 aprilie, o surprindea cu buchete imense, dimineața, când mama se trezea, o așteptau florile pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
făcea la fel în fiecare an, tăind la fel, în fiecare primăvară, lalele, mama mi-a povestit de foarte multe ori că tata i-a cerut mâna, cu lalele-n mână, și-i făcuse curte oferindu-i tot buchete de lalele, la fel și la aniversările căsătoriei lor, de fiecare dată, pe 17 aprilie, o surprindea cu buchete imense, dimineața, când mama se trezea, o așteptau florile pe masa din bucătărie, și eu știam că asta de acum ar fi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am uitat la el, din fericire nu era o cunoștință, așa că i-am strigat să-și țină gura, să furi flori nu e un păcat, apoi mi-am băgat foarfeca în buzunar și cu mâinile amândouă am adunat mănunchiul de lalele, au mai rămas pe jos câteva fire, sărind în afara stratului de flori îl mai auzeam cum strigă după mine, să-mi fie rușine că mai fac și gură, dar nu-i nimic, mi-a notat el numărul matricol, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ea nu mă putea vedea de ușa de la cămară, dar eu, prin crăpătura ușii, am văzut-o cum stătea acolo, desculță, în cămașa ei de noapte albă și lungă și i-am văzut chipul, când a dat cu ochii de lalele s-a făcut albă ca varul, sprijinindu-se de tocul ușii de la bucătărie, gura i s-a deschis, credeam că va zâmbi, dar fața-i era de parcă ar fi vrut să țipe sau să urle sau de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca de obicei, ci mult mai strâns, așa ca atunci când fusesem odată bolnav, și am îmbrățișat-o și eu simțind, prin haină și prin cămașa ei de noapte, cât de tare îi bate inima și mi-am adus aminte de lalele și cum stăteam îngenuncheat în parc, tăind lalea după lalea, mama mă strângea în brațe cu putere, eu am făcut la fel, nările îmi erau încă pline de acel miros puternic, de verde, de iarbă, mama tremura, știam că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca atunci când fusesem odată bolnav, și am îmbrățișat-o și eu simțind, prin haină și prin cămașa ei de noapte, cât de tare îi bate inima și mi-am adus aminte de lalele și cum stăteam îngenuncheat în parc, tăind lalea după lalea, mama mă strângea în brațe cu putere, eu am făcut la fel, nările îmi erau încă pline de acel miros puternic, de verde, de iarbă, mama tremura, știam că e gata să plângă și mai știam că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fusesem odată bolnav, și am îmbrățișat-o și eu simțind, prin haină și prin cămașa ei de noapte, cât de tare îi bate inima și mi-am adus aminte de lalele și cum stăteam îngenuncheat în parc, tăind lalea după lalea, mama mă strângea în brațe cu putere, eu am făcut la fel, nările îmi erau încă pline de acel miros puternic, de verde, de iarbă, mama tremura, știam că e gata să plângă și mai știam că am să plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aștepte până mă duc să văd cine e la ușă. Când am ajuns la ușă, eram sigur că e miliția, poate că totuși omul din parc mă recunoscuse și acum veneau să mă umfle pentru că atentasem la avutul obștesc culegând lalele, și atunci m-am gândit că n-ar trebui să deschid, dar soneria suna într-una, cu țârâit strident, se auzeau și bătăi în ușă, așa că până la urmă am deschis-o, totuși. Nu erau milițienii, ci colegii lui tata, ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cât de mult iubim florile, iar cine iubește florile nu poate fi om rău, și zicând asta, s-a dus la masă, am crezut că dă totuși de pământ cu borcanul, dar n-a făcut altceva decât să scoată o lalea, a dus-o la nas și, mirosind-o, a spus că asta-i problema cu lalelele, că n-au nici un miros, altfel chiar că sunt flori frumoase, apoi a ieșit din bucătărie, să mergem, tovarășe maior, la care cel cărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]