6,022 matches
-
mângâie poienile, cu flori, când culeg parfumul pământului și cănd din fănul toamnei își fac așternutul iernii, îmi sunt bucuria. Nu lupul din vârful crestei îmi spală de păcate, durerea rădăcinilor uscate. Nu râsul din întunericul nopții, când privește prin lamele privirii, îmi ia zborul păsărilor care îmi fac fericită pădurea. Am frați care se prăbușesc și-n peșteri pietre care cad, și răul se duce în neat. Am ursul care-i blând în toamne rătăcite, fără miere, căci nu-n
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > VENIN DE CUPE MI-E LĂSTARUL Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului amarul dor secătuit amnarul lamă de cuțit s-ar putea să mă ardă geana ta s-ar putea să mă țipe ochiul trecător s-ar putea să mă doară așa într-o doară ....joaca... s-ar putea să mă ațină pata ta de lumină apoi
VENIN DE CUPE MI-E LĂSTARUL de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365974_a_367303]
-
confuzii, le-a grupat pe cicluri, numite „poeme becartiene”. Puțini poeți reușesc să facă din propriile creații, poeme de referință, atât prin originalitate, cât și prin identificare cu ele. Nu orice autor poate scrie așa: „sufletul mi-a sângerat / sub lama / gândului acuzator ... ” (Dăltuit). Dominanta poemelor becartiene este filosofia vieții luată așa cum este, „fără să mă tem / de ochiul impasibil ce veghează ... (Dăltuit). În virtutea acestei filozofii personale, poeta se întreabă, nu fără oarecare temeri: „eu cum s-adăpostesc / iubirea / în cuiburi
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
Reușise să-i abată atenția de la conținutul raniței. A continuat precipitat : - Ba da ! Îi am. Am chiar mai mulți bani băgați în marfă. Nu aveam ce face cu banii primiți de acasă și am cumpărat de ei biscuiți, bomboane, țigări, lame de ras, plicuri, timbre, vederi, ace de cusut, ață... Enumerarea a continuat într-un debit verbal de care nimeni nu l-ar fi crezut vreodată capabil. Bineînțeles că nu a pomenit nicicum numele vreunei băuturi, nici măcar al sucului. A fost
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
se taie la căte undeget ! - Hă !... păi ce, noi suntem proști ca măta ?!.... Albert nu numai că s-a prefăcut a nu auzi cele spuse de Nicolae dar i-a arătat lui Tomoș cum își folosesc mâinile pentru a controla lama cuțitului, distanțându-se cu răceală de bucătar. Acum însă îl repede pe Tomoș cât și pe ceilalți încercând să le deschidă ochii : - Voi mă ?... Voi ?! Voi ați luat calificativul „foarte bine” !?... Eu unul, de-abia v-aș fi dat calificativul
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
o eșarfă ANATOMIA UNEI BUCURII Clipele se ciocnesc puternic, Ca la biliard, Se împing într-o mecanică osândită În buzunarul timpului, bastard. Noaptea, pulsează, rană deschisă, Cresc mărăcinii tenebrelor, liniștea Își linge rănile domnișoară proscrisă Fugărită-n orice cotlon De lama tăioasă din umbra cuvintelor. Clipele ciocnite, fiecare în propriul buzunar, Sunt repede de-o mână nevăzută Aliniate pentru același desant Al geometriei mute unde geografic nu au hotar Hotarul și el la rîndu-i are traseul fixat În același buzunar. Sub
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
a învățat Aronel. Totul se negociază! Nu pot altfel. Mă vede de acolo, de sus, și mă mustră! Informez baza. Sunt ușor boscorodit. În așteptarea sentinței, dau ocol pe la primele două domicilii pietrene de la etajul VI și VIII ale primei lame din cartier. Cu patru scări. Recent colorizată și umanizată. Calc aleiile, pline de cireșe uscate, pe care păsările le tratau cu indiferență. Câte amintiri! Ce știu ele? Tai, domol, ușor toropit, cartierul și țârrrr... suport consecințele. Spălat, curățat, dat în
TABLETA DE WEEKEND (41): SALUTĂRI DIN PIATRA-NEAMŢ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365151_a_366480]
-
cât mai puține șanse să se înfigă acolo. Ca s-o obțină, fâșia trebuie să fie relativ mică; altfel, adversarul va prefera să-ți cedeze teritorii mult mai mari dar cu mai puține locuri strategice. Trebuie găsit locul vulnerabil; dacă lama cuțitului nu se înfige, nu obții nimic, fiind rândul adversarului să atace. Împărțirea teritoriului se face după cum este orientată lama cuțitului înfipt. Teritoriul alăturat este “cotârcit” până ce adversarului îi este practic imposibil să mai încapă în ceea ce i-a mai
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
va prefera să-ți cedeze teritorii mult mai mari dar cu mai puține locuri strategice. Trebuie găsit locul vulnerabil; dacă lama cuțitului nu se înfige, nu obții nimic, fiind rândul adversarului să atace. Împărțirea teritoriului se face după cum este orientată lama cuțitului înfipt. Teritoriul alăturat este “cotârcit” până ce adversarului îi este practic imposibil să mai încapă în ceea ce i-a mai rămas din țărișoara sa. Se fac exerciții de stat pe vârfurile picioarelor; s-a descoperit că poți sta într-un
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
de spațiu vital și ți-e râdul să ataci, stratagema este cu totul alta. Țintești inima teritoriilor inamicului pentru a-i lua jumătate din ce are; abia după asta țintești locurile strategice. Mai nou, arma de atac, cuțitul, a cărei lamă decidea noua linie a frontului a fost înlocuită. Un piron confecționat dintr-o scoabă îndreptată se înfige fără milă în teritoriul advers. Orice muchie a fost rotunjită cu pila. Inamicul hotărăște de capul lui noua linie a frontului. Se încalcă
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
bun. Acesta, după ce l-a ascultat, l-a îndemnat: - Scoate-ți cămașa să-ți văd zgârieturile! Mitru și-a scos cămașa. - Dute și taie-te pe spinare! Privirea nedumerită a Mitrului l-a făcut să continue: - Taie-te cu o lamă, cu ceva, dar fă-o repede! Apoi scoți certificat medico-legal. Așa o să-l dăm mai repede gata. Reține! Te-au atacat cu cuțitul. * Albert mai fusese trezit în miez de noapte. O făcuseră cu blândețe. De această dată a fost
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
de pomi. Un soi anume, pomul lui Saturn! - Era unul din favoritele mele, îl făceam lângă Roata cea Mare cu inele, Saturniada. - Într-un pahar Berzelius mai mare, umplut cu soluție de acetat de plumb foarte diluată, se scufundă o lamă de zinc tăiată în formă de pomușor. După un timp se va observa plumbul depus pe ambele fețe ale pomușorului nostru. - Frumos! - Am terminat cu pomușorul. Ce-ai zice de niște artificii? Nu ai nevoie de lumini strălucitoare și pe timpul
PARCUL DE DISTRACŢII de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/365174_a_366503]
-
pot lua gândul de la somn! Îmi e somn. Îmi e cumplit de somn. Și nu mă pot nelămuri ce-i în neregulă cu mine Dorm în pantofi și în rochiță, durându-mă șosetele, în autobuz citind o carte adormită. O lamă de văpaie mă termină de durere. Mă plictisesc să obosesc și invers. SATURARE Îmi țâșnește inima, Oja-mi sare și dispare. Se sfarămă mijlocirea Și tresar din ceas în gând În inimă-mi rămâne-un strop de saturare Și lumina
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
mai surprindeau pe nimeni și nu mai constituiau o noutate. În rest, știrile de rubrică neagră abundau în amănunte macabre: violuri, crime, câte lovituri de cuțit fuseseră aplicate și în care zonă a corpului de către un asasin stângaci și pistruiat, lama cuțitului lată de atâția centimetri și lungă de atâția centimetri, note de sadism care strică digestia oricărui om cu scaun la cap. Dar nu mă las până nu găsesc și ceva mai vesel pentru restabilirea echilibrului psi: unui patron mai
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
adevărată catastrofă pentru istoria și arheologia românească privind etnogeneza poporului român: “Dovezi istorice despre viața dacilor au fost astfel definitiv distruse. Zidul cetății dacice de la Sarmizegetusa Regia este în pericol de prăbușire pe o lungime de circa 30 de metri. Lamele buldozerelor și celelalte utilaje au distrus o porțiune de teren unde, în urmă cu 20 de ani, au fost descoperite urme de locuire dacică. Motivul distrugerii este unul care frizează absurdul: Reprezentanții Consiliului Județean au decis să amenajeze o parcare
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
fildeș zicea Grapă, fiindu-i dăruit de un evreu din oraș care la rândul său îl primise de la un frate din Palestina. Acest evreu văzuse cu ce lucrează Grapă și ce iese din mâinile sale cu un briceag vechi și lama tocită. Beldie își dorea și el un asemenea briceag. Și i-a spus asta lui Grapă. Beldie alerga cât era ziua de lungă după vite și desigur nu părea să obosească, dar seara adormea cum ajungea la stâna lor, imediat
BELDIE LA IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366583_a_367912]
-
Amanuensis sovietic A fost o vreme cînd „fluviul Volga mi-a curs/ prin toate venele// tinerețelor// mele/ oficiale, dar de fiecare/ dată se revărsa,/ din matca// preconștientului,/ blestematul rîu// Prut:/ pitit în dreptul liniei inimii // din/ palma mea stîngă// - ca o lamă de/ baionetă a sorții” („Curriculum Vitae Cosmogonic & Cultural, brevetat chiromantic”). Așa cum nicio existență non-lineră nu rămîne (virtual) nepedepsită, „am băut însetat din Rîul uitării Lete,/ și din Mnemosina - rîul Memoriei eterne,/ unde l-am întîlnit// pe alter ego-ul Tiresias: dar
TAINA SCRISULUI (4): PATRU IPOSTAZE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366574_a_367903]
-
înmoaie pămătuful și îl trece o dată pe toată barba... apoi întinde pasta de ras pe toata fața (uneori mă moscolea și pe mine: cât de deosebit mi se părea mirosul acela, parcă venea din alte lumi)... cu gesturi calculate trece lama pe toata fața... întotdeauna am fost fascinat de felul în care bătrânul se bărbierea! era una dintre bucuriile copilăriei să-l văd cum se bărbierește... senin, atent, revărsându-și înțelepciunea-i caracteristică... privirea aceea lucitoare! în câțiva ani deja știam
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
furați de poveștile citite, călărind Rosinante și purtând tot felul de coifuri... iar finalul piesei era un gest calculat, simplu, de a înmuia pămătuful în ligheanul de aluminiu, de a îmbălsăma barba cu spuma albă și apoi de a trece lama de-a lungul, de-a latul și în răspăr pentru a lăsa acel chip limpede, senin... la urmă rămânea privirea: tandră și plină de înțelepciune... apoi reflectoarele se stingeau încet, așa cum prosopul ștergea chipul bătrânului... privirea era aceeași... curios e
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
și hârtie, din care se tipăresc cărțile. Lipsa unei traverse, poate produce o catastrofă. Dar o carte poate salva viața unui om, măcar a celui care a scris-o”. Vladimir Vîsoțski:„Poeții sunt acei lunatici care merg cu călcâiele pe lama ascuțită a cuțitului”; Ioan Alexandru: „Poeții sunt limbile de alarmă ale clopotelor”; Nichita Stănescu: „Poeții, sunt după părerea mea, niște zânatici. Zânatici, de la zâne, nu zănatici.” În încheiere Lazăr Lădariu a amintit de întâlnirile și discuțiile pe care le-a
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
al verbelor își încordează arcul hyperionic dintre «floarea de tei» a gândirii abstracte din «Semn 1» - Plutea o floare de tei / în lăuntrul unei gândiri abstracte / deșertul se umpluse cu lei / și de plante. Un tânăr metal transparent / subțire ca lama tăioasă / tăia orizonturi curbate și lent / despărțea privirea de ochi / cuvântul, de idee, / raza, de stea / pe când plutea o floare de tei / în lăuntrul unei gândiri abstracte (SOrd, II, 239) - și gândirea „întâlnirii celor două“ cuvinte sfinte ale limbii române
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
întunecându-i mintea profund. La al doilea răspuns, la expresia firească a Mântuitorului Iisus Hristos Dumnezeul-Om, a Omului de pe Cruce, căci prin firea Sa dumnezeiască veșnică nu poate fi răstignit, ne ajută marele poet catolic Paul Claudel: Eli, Eli, lama sabahtani ? Se tâlcuiește: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Nu e vorba de nici un zeu, după cum se vede, ci doar de o închipuirea a domniei voastre. Este al cincelea cuvânt din Cele Șapte Cuvinte spuse pe Crucea
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
sosisei. Totul a costat 10 dolari, dar a meritat, inclusiv frisonul straniu al alienării, la care participasei totuși conștient. Caracatițe mari și cu aripi deschise cât ale unui avion american „invizibil”, broaște țestoase, pești mari și lunguieți cu botul ca lama de la drujbă, rechini albi, rechinul balenă(!), rechinul sabie, rechinul argintiu și cel mai ciudat rechin al adâncurilor, de care n-auzisem și nici nu credeam că există o asemenea ciudățenie: rechinul-topor. Are în fața gurii și a nasului, a botului să
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
rechinul argintiu și cel mai ciudat rechin al adâncurilor, de care n-auzisem și nici nu credeam că există o asemenea ciudățenie: rechinul-topor. Are în fața gurii și a nasului, a botului să zicem, un fel de „barieră”, o cârmă ca lama unui plug care curăță zăpada pe drumurile înzăpezite și viscolite pe care o scoate la înaintare, de fapt e mereu acolo că nu și-o retrage ca s-o ascundă, un fel de mașină d-alea bolid care-și înfruntă
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
nu are vreo vină; nu vă insultă, nu vă ceartă, nici nu se preumblă în jurul meu fără rost. Devotată santinelă, de-a pururi în post, dimineața, de trupul meu se agață și foșnește sfioasă ca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă. Doar spre amiază, ca un fantomatic abur rătăcit în oglindă, tremură de câteva ori și dispare în neșlefuite bucăți de lumină. Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină; prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută, numărându-mi pașii
NU LOVIŢI UMBRA de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352263_a_353592]