13,725 matches
-
pâine urca pe golgota ultimelor așteptări, nu aducea numai pâine, aducea o altă lume în sticle cu arome artificiale, pe care gustul bătrânului nu apucase a le deprinde. Mai aducea însă și cuie, si lame de coasă și sticle de lampă, era un fel de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile bătrânului tresăriseră și se strânse mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
obrazul de biroul La care de demult scria bunicul, îmi pare că-s la bordul unei nave Care străbate apele memoriei. Ca umbra unei muzici, glasul tatei M-ajunge dintr-o seară de-altădată Citind din tatăl său sub boarea lămpii, Cu cartea pe birou, întredeschisă. în urmă-i mâna mamei luminează Fotografii, uitate manuscrise, întinse pe birou ca pe o plajă Cu scoici în care cântă încă marea. Ca vasele ce vin din port să plece, Sicriu după sicriu, puțină
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
minuni, cum că poate să zboare, dar care se întoarce, cîteodată, de la țară decolorat și bleg, fără pic de sacru în el, măsoară, ca pe distanța dintre două blocuri alăturate, volatilitatea farmecului. Fuse și se duse, spaima, poezia, duhul de lampă din Băiuț: , Felinarele se aprindeau unul cîte unul. Era pe la ora cînd, după cum zicea Coșuță, Cristos începea să zboare. În loc de asta, în fața mea stătea Cristi și-și cerea iertare. Dîra aia de la avion dispăruse și ea de mult. Nici umbră
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
istoricul și scriitorul V.A. Urechea”. Nu sunt uitate nici „exercițiile textuale” din manuscrise (considerate „moloz” de Perpessicius), care aduc „dovada unui proces de exercitare permanen tizat”, reale sclipiri de geniu ( de pildă: „și-n a sufletului noapte tu o lampă ai aprins”). Studii vaste sunt consacrate „odiseii receptării” sale în țară și peste hotare, personalitatea auto rului „Luceafărului” în viziunea marilor scriitori români (Arghezi, Bacovia, Blaga, Cioran, Eliade, Goga, E. Ionescu, Hasdeu, Camil Petrescu, Rebreanu, Sorescu, Sadoveanu, Nichita, Vieru), omagiile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
făcu un ușor gest cu mîna, își întoarse privirea spre locul unde se afla cealaltă femeie și spuse: - a venit. Cealaltă stătea la masă, cu coatele sprijinite de scîndurile de stejar, groase, negeluite. Cînd auzi bătăile, își întoarse privirea spre lampă și păru că e cuprinsă de un tremur violent. - Cine poate fi la ceasul ăsta? întrebă. Și ea, senină, cu siguranța cuiva care spune cuvinte la care s-a gîndit ani de zile: - Nu contează. Oricine ar fi trebuie că
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
ceasul ăsta? întrebă. Și ea, senină, cu siguranța cuiva care spune cuvinte la care s-a gîndit ani de zile: - Nu contează. Oricine ar fi trebuie că-i înghețat. Femeia se ridică, urmărită îndeaproape de privirea celeilalte. O văzu luînd lampa. O văzu pierzîndu-se pe coridor. Auzi, din salonul în penumbră și printre zgomotele ploii pe care bezna le întețea, auzi pașii ei îndepărtîndu-se, șchiopătînd pe dalele desprinse și tocite din pridvor. Apoi auzi zgomotul lămpii izbite de perete și în
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
privirea celeilalte. O văzu luînd lampa. O văzu pierzîndu-se pe coridor. Auzi, din salonul în penumbră și printre zgomotele ploii pe care bezna le întețea, auzi pașii ei îndepărtîndu-se, șchiopătînd pe dalele desprinse și tocite din pridvor. Apoi auzi zgomotul lămpii izbite de perete și în sfîrșit lanțul desprinzîndu-se din belciugele ruginite. Preț de cîteva clipe n-a mai auzit decît glasuri îndepărtate. Discursul confuz și fericit al lui Noel, așezat pe un butoi, povestindu-i papagalului său despre Dumnezeu. Auzi
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
nou pașii cunoscuți și văzu umbrele pe peretele pridvorului. Atunci își dădu seama că, după ani mulți de încercări, după nenumărate nopți de șovăire și căință, bărbatul care deschidea grilajul de fier se hotărîse să intre. Femeia se întoarse cu lampa, urmată de cel de curînd venit; o puse pe masă, iar el - fără să iasă din cercul de lumină - își scoase haina de ploaie, întorcîndu-și spre perete chipul răvășit de furtună. Atunci, ea îl văzu pentru prima oară. La început
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
văzu pentru prima oară. La început îl privi țintă. Apoi îl măsură din cap pînă-n picioare cu o privire stăruitoare, temeinică și gravă, de parcă ar fi cercetat o pasăre, nu un bărbat. În cele din urmă își întoarse ochii spre lampă și cugetă: ,E el, oricum. Cu toate că mi-l închipuiam ceva mai înalt". Femeia trase un scaun lîngă masă. Bărbatul se așeză, picior peste picior, și-și desfăcu șiretul de la un bocanc. Femeia luă loc alături de el, vorbindu-i firesc de
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
se purta astfel; că înțelegea că, după o călătorie anevoioasă, rătăcindu-se adesea, găsise în cele din urmă casa pierdută în furtuna dezlănțuită. Bărbatul prinse să-și descheie cămașa. Își scosese bocancii și stătea aplecat deasupra mesei, uscîndu-se la căldura lămpii. Atunci cealaltă femeie se ridică, se duse la dulap și se întoarse la masă cu o sticlă pe jumătate plină și cu un pahar. Bărbatul apucă gîtul sticlei, scoase cu dinții dopul de plută și-și turnă o jumătate de
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
dacă vine careva pe ploaie". De atunci trecuseră ani mulți. Și acum bărbatul așteptat se afla acolo, turnîndu-și din nou în pahar. Însă de data asta nu bău. Cînd dădu s-o facă, ochii i se rătăciră în penumbră, dincolo de lampă, și ea simți pentru prima oară atingerea caldă a privirii lui. Înțelese că pînă în clipa aceea bărbatul nu-și dăduse seama că în casă mai era altă femeie; și atunci începu să se legene. Cîteva clipe bărbatul se uită
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
el o privea, se gîndi: ,Moș Laurel l-o fi invitat să vîneze iepuri în livadă". Înainte de miezul nopții furtuna se înteți. Cealaltă își trăsese scaunul lîngă balansoar și amîndouă rămăseseră nemișcate, în tăcere, contemplînd bărbatul care se usca deasupra lămpii. O creangă rebelă din migdalul vecin bătu în geamul cu cerceveaua stricată, și aerul din încăpere se umezi, invadat de o răbufnire de furtună. Ea simți avîntul tăios al grindinei, dar nu se clinti, pînă cînd văzu că bărbatul scurse
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
am mîncat și ultimul pumn de fasole. Și apoi, temîndu-se că el le-ar fi auzit, priviră din nou spre masă, dar nu văzură decît bezna - nici masa și nici bărbatul. Totuși, ele știau că stătea tot acolo, nevăzut, lîngă lampa stinsă. Știau că n-avea să plece din casă pînă nu va înceta ploaia și că în întuneric salonul se micșorase atît de mult încît nu era deloc nefiresc să le fi auzit.
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
necesar să împărtășesc această certitudine a mea nimănui, dat fiind că, din motive deontologice, trebuia să fiu discret cu cei apropiați lui. Stătea pe un scaun la fereastra (închisă, se-nțelege) a unui salon cu pereții albi, luminat de o lampă electrică de mică putere agățată în tavan. Purta o cămașă de noapte albă din bumbac, o scufie albă pe cap și-și înfășurase în jurul gâtului un fular roșu. Picioarele, în ciorapi cafenii, înotau într-o pereche de papuci de pânză
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
lui era un farsor caraghios. În orice caz, bolnavul, deloc încântat de iluminația salonului, încă din prima zi a internării i-a rugat pe soții Sengopoulos să discute cu surorile - și, la nevoie, să se adreseze chiar directorului - să înlocuiască lampa din salon cu una cu lumina mai slabă. Când m-am dus lângă el și i-am strâns mâna, l-am văzut întristat. M-am așezat pe un scaun, bombardându-l cu obișnuitele vorbe de mângâiere adresate tuturor bolnavilor din
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
lungi triluri de privighetoare tradițională / dar gâtlejul meu e răgușit după atâta țipat în pustiu / asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate / poemele mele au duritatea pământului sărac / parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț / au strălucirea lămpii afumate (...)" Mărturisirea de sine a creatorului revine cu gravitate în poemul "Cărți" (p. 382), chiar dacă Petre Stoica o termină pe un ton auto-ironic ("suspinul poetului cu degetele prinse în ușă"): "eu subscriu pentru o carte cu poeme banale din care
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
în Banatul regăsit al copilăriei și al reveriilor unei vieți. Iarna anunțându-se lungă, curajosul solitar își economisește lemnele " de unde căldura insuficientă: "mâna tremură pe hârtie și totuși / condeiul înaintează spre cuvântul căutat // focul susură cântă bucuria / întârzierii sub aura lămpii // noaptea descrește jarul clipește palid // deodată cuvântul căutat se deschide / ca o floare la mijloc cu bumbi de aur". Ieșirea din starea de veghe nu are loc întotdeauna cu promptitudine, ca în "Oaspete de-o noapte" (pp. 383-384), unde: "îmi
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
interioare personale: I - GERAR - Taina lăuntrului; II - FĂURAR - Cămașa lui Nessus; III - MĂRȚIȘOR - Scrisori din Amalthea; IV - PRIER - Pascalia; V - FLORAR - Sonete în aqua forte; VI - CIREȘAR - Lacrimi de bazileu; VII - CUPTOR - Ars amandi; VIII - GUSTAR - Fructul oprit; IX - RĂPCIUNE - Lampa lui Aladin; X - BRUMĂREL - Orb în lumină; XI - BRUMAR - Evlavii; XII - UNDREA - Acatistul iubirii; ... Și, în fine: Sonetul bisect! - pentru ritmul cuaternar al Terrei. Poetul sonetist THEODOR RĂPAN este un petrarchist autentic (dar nici pe sonetistul-sculptor nu-l dă uitării
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
filmările în jur de 5.30 dimineața, iar când m-am trezit în acea după-amiază, chiar deasupra mea, pe tavanul dormitorului am văzut aceeași rună, cu acel „A” distinct. E posibil ca lumina soarelui să se fi reflectat pe vreo lampă ? Desigur. Dar de atunci n-am mai revăzut-o. Iar asta m-a tulburat. Foarte tare.” **Horton confirmă**, de asemenea, că ceva, ce crede el că ar fi fost o prezență malefică, l-a urmărit de pe platou până la apartamentul pe
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
stăteau în calea privirilor. Orizontul mi s-a părut sfâșiat. Cerul curgea franjuri, un fel de zdrențe din care făcea babă Floarea, iarna, în războiul de țesut, presuri. Instinctiv, m-am uitat în podul palmei drepte. Am zărit, acolo, aprinsă, lampă de luminat cu petrol. Pâlpâia! Sticlă, ușor afumata. În stânga, dara ei de lumină curgea pe linia vieții spre vitorul, atunci, clipă amalgam, în prezentul vârtej. M-am cutremurat. Pentru prima dată m-am temut, în același timp, si de viață
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Foarte puțin comentată a rămas, probabil și din cauza difuzării ineficiente, corespondenț a intimă dintre Liviu și Fanny Rebreanu. O mică parte din această corespondență era cunoscută publicului român din 1981, când Niculae Gheran publica, la Minerva, Liviu Rebreanu la lumina lămpii. Asistat de o echipă de cercetători de la Muzeul Județean Bistrița- Năsăud, neobositul editor revine, după încheierea seriei de 23 de volume ale Operelor, asupra documentelor intime, intrate, după un traseu destul de aventuros el însuși, în posesia Academiei Române. Coperta a IV
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
Într-o prefață amplă, redactată în stilul hâtru-neconvențional al lui Niculae Gheran, editorul dezvăluie raportul dintre aceste Intime și mai vechiul volum de corespondență, care nu cuprindea nici măcar o treime din scrisorile puse pe masa cititorului azi. Epistolarul „la lumina lămpii” e reluat, acum, „la lumina zilei”, adică cu toate documentele la vedere. De fapt, citind scrisorile lui Rebreanu îți dai seama destul de repede că vechiul titlu era cum nu se poate mai inadecvat materiei sale epistolare. Regimul scrisului, de nu
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
concluziona că „adâncirea exegezei rebreniene”, dezideratul noului proiect editorial coordonat de Niculae Gheran, se vede redusă, prin acest prim volum, la înțelegerea mai bună a biografiei, nu și a operei, rămasă până la final, chiar în conștiința scriitorului, la adăpostul „luminii lămpii”, departe de obligațiile vieții conjugale.
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
1974. Propria-mi profeție este memoria mea Mă-ntorc la odaia unde stau singur în fiecare noapte, depozit al zilelor prăbușite în iremediabila lor oglindă. Acolo, printre mărturii cu mâinile legate, zace neclintită viața mea, tributurile schimbătoarelor strădanii. Lemnul, tremurul lămpii, geamul vizionar, fragilele rosturi ale mobilelor, păstrează printre rudimentele lor neîntreruptul reflux al anilor, densitatea carnală a memoriei, întreaga confluență simultană a uitărilor și dorințelor ce mă asediază. Lume recuperabilă, toate câte le-am trăit se-adună impregnând pereții de unde
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
multifuncțional, iar în dotarea de bază: airbag-uri cu declanșare în mai multe etape pentru șofer și pasager față, airbag-uri laterale și windowbag-uri față și spate, geamuri acționate electric, instalație de climatizare automată, computer de bord cu display multifuncțional, lămpi de ceață față și spate etc. La Clasa B dotările standard includ: airbag-uri față și laterale, aer condiționat, ESP, sistem de asistare la frânare etc., iar la Jeep Grand Cherokee: airbag-uri frontale și laterale, ABS, ESP cu control
Agenda2005-30-05-general10 () [Corola-journal/Journalistic/283986_a_285315]