2,832 matches
-
în costumul de scafandru al lui Adam, până în orele târzii până în pânzele albe când înflorește leandru... și când l-am găsit a dispărut poezia, poate a luato vremea înapoi sau în amiază ciocârlia punând-o pe viers s-o asculte lanul când bat în toba zilei nenumărate ploi. Însă eu tot căutând printre rânduri poemele din caiet își iau zborul cârduri, cârduri... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Caietul cu poezii, poezie de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN
CAIETUL CU POEZII, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358093_a_359422]
-
se țin lanț de-alungul malurilor râurilor desemnate în depărtare prin linia verde a stufăriilor. La dreapta și la stânga drumului se întind nemărginite pășuni, pe cari pasc cirezi de vite și turme de oi. Iar acolo unde se isprăvesc pășunele încep lanuri de bucate: grâul se înalță ca un zid de amândouă părțile drumului, spicul e aplecat spre pământ, de plin ce este; ceva mai departe se întind fânețele. Pâlcuri de flori presară întreaga câmpie, unele mai înalte, altele mai îndesate. Fiecare
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
mai degrabă imperialismului, o gravă ofensă adusă înfrățirii popoarelor, căci, drept protest la adresa regimului, ne lăsam pantaloni în vine și ne făceam nevoile-n mijlocul drumului, minându-l, asemenea mujahedinilor din Kandahar (din șoimii patriei am devenit talibani), urmărind, din lanurile de ricin, sau rapiță, unde stăteam ascunși, momentu-n care urma să treacă primarul colhozului cu șareta pe acolo. După samavolnicia colectivizării, tata și ceilalți frați ai săi, rămăseseră tot la țară, continuând să lucreze pământul, trecut cu forța la C.
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
acum se chinuia să-l omoare. N-am să uit niciodată după-amiaza aceea. Însoțit de tatăl meu, părăsisem curtea colhozului printr-o gaură făcută-n gardul de ciment cu care aceasta era împrejmuită, tăind drumul de-a dreptul printr-un lan de lucernă, pe deasupra căruia fluturii zburau, așezându-se pe canaful mov în care-și înfigeau trompa lor subțire ca niște arcuri de ceasornic. Ajunsesem pe câmp și acum călcam cu tălpile picioarelor prin praful fierbinte al drumului, grăbindu-mă să
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
vrăjit. Apoi, într--o bună zi, mi--a spus că e timpul să îmi fac singură prima mea coroniță. Eram deja adolescentă, eram în vacanță și nu mă mai săturam ascultându--l vorbind sau tăcând, în lungile noastre plimbări pe dealuri, pajiști, prin lanurile de grâu cu maci. Era noaptea magică a Sânzienelor, a Doamnelor, urmașe ale Marii Doamne, coborâtoare din stele, cum aveam să aflu mai târziu, pe pământul nostru, pentru a ne fi îndrumătoare de neam prin cele și prin cei pe
CORONIŢA DE SÂNZIENE de DOR DANAELA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357550_a_358879]
-
de usturoi a lătrat timid. Din trunchiul de brad Rapsodia Română susura-n ramuri. Urcat pe catarg un șoarece năstrușnic se credea Columb. Zmei și căpcăuni și un singur Făt-Frumos bat pădurile. Creionul roșu trimisese la moarte poemul fetei. Din lanul de grâu graurii duc la cuiburi prima recoltă. Se lăsase nins ieri omul de zăpadă să pară bătrân. Iarna croșeta cu razele soarelui un pastel în zori. Am descoperit că am grupa de sânge la fel ca macii. Referință Bibliografică
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
câteva camere, toate transparente, o terasă cu vedere la stele și un susur în gând, ca un ecou al altor vremuri. Niciodată nu-mi pusesem întrebarea de ce o așezasem acolo, pe raftul de semilună, când în fața ei se întindeau multe lanuri vaporoase, multicolore. Poate pentru protecția de alunecări spre nimic sau spre... nemărginire. Poate pentru că odată ce te strecori rază te cerni automat prin sita de verde fără să bănuiești că de fapt te-ai transformat în lespede pe luciul apei. Povestea
ETCETERA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357689_a_359018]
-
fiindcă mai întotdeauna stătea pe lângă mine, iar caii ceilalți pășteau liniștiți în jurul lui. Culmea era că dacă adormeam, și nea Costică nu era pe lângă mine, caii aceștia dispăreau ca prin farmec la cel mai apropiat ogor de lucernă sau trifoi. Lanul cu trifoi era chiar lângă gardul pășunii, și vă puteți închipui ce fel de miresme aruncau în aer florile de trifoi noaptea? Într-o astfel de noapte am adormit și nici nu știu cum m-am trezit în plină dimineață de vară
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
adormit și nici nu știu cum m-am trezit în plină dimineață de vară. Mă uitam în jur și nu vedeam caii. Doar paznicii de la stațiunea experimentală, proprietara trifoiului buclucaș, se certau cu nea Costică. Caii totuși nu erau nicăieri, dar vizitaseră lanul cu trifoi. Nu știam ce să fac? Nea Costică m-a strigat și mi-a spus să merg la brigadă. Nu știu în cât timp am ajuns la grajdul brigăzii unde grăjdarul Nicolae lega caii în standurile lor, de parcă nimic
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
a chemat mai deoparte să-mi spună că noi am adus caii la grajd. Liniștea și pacea avea să ne fie tulburată de venirea unor șefi de la stațiune care ne acuzau că nu am păzit caii care le-au distrus lanul de trifoi. Totul avea să se termine foarte repede la apariția brigadierului nostru , nea Ion BÂRCĂ. Acesta i-a întrebat pe cei de la stațiune dacă au prins vreun cal? Cum aceștia nu aveau nici un cal prins, au trebuit să plece
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
cantină și de acolo la culcare. Pe nea Costică l-a beștelit foarte dur, după cum spuneau cei care auziseră. De fapt ce se întâmplase? Cum am adormit eu, Cezar și-a luat trupa de 19 cai și a intrat în lanul cu trifoi. La ivirea zorilor, paznicii stațiunii au văzut caii în trifoi și au dat năvală să-i prindă. La un semnal a lui Cezar toți caii au fugit, numai Cezar a rămas, lăsându-se prins. A fost o mișcare
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
și de a le avea mereu aproape. Când Iuliana Popescu a scris într-un poem că „voi rosti/ cuvinte de lumină,/ voi număra stelele albe și/ roșii din icoana în care Iisus/ Hristos pogoară de pe Crucea/ înaltă și trece prin lanurile/ vii, cu brațele deschise/ într-un alt veac...” știa fără îndoială că însăși icoana Coborârii de pe Cruce a Mântuitorului îi apără ființa și scrisul. ----------------------------------------------------------------------------- (Titus Vîjeu, Bucureștiul literar și artistic, nr. 1/2015, p.17) Referință Bibliografică: Titus VÎJEU - CULTUL
CULTUL ŞI CULTURA ICOANEI de TITUS VÎJEU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357700_a_359029]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ultimii străjeri Speranța mea rănită de cei ce-au aruncat în trupul ei doar suliți otrăvite, se târâie prin lanuri ce-au fost cu sârg cosite când ai durerii lupi m-au sfâșiat. Pădurile de vise care foșneau superb s-au transformat în buturugi ciudate ce scot câte un icnet când cu copita bate în pieptul lor al resemnării cerb
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357731_a_359060]
-
din cârlig, îi explicase tata. Putea înțelege asta, dar tot îi era milă de cosași. Mai bine era atunci când foloseau ca momeală boabele de porumb în lapte. Tata o asigurase că pentru un știulete-doi, nu s-ar fi supărat stăpânii lanurilor din care se serveau. Până atunci însă, ea nu fusese părtașă la nici un pescuit de răpitori și asta îi dădea o stare de emoție ciudată. Răpitorii erau ceva periculos, nu-i așa? Nescăpând din privire silueta întunecată care se unduia
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
colecții, prin poemele ei, dorește să fie sămânță pentru un nou Paradis. Poezia ei este o poezie care cântă natura cu anotimpurile și universul într-un vers simplu de factură populară, format din catrene. “Luna are tobogan/ De la boltă până-n lan,/ Unde-I place să privească:/ Boabele încep să crească” -(Escapadă). Pare să fie mai mult o poezie a copilăriei, adresată copiilor. 25. Camelia Stan din Câmpina, jud. Prahova, economistă de profesie, a publicat poezii în diferite reviste, având două cărți
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
încăpătoare... Mi-a rămas întipărită în minte imaginea a unei cruci la margine de drum, văzută din mersul mașinii, undeva pe-o vale din Podișul Transilvaniei. Flancată de două buchete de flori, se desena albă pe fond verde, în fața unui lan de porumb. Sună funebru, dar realmente avea o poziție demnă de invidiat. Atârnată de « gâtul » crucii, o ghirlandă din flori de câmp amintea de ritualurile de bun venit de prin arhipelagurile de la tropice: „Bun venit în eternitate!” De n-ar
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
noi, o strachină de făsui, cu o ceapă, cu o bucată de turtă ori de mămăligă... O bătrână i-a dat chiar și o strachină cu zeamă de varză ... Ba de câteva ori Sfântul Petre a înnoptat la marginea unui lan de porumb, că nu l-a mai adăpostit nimeni... ori la marginea unei păduri, cu mațele ghiorțăindu-i de foame, săracul. Dacă în ziua aceea nu aavusese norocul să întâlnească un om milos, își punea săracul, sub cap traista goală
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
Ghiuș, Părintele Roman Braga și eu, care scriu acestea. Ceilalți vinovați erau duși prin alte colonii, la muncile de primăvară. A doua zi, dimineața, încolonați câte cinci, cu sapele în spate, ne-au scos la prășit porumbul, într-un mare lan de porumb, păziți de milițieni. Slăbiți cum eram, abia mișcam sapa. Când eram la celulă, nu aveam voie să lucrăm nimic. Aici, muncă forțată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
prieten bun ce mă însoțea, fiindu-mi aliat dar și dușman. Când se ascundea în nori îmi părea rău, iar când strălucea arzător mă ascundea de razele lui sub diferite tufe de fel de fel de copăcei, sau chiar prin lanul de păpușoi, devenit în plinul verii, o adevărată pădure misterioasă. Nimic nu avea vreo importanță deosebită. Totul decurgea normal din punctul de vedere al copilului ce aștepta să vină seara, să ajungă acasă, să mănânce și să se culce legănat
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358718_a_360047]
-
Totul decurgea normal din punctul de vedere al copilului ce aștepta să vină seara, să ajungă acasă, să mănânce și să se culce legănat de vise, în care săreai din somn, căci îți lua jitarul vitele, pentru că intraseră în cine știe ce lanuri străine de ale tale. Viața își ducea cursul ei normal. Necazurile de azi erau bucuriile de mâine, astfel că niciodată nu aveai timp să te cuprindă plictiseala sau alte griji. Grijile le aveau părinții, căci pe ei îi auzeam că
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358718_a_360047]
-
astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul restului de lan. Începu să smulgă cicoare de pe răzor, pentru legarea snopilor. Lua câte două-trei tulpini de cicoare și le împletea înnodându-le rădăcină la rădăcină, strângea în brațe grâul secerat de peste zi, apăsa cu genunchiul peste grămăjoara de grâu și strângea snopul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă speră să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele sau ud. Razele lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Adună cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi și băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. Au început
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
sub genunchi și băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. Au început să apară zorile. Peste puțin timp soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului și razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iunie. Puteai foarte ușor să bagi palma mâinii printre crăpăturile formate în pământul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
avea cine să-i ajute în gospodărie și la câmp, însă pe copilul său nu îl va mai interesa agricultura să se întoarcă la țară doar în vizită, să-i vadă când i se va face dor. Secera hârșia prin lanul de grâu retezând smocurile de paie strânse în palmele bătătorite de muncă, iar firele galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]