5,345 matches
-
Păstorel Teodoreanu) Nu știu cum se pripășise la noi un soldat rus cu numele Vichentie. Cred că a avut un grad mai mare în armată țarista, căci avea o haină plină cu fireturi și decorații strălucitoare și un chipiu cu o tresa lata de culoarea aurului. Aceste podoabe le ținea într-o lădița de lemn încuiata cu un lăcățel mic. Mi le-a arătat numai mie odată când îi era tare dor de hazeaica lui și de malcicul lui ce era cam de
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
Păstorel Teodoreanu)Nu știu cum se pripășise la noi un soldat rus cu numele Vichentie. Cred că a avut un grad mai mare în armată țarista, căci avea o haină plină cu fireturi și decorații strălucitoare și un chipiu cu o tresa lata de culoarea aurului. Aceste podoabe le ținea într-o lădița de lemn încuiata cu un lăcățel mic. Mi le-a arătat numai mie odată când îi era tare dor de hazeaica lui și de malcicul lui ce era cam de
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
dezlănțuite de bucuria izbânzii (v-am explicat de ce zero-zero este considerată victorie!), apăru divinul patron al echipei, cel care, se urcă pe capota automobilului său de mărimea unui tanc, își aranjă costumul la două rânduri, negru cu dungi și revere late după moda mult apreciată a gangsterilor din perioada interbelică, și începu să stropească mulțimile cu șampanie dintr-o sticlă de cinci litri. Nu puțini erau cei intrați în sevraj de bucurie, zbătându-se artistic printre găurile din asfalt și zbierătele
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
va avea o formă foarte fistichie. Pe podea, de-a latul holului, erau trasate linii paralele, despre care mă ducea gândul să cred că se puteau lăți și îngusta. Intrarea pe hol se putea face pe o ușă larg deschisă, lată cât holul, și care, deși nu o vedeam știam că este pliată în peretele din stânga. Puteam să intru numaidecât, foarte simplu, doar să pășesc, întrucât holul pornea chiar de lângă patul meu. Înainte de a face pasul ca să intru pe hol, urmăream
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
din 10 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului NEGLIJABIL 22.08.2013 Orgoliile se sucesc delăsări lasă-mă să-mi tihnească plictisuri întreabă-mă să te-ntreb Ceva nu e în regulă își face de cap ce rost are o face lată e timpul să... își dă arama pe față se șterg de praf căzăturile se aspiră vulnerabilitățile se spală până la curat simțurile Referință Bibliografică: NEGLIJABIL / Anca Elena Șerpe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1014, Anul III, 10 octombrie 2013. Drepturi
NEGLIJABIL de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1014 din 10 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352401_a_353730]
-
izvoade. În icoanele ei se observă desenul modelat (o linie ce curge unduit și care susține cromatica icoanei). Contrastul este viu, predominând roșul, verdele, albastrul, amestecul cald-rece, foița de aur, ușor patinată. Icoana pe sticlă este încadrată de o ramă lată de 5-6 cm., în funcție de dimensiunea acesteia. Prin felul în care este patinată aceasta pune în evidență tematica icoanei. Pe icoanele ei pot fi admirate chipuri de sfinți și scene biblice: Maica Domnului îndurerată, Răstignirea Domnului, Iisus cu vița-de-vie, reprezentând împărtășania
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
că cheie la casă nici nu exista. Dar câmpul? Cum să încui câmpul? Doamne, și ce plin era de roade fel de fel! Cât respect aveam pentru ce era al fiecăruia! Ca să scurtăm drumul, o luam peste câmp, pe potecuța lată cam de o jumătate de metru, care tăia locurile oamenilor de-a curmezișul. Potecuță călcată numai de picior de om. Printe vii, printre lubenițe, printre porumb, printre diverse culturi. Câte-o joardă de viță se întindea așezându-și strugurele chiar
GRATIILE DE LA FERESTRE de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352484_a_353813]
-
ai rămas astfel În ochii celor care Mai au discernământ! Ascultă bine-acum Și nu mă supăra! Bagă bine la cap Că trebuie să fugim De zilnica ispită! Știu, nu exagerăm Cu mâncarea noi doi. Doar cu prăjiturile O cam facem lată! Dece ești slab de înger? Ce să mă fac cu tine? Revino-ți , te rog. Ești tot ceea ce am. Mănâncă cu măsură Și nu te ambala! Eu nu vreau ca să suferi, Nu, Doamne ferește, Dar îmi zic c- ai putea Să
OSANALE ȘI DOJANĂ (VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352526_a_353855]
-
cu astă amintire, Am făcut apoi citire D-alte scrieri similare Din religii oarecare. Aș putea să mai citez Pe un învățat chinez Ce spunea sub jurământ Nouă lumi sunt pe Pământ Cum de fiecare dată, Lumea a făcut-o lată Și-a pornit de la-nceput Peste scrumul conceput. Dar mă-ntreb, privind în zare: Cum va fi acuma oare? Dacă lumea va sucomba, Cum și când se va-ntâmpla? M-am gândit c-atuncea, poate, Un potop ca să ne-ngroape
APOCALIPSA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/352523_a_353852]
-
probabil, odată cu căderea Constantinopolului sau, ulterior acestei date. Dincolo de datele istorice, însă, această icoană este o perlă a icoanelor vechi din România. Ea este așezată în catapeteasmă (iconostas) și are dimensiuni foarte mari, fiind înaltă de 1, 50 m și lată de 1, 10 m. Poate este cea mai mare icoană a Maicii Domnului - făcătoare de minuni de la noi, din țară. Este o adevărată Împărăteasă a icoanelor românești și sufletul Mănăstirii Dintr-un Lemn!... Însuși felul în care a fost descoperită
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/350446_a_351775]
-
O vorbă sau un gest, O lume fără vlagă Pierdută-n joc funest. Pierdut și universul, Spiral văzul la geam, În noi mai plânge versul De sânge și de neam. Căci astăzi dezbinarea, Ne mâna înapoi, Pe pomi cu frunze late Noi îi vedem toți goi. Iar zâmbetul șăgalnic, Al propriei tinereți, E jale și-i fațarnic Între pacloși nameți. Ce faptă indrăzneața Făceam, și eram treji, Acum, cu vorba-n viață Mai suntem doar viteji. Iar Novele luciose, Ce păreau
VIRGILIU VITAN -POEME ÎN ECHILIBRU de VIRGILIU VITAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350566_a_351895]
-
cunoștințelor. - Sper că nu te vei îngropa în bârfe politice sau în jocuri de șah pe tarabele slinoase din piață, amice!, îi spuneau colegii mai în glumă, mai în serios. - În nici un caz, ofticoșilor! Voi o să rămâneți și o să cădeți lați pe aici de oboseală, iar eu o să mă trezesc la orice oră, precum boierii, zâmbea el. Dan ieși apoi în curtea spitalului, să respire aer curat. Nu-i venea să creadă. Era ultima zi de serviciu și tocmai își luase
PENSIONARUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350609_a_351938]
-
mea o vreme, M-ați îmbrâncit la capăt de pământ. Am suferit prea mult, a mă mai teme Să fac cu voi același legământ. Cu toată-averea voastră blestemată, Dar fără de copii și fără frați, Unde-ați vedea, în lumea asta lată... Să stați și voi măcar un timp plecați. Degeaba sunt bucatele pe masă, Oricât de mult, sau bine ai avea, Nici câinii nu mai latră ca acasă Și-atât de dor iți e de țara ta. Referință Bibliografică: Am fost
AM FOST PLECAT... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351293_a_352622]
-
șteapu , adică rostu și toate cele ce-i pot fi de folos și care să-i asigure un oarecare progres, până la urma urmei supraviețuirea, cum de altfel s-a și întâmplat !. Spetindu-se și zi și noapte, strângând cureaua (cea lată ?!), a reușit să înceapă și este pe cale de a termina o casă undeva spre munte, în țară, la Breaza și unde speră să-și mai mângâie dorul de casă și să-i aducă și pe americanii lui din familie să
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA (15) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350952_a_352281]
-
care-și dezăpezesc mașinile. Mă și mir că n-am fost convocată la zăpadă (ieri, pe când mă întorceam spre casă, de la job, și la BRD și la Raiffeisen erau niște domnișoare, pe tocuri cui, mânuind lopeți de 3-4 ori mai late decât dimensiunea bazinului lor...și mă dezgustă gândul că toți bărbații din firmele astea tari, cu renume, sunt niște...”protejați”...de-au ajuns fetișcanele la dat zăpada de pe trotuar). E așa de cald la mine în casă...stau în tricou
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
mă cere la fel cum mă cere țărâna; are poftă să nu mă dezlipesc de ea. N-am încotro, mă supun și-o urmez pas cu pas pretutindeni. Fără milă, Singurătatea mă izbește cu putere de zid și mă lasă lată pe dușumele. Nu-mi aruncă nici măcar o privire. E o stratagemă de-a ei, mă încearcă să vadă cât mai rezist lângă dânsa. Terapie de șoc, asta-mi aplică, se-ntrece cu gluma, nu se încurcă. Câtă suferință - tot atâta
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
pe nimeni și nu mai constituiau o noutate. În rest, știrile de rubrică neagră abundau în amănunte macabre: violuri, crime, câte lovituri de cuțit fuseseră aplicate și în care zonă a corpului de către un asasin stângaci și pistruiat, lama cuțitului lată de atâția centimetri și lungă de atâția centimetri, note de sadism care strică digestia oricărui om cu scaun la cap. Dar nu mă las până nu găsesc și ceva mai vesel pentru restabilirea echilibrului psi: unui patron mai tânăr îi
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
ori pe zi, că m-apucă, incognito, un gând turbat că n-om mai fi și nu ți-am spus cum aș fi vrut, cât mai strânsă fi’nd în brațe, să te sufoc cu un sărut și să cazi lată pe spate... nu-ți mai spun că ești frumoasă, că adevărul absolut te-a trântit într-o angoasă și tot repeți, că ești doar... lut. nu-ți mai spun că ești frumoasă, că adevărul absolut vine mâine cu o coasă
NU-ŢI MAI SPUN CĂ EŞTI FRUMOASĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354957_a_356286]
-
nuanță de liliachiu l-a întrebat: „Chiar aveți impresia că s-ar potrivi pe raft în sufragerie?!“. El nu avusese puterea să mai spună nimic. Și, dacă tot a tăcut, tinerii s-au folosit de ocazie să mute placa dreptunghiulară, lată de un metru, inscripționată cu cuvintele „Fundația Eliza și Nicolae Frunză“, de deasupra ușii de acces în apartament (unde-o vedeau toți vecinii, făcându-i pe tinerei să se jeneze), deasupra ușii de la camera Bătrânului. Toate aceste schimbări îi picaseră
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
milei pentru ca Ierarhii noștri să poată să-și plătescă, unii altora, slujba de pocăință și de iertare a păcatelor. Câteva din cele mai cucernice se roagă însă Domnului pentru ei, pentru jugul cel greu al grijilor ce le apasă umerii lați, puternici și auriți. Restul însă, plâng și fac mătănii adânci în fața crucilor celor fără de morminte sau a mormintelor fără de cruci. „Unde sunt Ierarhii noștri?” Suspină bolnavii, șchiopii, orbii, cerșetorii, calicii, bețivii, vii și morții, râzând sau plângând, rotindu-se într-
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
împrăștiate peste tot, terase deschise, unde se poate servi o cafea (o curiozitate pe care va trebui să o verific, la terasă, unde, cu excepția turiștilor, nu am văzut decât bărbați autohtoni). Am hoinărit multă vreme pe Via Garibaldi. O stradă-oraș. Lată cât o stradă cu trei benzi, lungă puțin peste 500 m, vie, colorată, foarte atractivă. Autentic venețiană, chiar dacă aș lua ca punct de reper numărul mai mare de locuitori originari decât cel de turiști. De o parte și de alta
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
Și-arunci o petardă! Lipești un anunț C-avem o-ntrunire Mai scoți două fire Pui punct la enunț - Clienții s-aștepte Alte vremuri bune Afară pe trepte Dar lor nu le spune E ordin de sus Să iasă ,,mai lată" Tu fă cum ți-am spus Că nota de plată, Au grijă boierii Nimic să nu pați Iar azi pompierii Vor fi ocupați! Referință Bibliografică: Adio magistre / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie
ADIO MAGISTRE de ION UNTARU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355443_a_356772]
-
eu, că prea mă doare... Madam Jorjet se închina de zor, uimită de năstrușniciile chioretelui ei, da' dom' colonel își vedea de inspirația lui și îi arăta ciuciu: Hai acu, la opinteală, să dea zeama chiară-n oală, că e lată, măi băieți, cîrcotași și precupeți; să intrăm în na-ț-o-acu', cu cu ru cu cu cu cu, și-n latrino, că-i la modă, precum bine zis-a vodă! da' și noi ne-om alungi, cu ieuro pilangii, că leuțul e
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
invadat de îngeri și îngerițe. Mărturie stau aceste povești cu litere cerești, pe care autoarea le aduce aici, spre judecată, (ori spre delectare?) celor mici. De unde? Ai să te miri: din „Cutia cu amintiri”. O cutiuță fermecată, nici lungă, nici lată. Pătrată? Rotundă? Și legată c-o fundă? Să vedem ce găsim în ea, poate ne alegem și noi cu ceva. (Poate c-o stea?) Ceva folositor, pe plac tuturor. Așa ar putea fi prezentată o carte pentru prichindei și prichinduțe
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
ultimul nasture, o cămașă din material flaușat cu mâneci lungi, în carouri decolorate, ce abia se mai disting, croită cândva pentru un trup cu mult mai viguros. Pantalonii, și ei prea largi, sunt susținuți cu o curea înnegrită de timp, lată de trei degete, având o cataramă în formă de pajură bicefală, turnată din alamă, și două rânduri de perforații. Postavul lor albăstrui e ros în dreptul genunchilor până la urzeală. Are picioarele vârâte în saboți de lemn, ale căror fețe sunt prinse
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]