1,966 matches
-
mă ajută nimeni? Să mă ajute cineva!» Îmi venea să mă așez acolo. Să mă prăbușesc. Îmi era tare rău. «Asta se întâmplă din cauza faptului că nu mi-am luat paltonul.» Ideea asta nu-mi ieșea din minte. «Poți să leșini doar pentru că e un pic mai frig?» Eram deprimat pentru că îmi era atât de frig, iar eu nu-mi luasem haina. Omul e o ființă ciudată, nu-i așa? Mă aflam într-o situație atât de gravă, iar eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prin cap că ar putea avea vreo legătură cu explozia accidentală. Credeam că i se făcuse rău pentru că se urcase într-un metrou supraaglomerat. Am mai mers puțin și, de data aceasta, am văzut un bărbat la cincizeci de ani leșinat aproape de șine. Tremura mult mai tare decât femeia dinainte. În jurul lui se aflau trei sau patru persoane care-l întrebau ce s-a întâmplat. Întâi am văzut o femeie căzută la pământ, apoi un bărbat. Există sprayuri paralizante pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
clătinat și s-a prăbușit. O altă persoană s-a dus să-o ajute. Apoi a așezat-o undeva. Nu știu dacă era o cunoștință de-a ei sau un simplu trecător. În final, am văzut trei persoane care au leșinat chiar sub nasul meu. Atunci nu mi s-a părut ceva extraordinar de ciudat. Nici nu făceam conexiunea între aceste evenimente. Credeam că tipul acela încerca să o molesteze pe femeie. Apoi am crezut că persoanei celeilalte i se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-mi revin. Apoi nu mai puteam dormi ca lumea. Eram extenuat. Dacă nu mă chinuiam un pic, nu era bine. Mă urcam în același metrou, stăteam pe același loc, la aceeași oră. Voiam să văd și locul unde am leșinat. M-am dus acolo după o săptămână. Am avut impresia că am alergat mult, de fapt a fost o distanță mică, cel mult cincizeci de metri. Câtăva vreme după atac îmi venea să arunc tot ce era în jurul meu. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi se părea că trec prin chinuri groaznice. Mi-am dat seama că ceva era putred la mijoc. Erau mai mulți care se aflau în aceeași stare. Și eu am început să mă simt ciudat. Apoi, unul dintre observatori a leșinat. Unul din cei care ne ajutase să-l cărăm pe bărbat. Acesta a stat mult timp în stație și a inhalat gazul. La barieră m-am așezat pe vine. Nu mai puteam să-mi controlez gândurile ... nu mai vedeam. «Așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pachet antichimic. L-au adus imediat și mi-au făcut injecție. Datorită acestui lucru am fost salvat. Nivelul colinesterazei era extrem de scăzut. Medicamentul acela m-a adus pe drumul recuperării. A fost bine că am urcat scările și că am leșinat afară. Dacă mi-aș fi pierdut cunoștința în stație, probabil nu aș fi fost transportat atât de repede la spital. Mulți dintre cei care au căzut înăuntru au murit. După patru zile m-au scos de la terapie intensivă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asta! Nu știu ce să scriu. Scrie tu pentru mine. Scrie unde să mergem.» Cei de la poliție au scris ce trebuia să facem. Ne-au spus că la metrou a avut loc un accident cu niște produse chimice. S-a sufocat, a leșinat și a murit. Nu se știa că era vorba despre sarin. Dar se știa de la bun început că a decedat. Cu toate că am auzit asta, nu puteam să mă liniștesc până nu vedeam cu ochii mei... același nume și același prenume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în stadiul kundalini. Tot nu eram încrezător. Simțeam o căldură puternică precum apa caldă care îmi înconjura șira până la creier, se zbătea ca o ființă vie. Era uluitor. Era ceva incontrolabil, ceva incredibil se întâmpla în corpul meu. Practic am leșinat. După trei luni am ajuns la iluminarea kundalini, exact cum prevăzuse cartea lui Asahara Shōkō. Avea perfectă dreptate. Atunci am început să devin interesat de Aum. Revista Aum, Mahayana, era la a cincea apariție, am cumpărat-o împreună cu numerele anterioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mult. Totul e în raport cu cantitatea peripețiilor. Moartea, singura importantă, ține mai puțin atenția decât detaliile ei fără importanță. Unei mame căreia i s-ar aduce vestea morții pe neașteptate a copilului ei, înainte de a țipa, de a plânge, de a leșina, de a se omorî chiar, ar întreba: "Cum?" Irina părea și ea afectată de supărarea prietenului nostru. Mi-a spus: "I-am scris. Cum erai absent, te-am scuzat și pe tine!" Gestul ei mi-a plăcut. Îl făcuse singură
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în sufletul ei? Habar n-aveți, cu toate că o cunoașteți de totdeauna. Și nu bănuiți tragedia ce s-a întîmplat între noi doi? Și că Ioana îmi vorbește foarte des de moarte? Tot atunci, ca o stafie, a apărut Ioana. Am leșinat. Când m-am dezmeticit, Ioana a explicat: - Am stat la mare mult timp, fără să-mi dau seama cum a trecut timpul. Nu v-am auzit strigătele din pricina valurilor. Viky a început să povestească amuzată scena mea fără rost: - Închipuiește-ți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
scandalagiu și obraznic, totuși timid în fața primejdiei; sectar odios, prieten al măririlor și comodităților vieții..." Portughezii își amintesc încă de spaimele lui penibile; când sărea din tramvaie de teama unei bombe imaginare, se prefăcea rănit ca să nu iasă pe stradă, leșina când se complicau lucrurile și se închidea în ascensorul hotelului ca să scape de urmărire. Îndată ce ajunge la putere, fură sume considerabile din tezaurul Statului, fără șovăire. Numai la Credit Lyonnais avea un depozit de mai multe milioane; el a organizat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sare pe o bancă și strigă, stăpânind furtuna cu formidabila lui voce: "Soldați, hai să facem revoluția! Baionetele voastre și glasul meu ar putea, străbătând orașul, să aducă gloria unui popor și libertatea unei patrii!". Celălalt deputat republican, umanitaristul Menezes, leșină - colaborând astfel la dramatizarea momentului care trebuia să devină istoric. Tribunul cere cuvântul, și recurge la vechea stratagemă: compară prețurile toaletelor Reginei cu costul pâinii săracilor. Impresia e, ca de obicei, profundă. În sfârșit, vorbește și Alexandre Braga, arbiter elegantiarum
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
senzație oribilă de clătinare în întuneric de-a lungul marginii unei prăpăstii. O amețeală puternică îl cuprinse pe Craig, pe când ședea acolo, reflectând. Se clătină, își reveni, apoi se lăsă greu în fotoliu. Gândi cu mirare: "Ei, sunt pe cale să leșin". Greața îi dispăru. Atent, Craig se ridică în picioare și-și umplu un pahar cu apă. Așezându-se din nou, își ridică paharul la buze și văzu că mâna îi tremura. Rămase uluit. Își dădu seama cu seriozitate că lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cât Seymour a fost încartiruit la Fort Monmouth, la sfârșitul anului 1941 și începutul lui 1942, cu câteva luni înainte de fixarea datei nunții. „Era un ger de crăpau pietrele astă-seară la raport și vreo șase oameni din plutonul nostru au leșinat în timp ce fanfara cânta la nesfârșit Drapelul smălțuit de stele. Presupun că dacă ai o circulație normală, nu poți înțepeni în nefireasca poziție militară de drepți. Mai ales dacă ții o pușcă încărcată la «Prezentați arm’!». Eu nu am circulație, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
i-a redat frumusețea și tinerețea de altădată, dar a Întors și timpul. Cum Tatiana fusese botezată ceva mai târziu, nemernicii avură În gând s-o scufunde și În cristelniță, botezând-o a doua oră; văzând Însă că bătrâna a leșinat de spaimă, se lăsară păgubași. Astfel că, ridicând unii năsălia pe umeri, alții luând celelalte lucruri cu ei, o duseră pe babulea acasă, abandonând violoncelul și lada de zestre pe cerdac. Nu uitară apoi să treacă și pe la biserică, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rămâne fără lucrători....” De ce...? l-am Întrebat eu. „Desigur, colesterolul...!” Am râs cu poftă atât eu cât și lucrătorii ce În Încheiere dâdură de gol fiecare câte o sticlă de bere, În timp ce dumnealor miliardarii, munceau zece - douăsprezece ore pe zi leșinați de foame de frica colesterolului: dacă se Îmbolnăveau și mureau, nu mai avea cum să-și numere banii...! Pentru a evita aceste neajunsuri, am să hotărăsc normalizarea cuvenită, având la bază și practicile unor descreierați ce folosesc orice metodă de-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Scoate tot ce ai prin buzunare și golește poșeta aici pe masă. Mișcă-te repede, n’am timp de pierdut...!” Cuvintele asasinului ce nu admitea replică o făcu pe biata femeie să genereze o puternică criză de nervi, după care leșină. Obișnuit cu asemenea scene,Lct.Col.Tudose Ion ordonă ofițerului de gardă să aducă o cană cu apă, o stropi puțin și punându-i În gura Între-deschisă câteva picături. O mai frecționă puțin pe frunte după care Îi arse câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am aruncat la pământ, Însă prietenul meu n’a mai avut timp. Un glonț l-a nimerit În stomac, rostogolindu-se Într-o baltă de sânge. Abea la piket la-u omorât În momentul când am fost bătuți până ce eu am leșinat. De atunci, nu mai știu nimic de el...!” “Totuși, nu a-ți trecut frontiera...?” “Desigur, Însă pe cea improvizată...!” “Nu Înțeleg...!” “Toate hărțile din zona graniței cu Jugoslavia au fost eronat Întocmite pentru a deruta cutezătorii să evadeze din această
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
invitându-l În biroul său pentru unele Întrebări suplimentare, fără să mai fie legat În cătușe. Urcând dela subsol cele câteva trepte de beton, Maiorul Mircea Dobrescu Îi șopti. “Înainte de a intra În biroul meu, privește În dreapta dumitale...!” Slăbit fizic, leșinat de foame, cu mintea răvășită de cele mai Întunecate perspective de viitor, Tony Pavone nu realiză adevăratul sens al cuvintelor spuse de Maior Însă, când acesta Îi atrase din nou atenția se trezi la realitate. “Întoarce capul...!” - mai zise Maiorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar dacă nu vrei - ei bine nu vom fi mulțumiți cu cele câteva mângăieri oferite. Puțină răbdare, ai să spui totul...! Mai Îmi trânti doi pumni În față iar cel cu bastonul de cauciuc a continuat loviturile pînă ce am leșinat din nou. Am fost readus la viață cu aceleași găleți cu apă rece. Torționarul urlă...!” „Bătrâne, dorești cu tot dinadinsul să mori...? Scrie declarația de care am nevoie și uite, Îți promi, te voi servi cu o cafea.Bine...?” „Am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
El, personal, nu era Înspăimântat, dar inima sa părea să Înregistreze frică, avea o criză. O recunoscu - știu ce nume să-i aplice: tahicardie. Îi venea greu să respire. Nu putea aduce Înăuntru destul aer. Se Întrebă dacă nu o să leșine. Dacă nu urma să se Întâmple mai rău. Cecul negrul Îl puse În buzunarul lui. Poze, precum cardurile mai Înainte, Îi căzură dintre degete. Terminând, dădu apoi drumul la portofel Înapoi În căptușeala cenușie, tocită, distrusă, dădu la loc fularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pardesie, când brațele femeilor erau la vedere. Le vedea În metrou. Mergea În Spanish Harlem. Se Împingea Într-o bară de metal. La marginea orașului În Harlem, era singurul pasager alb. Și toată chestiunea asta - adorația, dizgrația, pericolul de-a leșina când juisa. La acest punct, povestind asta, Începea să-și pipăie baza păroasă a gâtului. Clinic! În același timp, de regulă, avea o relație foarte idealistă și rafinată cu o doamnă oarecare. Clasic! Capabil de simpatie, de sacrificiu, de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
reținut de poliție. După ce Gruner se dusese de cinci sau șase ori să Îl vadă pe senatorul Javits, lui Wallace i se dăduse drumul din Închisoare. Apoi, din nou la New York, Wallace, ducând o tânără să vadă Nașterea unui copil, leșinase exact În momentul nașterii, Își lovise capul de un spătar și Își pierduse cunoștința. Readus În simțiri, se trezi pe jos. Descoperi că domnișoara se Îndepărtase de el din jenă, se mutase pe alt scaun. Se certase cu ea grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zâmbit egal. — Ben merge la o școală specială. A, am întrerupt-o eu. O școală specială. Da, a ezitat Sheba. Are sindromul Down. Zâmbetele în așteptare de pe fețele lui Elaine și Michael s-au șters. Bangs părea că stă să leșine. — O, am zis, îmi pare rău, eu... Sheba a dat din cap: — Te rog, n-are de ce să-ți pară rău. Elaine, Michael și Bangs își recompuseseră fețele, de data asta încruntate și triste. Îmi venea să-i dau palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că s-a mai liniștit cu această iluzie. * Pe drum spre casă, Sheba era convinsă că nu se va putea arăta în fața lui Richard fără să dea la iveală manifestări fizice ale păcatului comis. Se vedea dizolvându-se în lacrimi. Leșinând. Arzând spontan. Dar când a ajuns acasă, a fost surprinsă de cât de bine simula. Richard o așteptase. Stătea întins pe sofa, uitându-se la Arts Tonight. A ridicat mâna s-o salute când a intrat în living, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]