1,578 matches
-
Prin schimbul de scrisori efectuat, China a recunoscut, în fapt, noul stat suveran și independent, aflându-se astfel printre statele care au răspuns pozitiv la notificarea României privind noul său statut politic. La 1 ianuarie 1930, însărcinatul cu afaceri al Legației României la Tokio, Stoicescu, a propus înființarea unei reprezentanțe diplomatice române pe lângă guvernul de la Nankin; asemenea intenție a guvernului român existase încă din 1928. La 1 martie 1930, ministrul Chinei la Berlin a propus ministrului de externe al României, având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
reprezenta Republica China "în calitate de Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar pe lângă M.S. Regele"25, cerând totodată și agrementul. Acordarea agrementului și prezentarea, la 18 octombrie 1939, a scrisorilor de acreditare de către Lone Liang, reprezentantul guvernului Republicii China, a marcat deschiderea primei legații a Chinei la București. Cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare, Lone Liang, primul trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Chinei în România, a declarat că "de multă vreme poporul chinez a manifestat un viu interes și o caldă simpatie față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
la Shanghai a fost deschis consulatul onorific al României. Ca urmare a recunoașterii guvernului de la Nankin, de către guvernul român, guvernul de la Ciun Cing, prezidat de Cian Kai-Si a rupt relațiile diplomatice cu România la 10 iulie 194128. În anul 1930, Legația română din Tokio sugera încheierea cu China a unor contracte comerciale în vederea dezvoltării comerțului exterior român. Problema a fost discutată în 1930 la București și reluată în cursul anului 1938. Ambasadorul chinez la Paris aprecia că țara sa are nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Paris din 1946, ca martor (Karel Liscki) pentru recunoașterea statutului de cobeligerant al României în al Doilea Război Mondial. Legături oficiale între Românie și India au existat și înaintea stabilirii relațiilor diplomatice româno-indiene la 14 decembrie 1948, la nivel de legație, aceasta fiind consemnată ca rezultat al tratativelor purtate la Ankara între ambasadorii celor două țări, Grigore C. Moisil și Divan Chamanlal. La 23 martie 1954, la New Delhi a fost semnat Acordul comercial și de plăți între România și India
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
celor două țări, Grigore C. Moisil și Divan Chamanlal. La 23 martie 1954, la New Delhi a fost semnat Acordul comercial și de plăți între România și India. Misiunea diplomatică a României în capitala Indiei, New Delhi, la nivel de legație a fost deschisă la 7 aprilie 1955, când primul trimis extraordinar și plenipotențiar român în India, Mihai Magheru, și-a prezentat scrisorile de acreditare. Ridicarea la nivel de ambasadă a relațiilor diplomatice româno-indiene a avut loc la 11 noiembrie 1958
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Japonia și evenimentele din Extremul Orient. 2. Ca prim moment al relațiilor oficiale româno-japoneze poate fi considerat schimbul de mesaje realizat în anii 1880-1881 între Carol I și împăratul Japoniei la scurt timp după cucerirea independenței de stat a României. Legația României la Paris a primit la 10-22 iulie 1880 instrucțiuni să transmită Legației japoneze scrisoarea regelui Carol I, prin care se notifica împăratului Japoniei că România a devenit stat independent, suveran și exprima și dorința "de a se vedea stabilindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
româno-japoneze poate fi considerat schimbul de mesaje realizat în anii 1880-1881 între Carol I și împăratul Japoniei la scurt timp după cucerirea independenței de stat a României. Legația României la Paris a primit la 10-22 iulie 1880 instrucțiuni să transmită Legației japoneze scrisoarea regelui Carol I, prin care se notifica împăratului Japoniei că România a devenit stat independent, suveran și exprima și dorința "de a se vedea stabilindu-se relații de bună, cordială înțelegere între cele două țări". Ministrul plenipotențiar Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de a se vedea stabilindu-se relații de bună, cordială înțelegere între cele două țări". Ministrul plenipotențiar Mihail Kogălniceanu și eminent om de stat, reprezentând România la Paris, informa la M.A.E. la București că scrisoarea a fost remisă Legației Japoniei pentru a fi remisă la destinație prin intermediul unui diplomat japonez care urma să plece la Tokio. În iulie 1881, Legația română la Paris a înaintat la M.A.E. răspunsul împăratului Japoniei. Astfel, a avut loc inaugurarea în anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
om de stat, reprezentând România la Paris, informa la M.A.E. la București că scrisoarea a fost remisă Legației Japoniei pentru a fi remisă la destinație prin intermediul unui diplomat japonez care urma să plece la Tokio. În iulie 1881, Legația română la Paris a înaintat la M.A.E. răspunsul împăratului Japoniei. Astfel, a avut loc inaugurarea în anul 1902 a contactelor diplomatice între plenipotențiarii români și japonezi. Ambasadorul japonez N. Makino, acreditat în Austro-Ungaria, a rugat pe ministrul român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
inaugurarea în anul 1902 a contactelor diplomatice între plenipotențiarii români și japonezi. Ambasadorul japonez N. Makino, acreditat în Austro-Ungaria, a rugat pe ministrul român la Viena, Emil I. Ghica, să informeze, confidențial, guvernul român asupra posibilului consimțământ privind înființarea unei Legații a Japoniei la București, precum și asupra încheierii unui tratat de comerț și altor convenții între România și Japonia. Makino a mai informat asupra intenției guvernului imperial de a stabili relații diplomatice cu România. În răspunsul M.A.E., se arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de comerț și altor convenții între România și Japonia. Makino a mai informat asupra intenției guvernului imperial de a stabili relații diplomatice cu România. În răspunsul M.A.E., se arată că guvernul român "ar privi cu satisfacție crearea unei Legații a Japoniei la București și că România urmărește cu interes dezvoltarea Japoniei, că este dispusă să stabilească relații comerciale, să încheie cu Japonia convenții de comerț, extrădare etc., care ar facilita dezvoltarea raporturilor lor și relațiile de prietenie dintre cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
că România urmărește cu interes dezvoltarea Japoniei, că este dispusă să stabilească relații comerciale, să încheie cu Japonia convenții de comerț, extrădare etc., care ar facilita dezvoltarea raporturilor lor și relațiile de prietenie dintre cele două țări37. Referitor la înființarea Legației române la Tokio, M.A.E. preferă ca trimisul japonez să aibă reședința permanentă la București; partea română ar fi acceptat ca ministrul Japoniei, acreditat pe lângă o mare putere, să fie concomitent numit și în România, dar în situația când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fie concomitent numit și în România, dar în situația când acreditarea era în țări care nu erau superioare României, reședința permanentă să fie stabilită la București. În nota Părții române se preciza că "pentru moment România nu va avea o Legație la Tokio, dar, totuși, guvernul român nu va lăsa să-i scape nici o ocazie pentru a mărturisi interesul pe care-l arată relațiilor cu Japonia"38. Primul sondaj inițiat de partea japoneză nu s-a soldat cu stabilirea relațiilor diplomatice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
sondaj inițiat de partea japoneză nu s-a soldat cu stabilirea relațiilor diplomatice. Ambasadorul nipon la Viena a informat la 8-12.XII.1903 că, din motive bugetare, guvernul Japoniei se vede în situația să se abțină, deocamdată, de la crearea unei Legații în Europa. Cu toate acestea, corespondența diplomatică și contactele oficiale au continuat în anii următori, reflectând interesul reciproc pentru stabilirea de legături oficiale; în special problema inițierii schimburilor comerciale și cea a încheierii unui Tratat de prietenie și comerț erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
plenipotențiar învestit cu depline puteri ca să facă și să semneze, în numele nostru, cu plenipotențiarii guvernului Majestății Sale Împăratul Japoniei o înțelegere de amiciție între România și Japonia. Nicolae Xenopol a sosit la Tokio la 28 octombrie 1917, pentru a înființa Legația României, prezentând scrisorile de acreditare la 19 noiembrie împăratului Japoniei. Ziarul "The Japan Times" scria la 16 ianuarie 1918 că "negocierile cu dl. N. Xenopol vor începe în curând și noul tratat cu România va fi încheiat fără mare dificultate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a organizat adevărate funeralii naționale. Postul de ministru plenipotențiar la Tokio a rămas vacant până în anul 1920 (22 octombrie), când M. Mavrocordat a fost trimis de la Viena la Tokio. La data de 12 martie 1922, s-a înființat și prima Legație a Japoniei la București, care a funcționat, fără întrerupere timp de 20 de ani. Primul trimis extraordinar japonez a subliniat, cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare, dorința Japoniei de a strânge mai mult legăturile de prietenie cu România, care există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
subliniat, cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare, dorința Japoniei de a strânge mai mult legăturile de prietenie cu România, care există atât de fericit între cele două națiuni. Dar la 1 aprilie 1922, Ministerul Afacerilor Străine al României a suprimat Legația română de la Tokio, împreună cu alte cinci misiuni diplomatice române, invocând motivul economiilor bugetare, măsură considerată surprinzătoare, ținând seamă de faptul că Legația Japoniei la București luase ființă cu câteva zile înainte. 4. Între cele două războaie mondiale, relațiile bilaterale româno-japoneze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de fericit între cele două națiuni. Dar la 1 aprilie 1922, Ministerul Afacerilor Străine al României a suprimat Legația română de la Tokio, împreună cu alte cinci misiuni diplomatice române, invocând motivul economiilor bugetare, măsură considerată surprinzătoare, ținând seamă de faptul că Legația Japoniei la București luase ființă cu câteva zile înainte. 4. Între cele două războaie mondiale, relațiile bilaterale româno-japoneze s-au concretizat în mai multe domenii. Astfel, în anul 192o, Carol, principe moștenitor, a efectuat o vizită la Tokio. Curtea imperială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
1923, se înființează Consulatul General onorific al României la Osaka, titular fiind numit K. Inabata, senator, mare industriaș, fost președinte al Camerei de Comerț din acel mare centru economic, adept al promovării schimburilor comerciale dintre România și Japonia. La inițiativa Legației române la Tokio și cu concursul unor personalități influente japoneze, ia ființă la 26 august 1929, Asociația Japonia-România, care își propunea ca obiectiv "favorizarea relațiilor de prietenie" între cele două țări. Cu toate că asociația a desfășurat activitate, în special, în domeniul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Manciuriei, parte integrantă a Chinei, sub pretextul unui incident petrecut în apropierea gării Liu Tiao-Kou (18-19 septembrie 1931). China sesizase Societatea Națiunilor, care a decis trimiterea unei comisii de anchetă. În aceste condiții, intervine Nicolae Titulescu, care fusese informat prin intermediul Legației române de la Tokio despre ascensiunea cercurilor militariste și șoviniste din Japonia și care încearcă soluționarea conflictului pe cale politică in spiritul Pactului Națiunilor Unite. El a propus, în esență, încetarea imediată și definitivă a tuturor ostilităților, încheierea, cât mai curând posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
împotriva Chinei. În Europa, în anul 1939, Germania nazistă, secondată mai târziu de Italia fascistă, a dezlănțuit cel de al Doilea Război Mondial. Conflagrația cuprinsese toate continentele prin declanșarea războiului de către Japonia. La 31 octombrie 1944, Ministerul Afacerilor Străine notifica Legației Japoniei din București că "guvernul român a decis să rupă, începând de azi, relațiile diplomatice cu Japonia"; după 23 august 1944 și întoarcerea armelor împotriva Japoniei, în mod firesc, România nu mai putea menține relațiile diplomatice cu Japonia militaristă 41
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
țări au avut loc contacte, în anul 1956, între misiunea diplomatică română de la Londra și premierul S. Bandaranaike. A fost efectuat un schimb de scrisori, în care s-a consemnat stabilirea relațiilor diplomatice la 15 septembrie 1957, la nivel de legație. La 4 octombrie 1957, a fost precizat, la cererea părții ceyloneze, că nivelul de reprezentare diplomatică a fost stabilit la nivel de legație, România fiind reprezentată în Ceylon de ministrul român în India (New Delhi) Nicolae Cioroiu, în timp ce ministrul Sri Lanka
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de scrisori, în care s-a consemnat stabilirea relațiilor diplomatice la 15 septembrie 1957, la nivel de legație. La 4 octombrie 1957, a fost precizat, la cererea părții ceyloneze, că nivelul de reprezentare diplomatică a fost stabilit la nivel de legație, România fiind reprezentată în Ceylon de ministrul român în India (New Delhi) Nicolae Cioroiu, în timp ce ministrul Sri Lanka era acreditat la 15 iulie 1959, cu reședința la Moscova. Nivelul de reprezentare a fost ridicat la nivel de ambasadă la 23 martie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
două state la Teheran au purtat tratative (noiembrie 1957-martie 1958) în urma cărora guvernele român și afgan au hotărât printr-un schimb de note din 24 și 29 martie 1958 să stabilească relații diplomatice între România și Afganistan la nivel de legație; textul comunicatului încheiat a fost publicat în presă la 5 iunie la București și la 10 iunie 1958 la Kabul 49. Reprezentarea diplomatică la Kabul s-a asigurat prin ambasadorii la Teheran (1958-1961) și la New Delhi din 1962; cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cetățeanul italian Amedee Girard, șeful unei case comerciale din Alep, s-a adresat Ministerului Afacerilor Externe la 16 decembrie, oferindu-și serviciile pentru reprezentarea consulară a României la Alep. I. G. Duca a respins cererea lui Amedee Girard, după consultarea Legației române la Constantinopol, care a răspuns negativ. La 24 iulie 1925, Legația României la Paris a primit cererea din partea lui Albert Homsy din Alep, la care Ministerul Afacerilor Externe a răspuns pozitiv solicitantului, hotărând să deschidă consulat la Alep. Decretul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]