2,103 matches
-
Lapedatu a afirmat existența unei legături indisolubile între Stat și Biserică: ,,Organizarea bisericii Ortodoxe Române stă în așa de strânsă legătură cu cea a Statului, că fazele dezvoltării acestuia sunt și ale aceleia”31. Proiectul de lege prezentat de corpurile legiuitoare a fost întâmpinat cu aprobare unanimă. În Senat, legea a fost votată în ședința de la 12 februarie 1925, fiind adoptată cu unanimitate de 89 de voturi, contra două, iar la 17 februarie a fost votată în Adunarea Deputaților 32. Cu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
neamului și ale Bisericii”. Totodată, enunța ca confesiunile să-și îndeplinească rolul cultural și social în marginile libertăților asigurate de noua Constituție a țării și sublinia că ,,tratamentul nostru față de confesiuni va fi egal și echitabil”36. Dezbaterile din corpurile legiuitoare asupra organizării unitare a bisericii naționale au durat câteva luni, din martie până în luna mai a anului 1925. În cadrul acestora a luat cuvântul și Alexandru Lapedatu. În expunerea de motive la proiectul de lege pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române în
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
p. 63. 52 Ibidem, p. 64. 53 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese..., p. 27. 54 D.S., ședința din 7 aprilie 1927, în M.O., partea a III-a, nr. 66, 15 iunie 1927, p. 1303 1306. 58 și sub raportul corpurilor legiuitoare 55. Astfel, la 10 mai 1927, România a semnat Concordatul cu Vaticanul, intrat în vigoare la 7 iulie 1927 și ratificat doi ani mai târziu. Conform acestuia s-a organizat cultul catolic în România și s-a stipulat ca episcopii
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
considerată o soluție dezonorantă pentru clasa politică și în special pentru monarhie. În aceste împrejurări, Carol al II-lea a fost nevoit să renunțe la tron56. Măsurile luate de Carol al II-lea, desființarea partidelor politice și anularea activității corpurilor legiuitoare, amplificate din septembrie 1940 de generalul Ion Antonescu, inițiatorul regimului de dictatură militară, care a fost investit de către rege cu puteri depline pentru conducerea statului român i-au determinat pe o parte din membrii partidelor istorice să-și adapteze acțiunile
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
și în cea externă”59. Conștient de necesitatea revenirii la democratizarea vieții publice, așa cum fusese aceasta înainte de război, îi cerea generalului C. Sănătescu, “președinte al ultimului Senat constituțional” printr-o scrisoare, repunerea în drepturi a organismelor constituționale, respectiv a corpurilor legiuitoare, pentru normalizarea vieții publice 60. Implicarea lui Alexandru Lapedatu în demersurile pe linia pregătirii poziției României la viitoarea conferință de pace, începute încă în iarna anului 1941, dovedește dorința sa de afirmare a dreptății naționale, de a recupera teritoriile înstrăinate
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
de la Alba Iulia, ca membru al Partidului Național Român, fiind numit în Consiliul Dirigent ca secretar general la resortul finanțelor, funcție deținută până la dizolvarea Consiliului în 192025. Pentru meritele sale a fost ales în perioada 1919 1931, membru al corpurilor legiuitoare în patru legislațiuni ca deputat și în două ca senator, luând parte la discutarea problemelor economico-financiare ale țării. Este relevant de menționat că Ion I. Lapedatu a fost unul dintre experții economici la tratativele ce au urmat Conferinței de Pace
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
și pentru totdeauna de protecția austro-ungară la care am aparținut până acum și mă supun legilor și regulamentelor României”. Documentul a fost autentificat la judecătoria Ocolului I București, fiind sancționat în același an. Doi ani mai târziu, în urma hotărârii Corpurilor legiuitoare, lui Alexandru Lapedatu i-a fost recunoscută cetățenia română 14. Odată cu renunțarea la neutralitate și cu intrarea României la 4/17 august 1916 în războiul mondial, alături de gruparea Antantei, Alexandru Lapedatu a fost mobilizat la Serviciul de Supraveghere a Știrilor
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
Lapedatu a afirmat existența unei legături indisolubile între Stat și Biserică: ,,Organizarea bisericii Ortodoxe Române stă în așa de strânsă legătură cu cea a Statului, că fazele dezvoltării acestuia sunt și ale aceleia”31. Proiectul de lege prezentat de corpurile legiuitoare a fost întâmpinat cu aprobare unanimă. În Senat, legea a fost votată în ședința de la 12 februarie 1925, fiind adoptată cu unanimitate de 89 de voturi, contra două, iar la 17 februarie a fost votată în Adunarea Deputaților 32. Cu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
neamului și ale Bisericii”. Totodată, enunța ca confesiunile să-și îndeplinească rolul cultural și social în marginile libertăților asigurate de noua Constituție a țării și sublinia că ,,tratamentul nostru față de confesiuni va fi egal și echitabil”36. Dezbaterile din corpurile legiuitoare asupra organizării unitare a bisericii naționale au durat câteva luni, din martie până în luna mai a anului 1925. În cadrul acestora a luat cuvântul și Alexandru Lapedatu. În expunerea de motive la proiectul de lege pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române în
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
istorice”...p. 63. 52 Ibidem, p. 64. 53 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese..., p. 27. 54 D.S., ședința din 7 aprilie 1927, în M.O., partea a III-a, nr. 66, 15 iunie 1927, p. 1303-1306. 58 și sub raportul corpurilor legiuitoare 55. Astfel, la 10 mai 1927, România a semnat Concordatul cu Vaticanul, intrat în vigoare la 7 iulie 1927 și ratificat doi ani mai târziu. Conform acestuia s-a organizat cultul catolic în România și s-a stipulat ca episcopii
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
considerată o soluție dezonorantă pentru clasa politică și în special pentru monarhie. În aceste împrejurări, Carol al II-lea a fost nevoit să renunțe la tron56. Măsurile luate de Carol al II-lea, desființarea partidelor politice și anularea activității corpurilor legiuitoare, amplificate din septembrie 1940 de generalul Ion Antonescu, inițiatorul regimului de dictatură militară, care a fost investit de către rege cu puteri depline pentru conducerea statului român i-au determinat pe o parte din membrii partidelor istorice să-și adapteze acțiunile
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
și în cea externă”59. Conștient de necesitatea revenirii la democratizarea vieții publice, așa cum fusese aceasta înainte de război, îi cerea generalului C. Sănătescu, “președinte al ultimului Senat constituțional” printr-o scrisoare, repunerea în drepturi a organismelor constituționale, respectiv a corpurilor legiuitoare, pentru normalizarea vieții publice 60. Implicarea lui Alexandru Lapedatu în demersurile pe linia pregătirii poziției României la viitoarea conferință de pace, începute încă în iarna anului 1941, dovedește dorința sa de afirmare a dreptății naționale, de a recupera teritoriile înstrăinate
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
a armatei române la război, se pot contura mai multe etape în acțiunea diplomatică întreprinsă de Mihali Kogălniceanu: 1. Prima etapă este cea de la 4 aprilie 1877, (data încheierii convenției româno ruse), până la 30 aprilie 1877, (data votării de către Corpurile legiuitoare a ruperii legăturilor cu Poarta), care se poate divide în: a. etapa de la 4 aprilie 1877, până la votarea convenției de către Parlament la 16/28 aprilie 1877; b. de la această dată până la 9/21 mai 1877. 2. A doua etapă durează
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
turcești împotriva celor țariste, în caz de trecere a Prutului, Mihail Kogălniceanu răspunse la 11/23 aprilie, că cererea guvernului otoman este de natură prea gravă, spre a putea guvernul român să-și ia răspunderea de a se pronunța. Corpurile legiuitoare, au dreptul să decidă dacă România va lua parte la război și 18 că ele vor fi convocate la 14/16 aprilie. România nu numai că nu mai avea nici un sprijin, Franța nu mai reprezenta autoritatea de altădată, iar orientarea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
văd în Turcia un punct de întâlnire al tuturor rivalilor Constantinopolului, un punct al echilibrului european. Prezintă diplomația europeană într-o activitate febrilă, de căutare a unei formule pentru a îmbunătăți soarta creștinilor din Imperiul Otoman. În timpul dezbaterii de către Corpurile legiuitoare a convenției româno-ruse din 4/16 aprilie 1877, Kogălniceanu este prezentat ca un mare orator, care da citire expunerii de motive prin care arată că toate stăruințele puse pe lângă marile puteri pentru a recunoaște și pentru a pune sub ocrotirea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
în 1902, apare și lucrarea lui D. N. Popescu, Istoria războiului româno-rusoturc, care oglindește întreaga activitate diplomatică a lui Kogălniceanu, desfășurată pentru obținerea independenței. De când există regimul parlamentar în România - spune autorul - n-au avut loc în sânul corpurilor noastre legiuitoare ședințe mai importante ca cele ținute două nopți consecutive 16 și 17 aprilie în Cameră și în Senat, nopți în care se dezbăteau și se votă convenția din 4 aprilie. Opoziția fu crâncenă dar mulțumită convingătoarei voci a lui 23
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
rămânea să fie recunoscută la pacea viitoare. Prin nota circulară din 22 mai, Mihail Kogălniceanu arăta că „ agresiunile neîncetate și nedrepte ale armatei otomane pe tot parcursul frontierei noastre, au produs în toată țara o mare 25 surescitare. Corpurile noastre legiuitoare, au adoptat atunci spontan, o moțiune, tinzând să pună România în poziția de independență francă”. România dorește un singur lucru: ca actul să fie „bine văzut”, chiar dacă, urmează declarația lui Kogălniceanu, „complicațiile actuale ar zăbovi recunoașterea lui oficială, până la epoca
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
aprilie semnează împreună cu Stuart convenția prin care era asigurată armatei ruse „libera trecere prin teritoriul României”. La 12 aprilie Rusia a declarat război Turciei și armata rusă și-a început marșul spre Dunăre prin teritoriul României. În zilele următoare Corpurile legiuitoare de la București au ratificat convenția româno-rusă, Mihail Kogălniceanu respingând cu acest prilej, neutralitatea. Ministrul de externe al României s-a străduit în această perioadă să explice prin intermediul agenților diplomatici ai țării, poziția României. Într-o circulară din 21 aprilie 1877
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
uni forțele armate cu cele turcești împotriva celor țariste, în caz de trecere a Prutului, Mihail Kogălniceanu răspunse la 11/23 aprilie că cererea guvernului otoman este de naturo prea 59 gravă. I se aduse la cunoștință că numai corpurile legiuitoare au dreptul să decidă, dacă România să ia parte la război, și că ele vor fi convocate la 14-16 aprilie. În lucrarea, Istorici români și străini despre războiul de independență Mihail Kogălniceanu este prezentat înștiințând cabinetele din Petersburg, Viena, Berlin
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
a României, din 1985. Declarațiile oamenilor politici - explică autorul - precum și presa de toate nuanțele reliefa un puternic curent de opinie, dorința generală de împlinire a năzuințelor și luptei seculare pentru independență. La 29/30 aprilie -11/12 mai 1877, corpurile legiuitoare au votat o moțiune prin care se cerea ruperea legăturilor și a dependenței față de Poartă, proclamarea stării de război între România și Turcia; totodată se recomanda guvernului să pună toată stăruința și să ia toate măsurile spre a apăra și
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
își exercita atribuțiile în limitele actului din 1866, care îi oferea largi prerogative politice, legislative , militare și executive. Deși sistemul de guvernare era reprezentativ, în practica politică puterea executivă avea întotdeauna un cuvânt de spus, deoarece domnitorul putea dizolva corpurile legiuitoare și putea numi și revoca miniștrii. După anii 1870-1871, când au loc manifestări antidinastice, Carol a căutat să impună o domnie autoritară cu acordul Puterilor Garante și al conservatorilor. Anii 1878 - 1881 au însemnat consolidarea dinastiei: în sept. 1878, Parlamentul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
monarhiei universale asupra voinței prezumată a majorității, Marsilio de Padova răspândește ideea "republicanismului democratic" și în opera sa capitală (Defensor pacis) exprima ideea continuându-l pe Aristotel că puterea, suveranitatea rezidă în popor 49, că puterea executivă rămâne subordonată puterii legiuitoare (care este poporul) și trebuie încredințată unui singur om (principele electiv) sau mai multor oameni (reprezentând puterea executivă), de către cetățeni. În această concepție, legislator nu poate fi decât poporul (într-un anune fel, Salus populi suprema lex), adică totalitatea cetățenilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
artă politică, de oportunitate, de bună organizare și acomodare a puterilor politice între ele. Montesquieu este considerat părintele teoriei clasice a separației puterilor în stat: atunci când în mâinile aceleași persoane sau ale aceluiași corp de a-leși sunt întrunite puterea legiuitoare și cea executivă, nu există libertate, deoarece se poate naște teama că același monarh sau același Senat poate întocmi legi tiranice pe care să le aplice tiranic. Dacă legiuitorul ar fi și judecător scria Montesquieu -, puterea asupra vieții și libertății
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cu promisiuni (ce se vor dovedi mincinoase), a fost și acela de acordare a cetățeniei. Acestei controversate spețe i s-a dat și un nume, ba, chiar și un număr: „Legea no.162/1947, pentru reglementarea cetățeniei”. Concret vorbind, instituția legiuitoare existentă în anul 1947, Camera deputaților (deoarece vechea instituție a Senatului fusese desființată încă din anul 1946!), aproape complet aservită comuniștilor și morganaticilor lor aliați, un pseudoparlament din care urmau a dispare peste foarte puțin timp și puținii țărăniști ce-
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
îl omoare, după ce este alungat și pedepsit pentru fratricid. "Și a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare. (Facerea, 4, 15). Astfel semnul, imaginea, simbolul au și rol formator și legiuitor, vorbind în sine despre o normă, regulă, lege (in extremis semnele de circulație), însă nu trebuie uitat rolul blazonului ca simbol/semn aparținător, asemenea generalizării simbolului peștelui din primele secole creștine sau a simbolului crucii, ce poate fi considerat unul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]