KorAP: Find »[drukola/base=legiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...171 >

4,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

sarmaților, care jefuiau din fuga calului și nu știau ce înseamnă pacea, și triburile roxolanilor, care în urmă cu mai multe luni trecuseră Danubius-ul și decimaseră două cohorte, și triburile dacilor prădători, care veneau din delta Danubius-ului, gata să atace legiunile ce păzeau granițele Imperiului și să se alieze cu quazii, a căror cruzime, se zicea, era pe măsura vitejiei lor în luptă. În aerul limpede și rece se vedea printre corturi un du-te-vino de oameni - de la diatanța aceea păreau furnici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
că ai fost gladiatorul lui Vitellius... O să te înroleze, ai să vezi. Îți vei primi solda, vei avea mâncare, vei lupta, iar dacă vei fi rănit vei primi îngrijiri... Vei putea chiar să-ți alegi o meserie, pentru că cei din legiuni nu sunt doar soldați, armata lor este... este o întreagă civilizație! Sunt soldați, dar și constructori... Fac poduri, drumuri, fortificații, orașe și știu multe alte meserii... Tu erai olar în satul tău, nu-i așa? Pot chiar să-și întemeieze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
închipui că vede de sus drumurile, satele, orașele și fortificațiile de o parte - unde se întindeau provinciile romane -, iar de cealaltă parte, păduri nesfârșite, unde puterea Romei nu reușise să pătrundă. Își închipui că zboară până în Britannia, ocupată de puține legiuni, și că apoi coboară spre miazăzi și străbate plutind Galliile, Tolosa și satul lui natal, iar mai departe Pirineii și Hispania, unde fratele său luptase curajos pentru Galba, și mai încolo Lusitania, unde într-o zi de vară o îngrijise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în aerul limpede, se zăreau Alpii, a căror linie se distingea net la orizont. — Chiar mergem la ieslea găinilor? — Nu cred că ordinul sună chiar așa. Însă - Antonius îi adresă centurionului un zâmbet malițios -, cât timp eu vorbesc cu comandantul legiunii, tu fă rost de opt care, cazmale și coșuri pentru o sută optzeci de oameni. — Opt care? Ai de gând să aprovizionezi toată Pannonia? — Mai adu o sută șaizeci de castrapila, trei mii de picioare de sfoară și o mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
deschide drum pentru a jefui provincia, continuă să ne provoace și să ne atace. — Galbiana va rămâne aici, pe loc - Mucrus continua să se tragă de barbă. Am ordonat deja fortificarea castrului. Dacă vrem să atacăm, trebuie să folosim întreaga legiune, și tu știi cât durează și câte vieți omenești costă războiul. În plus, nu am primit de la Galba un ordin cu privire la eventuale acțiuni de război împotriva barbarilor. Ești înțelept, generale - Antonius își impuse să aibă un ton respectuos. Dar prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ar fi trebuit să plecăm curând. Știi ce înseamnă asta? Că vom rămâne toată iarna aici. Nu e o tabără provizorie, e aproape un castra hiberna. — Vom ajunge să stăm de pază la graniță? se indignă Errius. Din soldați în legiune, vom ajunge paznici? Și ce se va alege de curajul armatei noastre, de însuflețirea ei în luptă? Cum ne va vedea Senatul de la Roma, dacă ne pierdem puterea militară și politică și rolul nostru ofensiv? Soldatul trebuie să lupte, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
la război. Ce-o să se aleagă de vechea înțelegere dintre Romulus și Marte? Pui prea multe întrebări, centurionule, zâmbi Antonius. În ce mă privește, ca soldat am respectat întotdeauna înțelegerea dintre Romulus și Marte. Dacă ai fi tu la comanda legiunii, i-ai fi alungat de mult pe barbarii ăia - Errius puse mâna pe botul calului. Nu-i așa? În loc de răspuns, Antonius arătă spre signum manipularis pe care un signifer îl ducea sus, deasupra capetelor soldaților care mărșăluiau. Soarele strălucea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de la ieslea găinilor. — Bănuiam eu. Dar puteai măcar să mă lași să termin vinul pe care-l am în cort. Știi doar că te urmez pretutindeni... Chiar și la moarte. Îl urmase pe Antonius din Hispania Tarraconensis, unde se născuse, când Legiunea a șaptea Galbiana fusese transferată în Pannonia. Ca să-l urmeze pe Antonius, își luase adio de la marea cea caldă, de la soarele și de la frumoasele femei hispanice și începuse să lupte cu barbarii care mânacu carne uscată, dormeau în noroi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să descarce cazmale și coșuri de nuiele. — De ce vin tocmai aici? Valerius, neliniștit, își sprijini capul de piatră. Titus arătă spre rariștea din fața lor. — Acolo au cultivat legume... Și uită-te la terenul acela de lângă copaci... De aici se aprovizionează legiunile. Dar - Titus se uită mai bine - carele mi se par prea încărcate. Vezi cum se afundă în noroi? În ele nu sunt doar câteva unelte și coșuri... — Și dacă quazii îi atacă acum? O să fie un masacru. Din câte știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
la graniță și îți spun că acolo nu sunt primejdii mari - maimuțări atitudinea unui comandant, luându-și o voce tunătoare: Îți vei privi dușmanii din înaltul zidurilor... Vei participa doar la acțiuni de apărare. Dacă situația se complică, este chemată legiunea. Se uita dezolat la cureaua ruptă, pe când ceilalți soldați rânjeau. — Și îți dau echipament de supraveghere... „Singura armură care te apără de ploaie... și vreme de douăzeci de ani n-o să mai vezi picior de furier.“ Și, până la urmă, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
îți dau echipament de supraveghere... „Singura armură care te apără de ploaie... și vreme de douăzeci de ani n-o să mai vezi picior de furier.“ Și, până la urmă, ce fac feciorii ăia de cățea? Te trimit în Pannonia, într-o legiune! Pricepeți? Legiunea aia care trebuia să mă salveze pe mine! Luă în brațe coșul cu pământ și se îndreptă împleticindu-se spre care, în hohotele de râs ale celorlalți. — Nu-ți dau o armură de piele, o lorica. Îți lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
echipament de supraveghere... „Singura armură care te apără de ploaie... și vreme de douăzeci de ani n-o să mai vezi picior de furier.“ Și, până la urmă, ce fac feciorii ăia de cățea? Te trimit în Pannonia, într-o legiune! Pricepeți? Legiunea aia care trebuia să mă salveze pe mine! Luă în brațe coșul cu pământ și se îndreptă împleticindu-se spre care, în hohotele de râs ale celorlalți. — Nu-ți dau o armură de piele, o lorica. Îți lasă ferrea. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
judecăm, adăugă pe un ton prea puțin convins. — Garantez eu pentru el, ca și fratele meu Valerius, care a străbătut împreună cu omul ăsta multe mile, mai repede decât orice mesager, ca să ne aducă o veste gravă. La calendele lui ianuarie, legiunile din Germania Inferior, în loc să-i jure credință lui Galba, l-au ales imperator pe Vitellius. Consternat, Mucrus lăsă să cadă mâna pe care o dusese la barbă. — Imperator? Vitellius, imperator? mârâi. Dar avem deja un împărat, pe Galba! — Legații Flavius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cultului lui Mithra, am jurat s-o respectăm. — Vitellius, ticălosul ăla, mâncăul, prietenul unor oameni corupți, la fel ca el... Cum îndrăznește? Și ceilalți... Valens... Caecina... Hoți, profitori, jefuitori ai provinciilor noastre... Scursura Imperiului... Profită de lipsa de disciplină a legiunilor și de nemulțumirea poporului. Împart bani soldaților și funcții adulatorilor lor. Iar soldații noștri, uitând jurământul făcut împăratului, se lasă târâți într-un război fratricid, înfometați de bani. Știu că războaiele și jafurile sunt mai profitabile decât pacea. — Valerius Mucrus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dispreț... — Ascultă-mă, interveni Antonius cu glas domol. Trebuie să înțelegem că în istoria Romei a început o nouă epocă, și această epocă are o taină a ei. Taina ne-a fost dezvăluită: acum împăratul poate fi ales și de legiuni. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Galba, adu-ți aminte. — Galba, suspină legatul. Galba nu se dovedește un împărat demn. De la Roma am primit vești sinistre... Poporul și Senatul îi cer un succesor. — Știu, exclamă Antonius încruntat. Galba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
puterea zeului nostru. Antonius se îndreptă spre ușă, tăcut. — Antonius! Tribunul se opri, fără să se întoarcă. — Antonius, zise Mucrus. Orice s-ar întâmpla, tu ești succesorul meu. Nu știu cine va fi împăratul nostru, dar știu că tu vei deveni legatul Legiunii Galbiana. Tu vei comanda legiunea aceasta. — Așa ți-a zis? Valerius stătea lângă foc, în cortul lui Antonius. Când îl văzuse pe acesta intrând, pusese jos un libellus din care citea. — Valerius Mucrus ți-a spus că vei deveni legat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
îndreptă spre ușă, tăcut. — Antonius! Tribunul se opri, fără să se întoarcă. — Antonius, zise Mucrus. Orice s-ar întâmpla, tu ești succesorul meu. Nu știu cine va fi împăratul nostru, dar știu că tu vei deveni legatul Legiunii Galbiana. Tu vei comanda legiunea aceasta. — Așa ți-a zis? Valerius stătea lângă foc, în cortul lui Antonius. Când îl văzuse pe acesta intrând, pusese jos un libellus din care citea. — Valerius Mucrus ți-a spus că vei deveni legat? — Da. Ești uimit? Nu. Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
spus că am un informator la Colonia Agrippinensium. De la el am aflat despre discuția pe care ți-am povestit-o... aceea dintre Vitellius și Flavius Valens. Nu ți-am spus însă că Vitellius se teme că tu vei ajunge comandantul Legiunii Galbiana aici, în Pannonia. Se gândește că-i vei fi dușman și intuiește că ești foarte periculos. Antonius tăcea și sorbea din vin, preocupat parcă de un gând care nu-i dădea pace. — Antonius - Valerius se întoarse spre fratele său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Mithra va fi pregătit să-și dea viața pentru ideal. Va fi curajos și înțelept totodată. Va lupta pentru Bine, împotriva Răului. Zeul îi va dărui viața veșnică, întrucât credinciosul lui Mithra nu moare niciodată. — Marcus Antonius Primus, general al Legiunii a șaptea Galbiana - răsună un alt glas, din alt colț al încăperii -, numit acum de soldați Plisc de Găină - adăugă, rostind apăsat porecla pe care soldații i-o dăduseră lui Antonius după victoria împoriva quazilor. Datorită calităților și curajului tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
știau cu toții - nu ieșea niciodată din pădure, care era templul și sălașul ei, și că toți cei ce doreau să-i vorbească trebuiau să meargă la ea. Chiar și cel mai puternic om din lume, chiar și împăratul ales de legiuni, care acum era gata să cucerească Roma și întregul Imperiu. Trebuia să ajungă singur în locul unde se afla vrăjitoarea, adăugaseră mesagerii. Îi îngăduiră să-l ia cu el pe Listarius drept unic tovarăș și călăuză. Vitellius înainta greu pe drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
o cupă de lut. Bea, îi porunci, întinzându-i cupa. — Nu - Vitellius se dădu înapoi. N-o să-mi dai vin, așa cum i-ai dat lui Galba. Nu într-o cupă de lut. Pentru el, vinul a fost de rău augur. Legiunile s-au răsculat împotriva lui, iar el va cădea fiindcă îl voi învinge eu. Eu am fost proclamat imperator! Și-apoi, unde-i vasul cu tămâie? Nu mi-ai spus tu că vinul și tămâia sunt simbolurile puterii absolute? Dă-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
vasele și cupele din fața lui, care căzură cu mare zgomot pe podea. Ajunge! strigă, roșu la față. Vrei să-mi pice greu mâncarea? Allius Cerpicus se ridică repede. — Tu poruncește, imperator, iar eu mă voi supune. Nu-i adevărat că legiunile mele îmi vor întoarce spatele, strigă Vitellius. Soldații se bucură de victoria mea. Flavius Valens și Caecina Alienus se îndreaptă spre Italia, și nu puteam avea auspicii mai faste pentru plecarea lor. Adu-ți aminte că atunci când Valens a plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mănâncă așa ceva. Adu-mi repede invenția ta - Vitellius îi făcu semn comandantului escortei. Așază-te și ascultă-mă. Ia spune, Valerius Galul nu e cumva fratele tribunului care a luptat alături de Galba și care acum se află în Pannonia cu Legiunea Galbiana? Nu știu. — Ce-i de făcut? mormăi Vitellius. Toți știu că l-am acuzat public de omor pe medic. Am poruncit să fie pus în lanțuri și judecat. Eu, unul, sunt convins că e în stare să ucidă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
romani. I-am urât dintotdeauna, chiar dacă, printr-o veche alianță, mulți dintre noi luptă alături de ei. Nu plătim tribut, în schimb ne-au impus să le dăm soldați. Unii fac parte din trupele auxiliare, alții ajung chiar să lupte în legiuni. Acum, mulți batavi de-ai mei sunt în trupele lui Flavius Valens, iar alții sunt alături de Caecina Alienus. Din păcate, printre oamenii mei sunt și spioni. Pe mulți i-am spânzurat, dar apar alții, dintre războinicii mei cei viteji, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
A mea, să-i distrug puterea și să-i alung pe romani din ținuturile mele. Mă voi alătura lui Galba, împreună cu războinicii mei. Valerius scotoci în traistă și îi înmână lui Julius două scrisori. — Ți le-am adus din castrul Legiunii Galbiana. Galba a fost ucis. — Bătrân prost! izbucni Julius. N-a fost în stare să se ferească de trădători! Cum ai aflat? — Înainte să plec din castrul lui Antonius din Pannonia, a venit un mesager de la Roma care a adus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]