897 matches
-
cărora se va aduna oștirea proletară, ca detașament al viitorului. Aici, ca și în alte puncte, Franța indică Europei drumul de urmat. Răscoala de la Lyon, confruntarea socială a anului 1848, Comuna din Paris sunt etapele traseului care duce la dialectica leninistă. Un nume ipostaziază energia conspiratorială și intransigența de inspirație iacobină: Auguste Blanqui. Lecția profetică a unei mișcări ce aspiră să domine și să organizeze societatea, recurgând la violența purificatoare, va fi prelucrată de marxism și de leninism, succesiv. Revoluția socială
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
permite să subestimeze potențialul de schimbare care s-a dezlănțuit acum în Europa de Est [...]. Acum șapte decenii, Lenin prezicea că lava erupțiilor revoluționare din Răsărit avea să se reverse și să acopere Apusul. Acum, într-o răsturnare cu 180ș a predicției leniniste, lava curge de la vest spre est, purtând cu ea triumful idealurilor democratice [...]. în sfârșit, izbândesc dorințele oamenilor de a se cârmui singuri în bună cuviință și pace [...]. Pe plan istoric, [ân Europa de Est] a existat mai mult în aspirație decât în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Cultura libertății a repurtat împotriva totalitarismului o victorie extraordinară, dar nu definitivă. Acum vine partea cea mai grea. Libertatea răbufnește [...] și va fi nevoie ca noi toți să ne îndeplinim menirea”111. Ultimul cuvânt îl are Vladimir Tismăneanu: „[...] moștenirea sistemului leninist, inclusiv a elementelor sale culturale și morale, este mult mai complexă și mai de neclintit decât s-ar fi prevăzut. Pentru ca tranzițiile să reușească și să ducă la apariția unor societăți deschise, sunt indispensabili câțiva factori. în primul rând, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sistemului politic, continuarea democratizării și extinderea transparenței, reducerea aparatului de partid și a atribuțiilor acestuia, creșterea rolului sovietelor la toate nivelurile. Cu același prilej, liderul sovietic se pronunțase pentru reforma organelor centrale ale puterii, propunând crearea, în spiritul vechilor tradiții leniniste, a Congresului deputaților poporului ca organ suprem al puterii reprezentative. Toasturile rostite de cei doi conducători la dejunul oferit de partea sovietică în onoarea oaspeților români reflectă clar faptul că pe cei doi conducători îi separa, ca și înainte, abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
într-o țară cu o industrie puternică și o agricultură care se dezvoltă pe drumul socialismului”. Cu prilejul celei de-a cincisprezecea aniversări a eliberării României, Drăghici rezuma astfel lucrurile: „Factorul decisiv în acest sens este de a continua politica leninistă de industrializare socialistă, aceasta este politica conformă cu interesele imediate ale poporului, cerința obiectivă de dezvoltare socială, ca și necesitatea de a stabili fundația materială și tehnologică a noului sistem social. Poporul român a constatat asta prin proprie experiență, anume
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
toți participanții, devenind perspectiva ideologică a întregului lagăr. în privința relațiilor dintre statele socialiste, se reafirma faptul că Declarația din 30 octombrie 1956 a guvernului sovietic „corespunde întru totul intereselor întăririi relațiilor de prietenie între țările socialiste, pe baza respectării principiilor leniniste ale egalității în drepturi, respectării intereselor tuturor popoarelor, neamestecului reciproc în treburile interne”. Aceste principii erau valabile însă în condițiile „internaționalismului proletar”, ceea ce însemna că ajutorul oferit unui regim comunist viza în primul rând „asigurarea independenței și securității lui împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Congresului al XX-lea al PCUS, ca o contribuție esențială la “întărirea lagărului socialist, la intensificarea activității partidelor comuniste, la un nou avânt al luptei pentru pace”, „la consolidarea PCUS și a statului sovietic, la asigurarea strictei respectări a normelor leniniste ale vieții de partid, cât și la combaterea oricăror manifestări de dogmatism și revizionism”; promovarea principiilor leniniste ale coexistenței socialismului și capitalismului și întrecerii pașnice între cele două sisteme, ca bază a politicii externe a URSS și a lagărului socialist
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
partidelor comuniste, la un nou avânt al luptei pentru pace”, „la consolidarea PCUS și a statului sovietic, la asigurarea strictei respectări a normelor leniniste ale vieții de partid, cât și la combaterea oricăror manifestări de dogmatism și revizionism”; promovarea principiilor leniniste ale coexistenței socialismului și capitalismului și întrecerii pașnice între cele două sisteme, ca bază a politicii externe a URSS și a lagărului socialist. PMR recunoștea astfel rolul conducător al PCUS în cadrul mișcării comuniste internaționale, existența unui singur model - cel sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
restaureze capitalismul; progresele făcute de către partidele comuniste și muncitorești în combaterea dogmatismului și sectarismului, prin înlăturarea consecințelor cultului personalității; decretarea revizionismului ca pericol principal pentru mișcarea comunistă, la momentul respectiv. Prin revizionism erau avute în vedere următoarele aspecte: „ignorarea învățăturii leniniste despre inevitabilitatea luptei de clasă acute în perioada de tranziție”, „propagarea falsei democrații burgheze”, „ponegrirea orânduirii socialiste și a succeselor acesteia”, “încercarea de a nega sau a reduce rolul dictaturii proletariatului și rolul conducător al partidului marxist-leninist”, aprecierea teoriei marxist-leniniste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aceste formațiuni, mai ales cele din Polonia, Ungaria, RDG și Cehia, au încercat să formuleze doctrinar schimbările de necesitatea cărora erau conștiente. Un element important, pe care diplomații români îl subliniază de fiecare dată, este păstrarea valorilor socialismului - dacă nu leniniste, cel puțin inspirate din Marx. De aceea, se consemnează cu satisfacție că protestele mișcărilor de opoziție nu se îndreaptă împotriva socialismului, ci se referă doar la conducerea existentă. Aceasta poate fi schimbată, iar socialismul, cu unele amendamente, poate merge mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Partidul Socialist Ungar. Era și momentul să aibă loc o asemenea schimbare a numelui, mai ales că, așa cum notează scrupulos ambasadorul român la Budapesta, dintre delegații la congres „72% sunt intelectuali și numai 3,3% muncitori”. Analizând dintr-o perspectivă leninistă, renunțarea la proletariat ca purtător al stindardului comunist îi intrigă pe diplomații români, iar nemulțumirile membrilor de partid care nu doresc reforma sunt citate pe larg: la același congres PMSU, „mulți vorbitori s-au pronunțat împotriva instaurării capitalismului liberal în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a condamna unele țări din fostul lagăr socialist pentru proasta punere în practică a doctrinei marxiste și căderea în totalitarism. "Revoltele Europei Centrale, detectează asemenea tertipuri Vladimir Tismăneanu, nu au fost pur și simplu încercări de corectare a unui sistem leninist trădat de monstrul asiatic numit Stalin. O asemenea interpretare, tributară iluziilor troțkiste și în genere neobolșevice, ar distorsiona semnificația autentică a acestor insurecții esențialmente și neechivoc anticomuniste. Reducția fenomenului totalitar comunist la ipostaza sa stalinistă îmi pare, astfel, continuă Tismăneanu
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
față de o presupusă puritate de intenție a proiectului inițial. Că Stalin a dus comunismul la o întru-chipare de o perversiune unică îmi pare greu de contestat, dar a limita oroarea la acest capitol, a o sustrage eredității sale marxiste și leniniste este un subterfugiu ce nu poate fi justificat, nici etic, nici teoretic"195. Aflate dincolo de Cortina de Fier, România și celelalte țări comuniste au fost (și sunt încă) aspru judecate pentru ororile regimului totalitar pe care l-au "produs" și
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
în genele lor orientalo-balcanice aceste vicii și slăbiciuni insurmontabile! Dar, pentru a nu da impresia unui discurs antioccidental, să aducem în discuție, împreună cu Vladimir Tismăneanu, cazul simetric al unei convenabile și comode direcții interpretative "recuperativ marxistă", ori, altfel spus, "iluzionist leninistă" abordată de intelectuali români, ca și de "atâția dintre marxiștii revizioniști din statele Europei Centrale", pentru spălarea doctrinei marxiste de vina unor excese personale: Și totuși, când citim sub semnătura unor Radu Florian, Silviu Brucan sau Pavel Câmpeanu eseuri în
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
comunismul a intrat în perioada "includerii aquiniene", când Hrusciov a înlocuit norma indivizibilității regimului cu individualitatea regimului"296, fiecare țară răsăriteană a decis să aplice așa numita cale independentă de construire a socialismului. Jowitt analizează etapele de dezvoltare a regimurilor "leniniste", descrise de el în The New World Disorder: the Leninist Extinction: Cred că începutul sfârșitului leninismului a fost în 1956, când Hrusciov a pus capăt războiului de clasă. Cred că veți găsi în orice ideologie un Augustin și un Aquinas
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
modernizarea economiei, serviciile sociale, asistența medicală, educația, știința, cultura, viața socială etc. Interacțiunea dintre naționalism și comunism era controlată discursiv de divizarea discursului ideologic și a fost aproape preluat în întregime de britanici. Concepte precum independența și autodeterminarea (din perspectiva leninistă și preluată de Stalin), care defineau patriotismul ca apărare a patriei și a victoriilor socialismului, mergeau mână în mână cu națiunea socialistă, ca urmare a exacerbării individualității regimului în cadrul larg al regimurilor comuniste din Est. Discursul britanic prelua această interesantă
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Leonte Răutu o va face în deceniul de după 1948, în republica populară română. Arta totalitară își asumă misiunea ei formatoare și activistului, scriitorul / cineastul îi oferă o cale de acces către interioritatea umană, ca un preludiu al metamorfozei revoluționare. Raționamentul leninist combină meliorismul iluminist cu tentația adamică: de vreme ce arta e a poporului, accesibilitatea este precondiția oricărei opere de artă autentic revoluționare. Deceniile care separă monologul leninist de exhortațiile ceaușiste nu modifică substanța profundă a mesajului: drumul drept, unicul acceptat, este cel
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
oferă o cale de acces către interioritatea umană, ca un preludiu al metamorfozei revoluționare. Raționamentul leninist combină meliorismul iluminist cu tentația adamică: de vreme ce arta e a poporului, accesibilitatea este precondiția oricărei opere de artă autentic revoluționare. Deceniile care separă monologul leninist de exhortațiile ceaușiste nu modifică substanța profundă a mesajului: drumul drept, unicul acceptat, este cel la capătul căruia creatorul se regăsește alături de popor. Sintagmele sunt destinate să supraviețuiască, dincolo de modificările de strategie. Viitorul de după 1948 se cere raportat, inevitabil, la
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
strategie. Viitorul de după 1948 se cere raportat, inevitabil, la scenariul conturat, încă din 1905, în "Organizația de partid și literatura de partid". Estetica de partid și de stat este cuprinsă, in nuce, în profesia de credință a revoluționarului. În ecuația leninistă, literatura încetează să mai fie apanajul "literaților supraoameni". Emanciparea creatorului aduce, o dată cu ea, integrarea într-un mecanism perfect coerent, din care evadarea este imposibilă. Invocate ritualic, remarcile întemeietorului rămân să bântuie imaginarul partinic. Inginerul de suflete noi își are originile
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
este în măsură să genereze nu numai un viitor în acord cu dogma stalinistă, dar și un trecut epurat de erezii și reacțiune. În economia discursului textelor criticului ideolog, " Spiritul de partid în literatură" corespunde, dialectic, unei aplicații a tezelor leniniste la spațiul literar autohton, ambiționând să modeleze un canon în aceeași măsură în care gestul fondator maiorescian întemeia o vârstă a modernității prin "cercetarea sa critică". Singura diferență este dată, dincolo de decalajul intelectual, de relația dintre arhitectul canonului și puterea
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
delimitarea "adversarului" de exponenții spiritului partinic se operează previzibil și vulgata partinică releagă în infern pe esteticienii "idealiști", adepți ai "artei pentru artă". "Tendința" artei, capacitatea ei de a incorpora și ilustra credibil mesajul partinic, și aici conformitatea cu preceptele leniniste de la 1905 este vizibilă, separă creația dedicată "poporului" de domeniul nefrecventabil al textelor "șovăitoare". Ceea ce se cere exorcizată, o dată pentru totdeauna, este prezența operei - drog, destinată de clasele exploatatoare să "adoarmă spiritul de luptă al celor exploatați, canalizându-le revolta
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
destinată de clasele exploatatoare să "adoarmă spiritul de luptă al celor exploatați, canalizându-le revolta pe un făgaș de luptă care n-ar face rău așezării sociale vechi."9 Construcția canonului democrat-popular are drept punct de pornire această demistificare: ipoteza leninistă a dependenței creatorului de pătura conducătoare în regimul capitalist face posibilă eliminarea iluziei de "obiectivitate": determinismul intervine implacabil și absența angajamentului alături de clasa muncitoare conduce, invariabil, la ratarea mizei criticii. Căci "în societatea împărțită în clase antagonice, nu există mijloc
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
mulți ani în arest la domiciliu. În istoria evreilor, imaginea pe care a lăsat-o Ana Pauker este negativă , , dar există în legătura cu ea o notă de ambivalență: ea a fost ostilă sionismului și autodeterminării evreilor, în spiritul ideologiei leniniste și staliniste, și a promovat o politică care a călcat în picioare drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor români. În anii 1948-1951 conducerea comunistă a României, cu acordul lui Stalin, a permis, în paralel cu reprimarea sioniștilor, o masivă emigrație de
Ana Pauker () [Corola-website/Science/300073_a_301402]
-
-a" l-a considerat un război imperialist. Cominternul a ținut șapte Congrese Mondiale, primul în martie 1919 și ultimul în 1935. Grupurile care țin de tradiția comunismului de stânga recunosc azi numai valabilitatea primelor două congrese, cele de tradiție bolșevică, leninistă sau troțkistă - numai cea a primelor patru, iar partidele comuniste staliniste și maoiste recunosc valabilitatea tuturor celor șapte congrese. Originile Cominternului pot fi găsite în sciziunile din mișcarea muncitorească, care au devenit evidente în 1914, la începutul Primului Război Mondial, deși prăpastia
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
al doilea război mondial, populația germană din regiunea Kaliningrad a fost înlocuită cu cetățeni sovietici, în special cu ruși. În februarie 1956, Nikita Hrușciov, în discursul său secret "Despre cultul personalității și consecințele sale", a condamnat deportările și încălcarea principiilor leniniste, apreciind că ucrainienii nu au avut parte de deportare "numai pentru că erau prea mulți și nu exista un loc în care să fie deportați". Guvernul său a inversat cursul numeroaselor deportări staliniste, deși, nici până în anul 1991, tătarilor crimeeni, turcilor
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]