3,668 matches
-
revoltă și intoleranță ca pe o amenințare la adresa intereselor României. Analiza sa este un exemplu relevant pentru felul În care eugeniștii se autodefineau ca promotori ai unei soluții moderate și orientate către menținerea ordinii, păstrând În permanență distanța Între critica liberalismului și a pluralismului parlamentar și potențialele sale interpretări extremiste. Chiar dacă aceste analize, care reliefau aspectele negative ale democrației, contribuiau la legitimarea soluțiilor violente, extremiste pentru problemele României, mulți membri ai elitelor universitare Își mai căutau Încă refugiul intelectual În potențialul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Astra 3. Contribuția Irinei Livezeanu este deosebit de valoroasă pentru identificarea dimensiunilor ideologice ale dezbaterilor pe marginea transformărilor instituționale, În special cu referire la adoptarea politicilor xenofobe și antisemite. Analiza de față are În centru, În mod similar, problema lipsei de liberalism a ideilor și politicilor educaționale, Însă dintr-o perspectivă diferită, care se apleacă mai mult asupra presupunerilor și scopurilor normative conținute În limbajul și argumentele eugeniștilor români. La acest nivel de analiză, Îmi propun să arăt că participanții la dezbatere
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și politice. Însuși limbajul cu care eugeniștii Își explicau teoriile se Întretăia cu analiza critică a democrației parlamentare și a politicii liberale. Adepții eugeniei și-au formulat ideile uneori implicit, dar adesea explicit ca reacții la efectele aparent dezastruoase ale liberalismului În secolul al XIX-lea (materialism, declinul moral al societății, probleme de sănătate, creșterea infracționalității). Eugeniștii și-au exprimat atitudinea antiliberală nu doar În lucrări academice, ci și În prelegerile pe care le susțineau În aulele universitare ale facultăților de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
interpretarea viziunii lui Schmitt ca mai degrabă revoluționară decât statică. Vezi Jerry Muller, The Other God that Failed: Hans Freyer and the Deradicalization of German Conservatism, Princeton University Press, Princeton, 1987. 66. John P. McCormick, Carl Schmitt’s Critique of Liberalism: Against Politics as Technology, Cambridge University Press, Cambridge, 1997. Vezi și William Scheuermann, Carl Schmitt: The End of Law, Rowman and Littlefield, Lanham, Md., 1999; David Dyzenhaus, (ed.), Law as Politics: Carl Schmitt’s Critique of Liberalism, Duke University Press
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
s Critique of Liberalism: Against Politics as Technology, Cambridge University Press, Cambridge, 1997. Vezi și William Scheuermann, Carl Schmitt: The End of Law, Rowman and Littlefield, Lanham, Md., 1999; David Dyzenhaus, (ed.), Law as Politics: Carl Schmitt’s Critique of Liberalism, Duke University Press, Durham, N.C, 1998; și Chantal Mouffe, The Challenge of Carl Schmitt, Verso, London, 1999. 67. Prima dezbatere publică detaliată pe această temă a avut loc În 1923, În contextul unei serii de prelegeri publice sponsorizată de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și Chantal Mouffe, The Challenge of Carl Schmitt, Verso, London, 1999. 67. Prima dezbatere publică detaliată pe această temă a avut loc În 1923, În contextul unei serii de prelegeri publice sponsorizată de Institutul Social Român, intitulată „Doctrine politice”. Pe lângă liberalism, conservatorism, țărănism și naționalism, unii vorbitori au pus, de asemenea, În discuție „solidarismul” și „corporatismul”. Vezi Institutul Social Român, Doctrinele partidelor politice, București, 1923. Unul dintre vorbitori, Mihail Manoilescu, cea mai importantă voce a corporatismului În România, a devenit ulterior
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
tip liberal), de posibilitățile reorganizării lor. În contextul ascensiunii regimurilor dictatoriale și al celui de-al doilea război mondial, problema societăților moderne (care au devenit de masă) este, în opinia sa, aceea de a găsi o cale de mijloc între liberalismul întemeiat pe laissez-faire și regimurile autoritare sau totalitare. Reorganizarea societății implică posibilitatea apelului la elite, pentru a realiza o ordine socială planificată, evitându-se astfel extremele anarhiei liberale și ale organizării dictatoriale. Influențat de concepțiile werberiene, Mannheim e conștient de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de a edifica un model al dezvoltării societății ca proces de modernizare este cuprins în programele revoluției de la 1848 din Principatele Române, izvorât direct din principiile Revoluției Franceze. Valorile care susțin aceste programe exprimă raționalitatea capitalistă a muncii eficiente, caracteristică liberalismului economic și politic: proprietatea privată, individul, libera concurență, economia de piață, societatea civilă, separația puterilor, adică marile valori liberale susținute de Locke, Hume, Montesquieu, Tocqueville (Tănase, 1995, p. 3). Perioada de înflorire a acestor principii, de metamorfoză a lor în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a acorda libertatea și egalitatea tuturor, fără nici o deosebire (ibidem, p 75) Construcția fondului acoperit cu forme ale procesului de modernizare a societății românești a urmat, în concepția lui Zeletin, schema clasică a dezvoltării capitalismului în cele trei faze, mercantilism, liberalism, imperialism, formulată de Werner Sombart (1863-1941) în lucrările sale Capitalismul modern (1902), Burghezul - contribuție la istoria morală și intelectuală a omului modern (1913) și Evreii și viața economică (1911). Cele trei faze ale evoluției capitalismului, preciza Zeletin, constituie etapele sale
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în care predomină comerțul și camăta, după liberalizarea comerțului (1829). Plămădirea burgheziei românești și a statului național centralizat modern, scria autorul, sunt două procese ce se contopesc în unul singur, care dă esența mercantilismului românesc. Cea de-a doua fază, liberalismul, urmează mercantilismului, fiind la antipodul acestuia. Doctrină a libertății totale, a inițiativei, proprietății private și a democrației moderne, cu conotații de neîncredere în puterea centrală și „anarhism de stat”, liberalismul, consideră Zeletin, are în secolul XX doar o semnificație istorică
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
care dă esența mercantilismului românesc. Cea de-a doua fază, liberalismul, urmează mercantilismului, fiind la antipodul acestuia. Doctrină a libertății totale, a inițiativei, proprietății private și a democrației moderne, cu conotații de neîncredere în puterea centrală și „anarhism de stat”, liberalismul, consideră Zeletin, are în secolul XX doar o semnificație istorică, întrucât țările avansate l-au depășit, iar cele întârziate sar peste el, trecând la cea de-a treia fază. Societatea românească și-a „precipitat” dezvoltarea, cu deosebire după constituirea statului
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
punct de vedere cultural, dar și sub aspectul stilurilor de viață face ca predominanța unor astfel de politici să fie indezirabilă. În plus, o astfel de opțiune duce la întărirea funcțiilor paternaliste ale statului, în detrimentul libertății individuale, după cum consideră adepții liberalismului. Programele de asistență socială prezintă și ele o serie de avantaje și dezavantaje în raport cu celelate tipuri de p.s. Costurile relativ scăzute, asociate cu o focalizare înaltă asupra celor aflați „în nevoie”, intervenția minimă a statului, și, în consecință, degrevarea populației
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
secolul XX. Ideile economice dominante în epocă, alături de condițiile socioeconomice și de influența războaielor mondiale, sunt factorii care au contribuit decisiv la formarea sa. Din punctul de vedere al ideilor economice dominante, începutul secolului XX a marcat trecerea de la ideologia liberalismului clasic la un curent ideologic care, deși se apropia în mare măsură de liberalismul clasic, a adus o serie de noutăți care vor marca istoria ideilor economice de după cel de-al doilea război mondial. Liberalismul clasic, interpretat prin prisma scrierilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mondiale, sunt factorii care au contribuit decisiv la formarea sa. Din punctul de vedere al ideilor economice dominante, începutul secolului XX a marcat trecerea de la ideologia liberalismului clasic la un curent ideologic care, deși se apropia în mare măsură de liberalismul clasic, a adus o serie de noutăți care vor marca istoria ideilor economice de după cel de-al doilea război mondial. Liberalismul clasic, interpretat prin prisma scrierilor economistului Adam Smith, promova ideea pieței ca mecanism autoreglator, mână învizibilă care va sancționa
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a marcat trecerea de la ideologia liberalismului clasic la un curent ideologic care, deși se apropia în mare măsură de liberalismul clasic, a adus o serie de noutăți care vor marca istoria ideilor economice de după cel de-al doilea război mondial. Liberalismul clasic, interpretat prin prisma scrierilor economistului Adam Smith, promova ideea pieței ca mecanism autoreglator, mână învizibilă care va sancționa, corecta și reechilibra raporturile dintre actorii economici. Mai mult decât atât, piața este văzută ca un furnizor echidistant de bunăstare, cel
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
lui Smith seamănă cu cele ale lui Marx (...) Nu întâmplător, acești gânditori și-au exprimat opoziția față de stat, momentele în care au scris aceștia au fost caracterizate de privilegii absolutiste, protecționism mercantilist și persistența corupției” (Esping-Andersen, 1992, p. 124). Ideile liberalismului clasic sunt puternic zdruncinate la mai mult de un secol de la momentul în care Smith își formulează teoria, odată cu criza economică care a debutat în anul 1929. Acesta este contextul în care economiștii chestionează valabilitatea preceptelor capitalismului de tip laissez-faire
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
elaborate în științele economice și politice, au conceptualizat însă diferit natura acestei schimbări și au sugerat prescripții diferite pentru politicile de transformare. Teorii liberale Sfârșitul regimurilor comuniste în ECE a fost văzut, la începutul anilor ’90 ca o victorie a liberalismului, o dovadă a superiorității istorice a valorilor și instituțiilor liberale ca și a inevitabilității răspândirii lor la nivelul întregului glob (Biersteker, 1992; Fukuyama, 1992). Ca urmare, teoriile liberale au jucat un rol crucial în definirea schimbărilor de sistem în țările
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
teorie a justiției bazată pe echitate. Echitate vs libertate: perspective liberale Scopul justiției sociale constă în a reduce inegalitățile sociale, economice, politice dintre oameni, rezultate ca urmare a modului de funcționare a principalelor instituții ale societății. Pentru unii dintre susținătorii liberalismului (J.S. Mill, A. Smith, F. Hayek R. Nozick etc.) inegalitățile dintre oameni trebuie reduse fără a se restrânge însă în vreun fel libertățile individuale. Pentru A. Smith, un individ își poate urmări propriul interes cu condiția de a nu încălca
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
care inegalitățile dintre indivizi sunt perfect justificate dacă cei care dețin mai mult nu au încălcat drepturile altora; de aceea, el propune o egalizare a drepturilor între oameni și nimic mai mult. Statul, puterile publice trebuie, în concepția majorității reprezentanților liberalismului, să se limiteze la supravegherea aplicării legii, aceeași pentru toți, guvernând cât mai puțin, căci aceasta este „cea mai bună politică guvernamentală” (A. Smith, apud Pop, 2002, p. 413). Există însă și liberali care adoptă o poziție mai puțin radicală
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o poziție mai puțin radicală. Funcționarea liberă a pieței este foarte importantă și în concepția lor, dar nu exclud măsuri de intervenție care să asigure un echilibru între eficacitate și echitate. Problema pe care și-o pun unii dintre susținătorii liberalismului este aceea că societatea de piață este în măsură să producă, în mod automat, diferențiere socială, considerată a fi o caracteristică specifică a economiei de piață la fel ca și impulsul natural la efort și dinamism al populației. Problema care
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cele două școli de gândire care stau la baza disciplinei: idealismul (de o factură optimistă) versus realismul (clasic, dar numit inițial „biologic” tocmai datorită accentului pus în explicație pe natura umană), de factură pesimistă. Pentru optimiști (în speță idealiștii, adepții liberalismului în relațiile internaționale), oamenii au o structură psihică rațională, fiind capabili să evalueze costurile și beneficiile asociate acțiunilor lor. E adevărat, în condiții particulare, precum incertitudinea și insecuritatea din relațiile internaționale, emoționalitatea poate interfera cu raționalitatea, însă idealiștii apreciază că
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mai ales, nu întotdeauna de pe poziții contradictorii. Astfel, Hollis și Smith prezintă anii formativi ai existenței teoriei relațiilor internaționale ca disciplină academică drept o perioadă marcată de existența unei dezbateri între o școală de gândire - realism - și o abordare - idealism/liberalism (Hollis, Smith, 1990, p. 10). Desigur, ambele părți ale acestei diviziuni cunosc numeroase transformări de-a lungul timpului, transformări datorate nu doar unei constante dezbateri inter-paradigmatice, dar și consistentelor dezbateri intra-paradigmatice. Într-o încercare de a construi o tipologie
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
intra-paradigmatice. Într-o încercare de a construi o tipologie a evoluției abordării liberale în relațiile internaționale, Jackson și Sørensen, de exemplu, identifică existența mai multor etape: ei consideră prima fază a disciplinei academice ca fiind marcată de „idealism” (sau „liberalism utopic”), care domină gândirea teoretică și practica politică în perioada anilor ’20 și începutul anilor ’30, și ale cărei documente programatice reprezentative ar fi cele semnate de teoreticieni precum Alfred Zimmern, Norman Angell sau Leonard Woolf sau de politicieni precum
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o reprezintă teoria „păcii democrate” (Jackson, Sørensen, 2003). O mare parte dintre subiectele care domină astăzi politica mondială sunt mult asemănătoare ideilor vehiculate în perioada interbelică de reprezentanți ai așa-numitei Școli idealiste în relațiile internaționale, justificând „interogații în legătură cu statutul liberalismului contemporan ca ideologie devenită hegemonică” (Richardson, 1997, p. 5). Astfel, perceperea renașterii paradigmei idealist-liberale derivă din constatarea unei paralele între anumite idei și instrumente de politica externă propuse de curentul de gândire liberal la începutul secolului XXI, și cele vehiculate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
neant. Experiența traumatizantă a primului război mondial conduce la cristalizarea unei alternative de sorginte liberală la politica de putere a secolului al XIX-lea (realpolitik), acuzată, așa cum vom vedea, de iraționalitate. De aici concluzia răspândită conform căreia dimensiunea internațională a liberalismului este doar cu puțin mai mult decât transferarea liberalismului intern la o scară mondială (Hoffman, 1995, p. 160). Această perspectivă este cea mai răspândită în comunitatea academică, având o genealogie impresionantă, care-l include, printre alții, și pe Hans Morgenthau
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]