1,038 matches
-
între 1945 și 1955 • Stephen M. Walt, Originile alianțelor • Stephen M. Walt, Teorii ale relațiilor internaționale În curs de apariție David A. Baldwin, Neorealism și neoliberalism. Dezbaterea contemporană Joseph S. Nye, Jr, Puterea blândă. Calea către succes în politica mondială LIBRARII în care puteți găsi cărțile colecției ACADEMICĂ ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, țel. 0257/284749 BRAȘOV Librăria George Coșbuc, str. Republicii nr. 29, țel. 0268/477309 BUCUREȘTI Librăria NOI
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
str. Tudor Vladimirescu nr. 40, țel. 0253/214910 TG. MUREȘ Librăria Luceafărul, str. Trandafirilor nr. 43, țel 0265/250581 TIMIȘOARA Librăria Mihai Eminescu, str. Măceșilor nr. 1, țel. 0256/194123 Librăria Esotera, str. Lucian Blaga nr. 10, țel. 0256/431340 Librarii ON-LINE: www.anticariatonline.ro; www.cartedesucces.ro; www.euroinst.ro; www.librariaeminescu.ro Grafică: George Romeo Hurdubai Redactor: Evagrina Dîrțu Tehnoredactor: Elenă Munteanu Bun de tipar: 2009 • Apărut: 2009 • Format 14x19 INSTITUTUL EUROPEAN • Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43; OP.
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
optzeciste încercam să reconstitui tinerețea mamei mele. Nu l-am cunoscut pe Mircea Nedelciu, dar bănuiesc că era omul pe care l-ai fi crezut pe cuvânt orice ar fi spus. Nedelciu a făcut literatură chiar și atunci când a fost librar sau ghid ONT. Sau profesor de țară, pedagog, agricultor și om de afaceri. Ce a atins s-a transformat în literatură. Chiar el spunea că a construi o instituție e același lucru cu a scrie o proză. Și era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
familii ample. Majoritatea descendenților trăiseră, Însă, În România. Bunicul dinspre mamă, Iancu Ițic Jacobson, locuise toată viața În Buzău ca distribuitor de vinuri și avusese 16 copii, unii morți timpuriu, iar ceilalți răspândiți, ca tipografi, ceasornicari, ingineri, legători de cărți, librari, chiar și „croupiers”, prin Franța, America, Israel și, mai ales, În România. În grafica acestor meticuloase recuperări ale genealogiei, Saul apărea cu brațele Întinse egal, spre Hedda (soția de care se separase, fără a divorța) și Sigrid, partenera sa germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să stea la coadă. După o așteptare de peste trei sferturi de ceas, am pus în sfârșit piciorul în magazin. Am lungit gâtul, încercând să descopăr despre ce fel de carte e vorba. Însă, în loc de asta, l-am văzut pe bătrânul librar stând în mijlocul prăvăliei, cu mânecile cămășii suflecate. Împinsese la o parte puținele cărți pe care le avea de vânzare și clădise în jurul său un parapet din lăzi cu cartofi. Oamenii își umpleau plasele, numărau banii și părăseau librăria pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
burtică de nu-mi mai trebuia mâncarea pregătită atât de bine de „buna”. Mergeam la librăria din sat și cumpăram caiete, tăblița pentru scris și creioane cu mină neagră și colorate. Era o ordine în această librărie ca în farmacie. Librarul, tot un sas, mă servea cu o politețe ieșită din comun, mă considera un cumpărător adult și eu eram mândru că eram luat în seamă. Într-o noapte, s-au auzit bubuituri și alarma. Dar nu în satul nostru, ci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-mi iau de la prăvălia lui Ursu un covrig. Eu preferam, de aceeași bani, două bucățele de rahat, sau câteodată, când pofta era prea mare, un măr murat. Avea băcanul ăsta multe bunătăți, și un coleg de-al meu, Grigorescu, fiul librarului, își cumpăra de la el bomboane de ciocolată umplute cu cremă, așa, de-al dracului, pentru că își aducea de acasă pentru gustare alte bunătăți: friganele din acelea fragede, dulci și parfumate cu zahăr vanilat, pâine albă ca hârtia cu unt și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
centrul orașului. Ceilalți colegi de clasă au luat-o și ei pe diverse căi, unii spre școli tehnice și licee teoretice, alții spre școli profesionale pentru a ieși mai repede la o meserie, alții au murit de tineri: Grigorescu, fiul librarului, Melu Obertiniuc și alții. Mergeam la școala din centru tot în pantaloni scurți și desculț, vara, și pe timp răcoros cu niște pantaloni lungi și încălțat, cu o plăsucă pe spate, în care aveam câteva caiete. În buzunar aveam stiloul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dădeam găuri și o legam cu sfoară de încălțimintea noastră, care de multe ori n-avea tălpi și fugeam pe gheață într-un picior câte cincizeci de metri, ba mai mult, depinde de lungimea bălții sau de loc. Grigorescu, fiul librarului, băiat subțire și firav, care venea la școală cu pâine albă cu unt, avea patine cu clape, dar avea și de ce să le prindă, bocancii lui erau noi și solizi. Dar nu știa să patineze, cădea mereu în fund, spre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Iar ele, cele două fete intuiau și vedeau totul și se distrau pe seama noastră. Sau poate n-a fost așa, poate simțeau ceva pentru bieții de noi. Într-o zi, Țuți mi-a zis că a observat ceva, că fiul librarului îi dă Olgăi prea multă atenție, eu n-am dat importanță acestui fapt, dar m-am hotărât să-l pândesc mai îndeaproape. Și într-o recreație, când scriam pentru ora de caligrafie, și fără să mă laud, scriam frumos pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
carte de lectură. Numai cărți de aceste le-am luat fără a le trece în catalog, având de ele trebuință pe foarte puțin timp, toate celelalte chiar pentru uzul meu, luîndu-le, le treceam în catalog. Drept probă păstrez corespondența cu librarul Brockhaus și manuscriptul proiectatei cărți de lectură; lucrări cari amândouă îmi erau ordonate în mod oficios de Ministerul Instruc // țiunei Publice. Toate acestea le-am înapoiat bibliotecei și despre ele nici n-a fost vrodată cestiune. Întreb. Cum puteți proba
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în funcție de 10-15 ani. Asta nu i-ar mai spune ceva acum lui Mihai deja e convins că a ajuns să se mire că nu-l mai miră nimic -, dacă atunci, pe cînd stătea în biroul șefului de librărie, amicul său librarul nu i-ar fi oferit oaspetelui, printre altele, și romanul abia apărut. Acesta l-a luat, a citit titlul, încuviințînd că da, îl cumpără, dar imediat ce a ridicat ochii mai sus, aflînd cine-i autorul, a făcut un gest brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe la șase, și, pentru că e zi de apă caldă, a pus lenjeria la spălat. Mihai a pierdut toată dimineața umblînd după cumpărături. A aflat că i-a intrat zilele trecute cartea în librării și s-a dus la prietenul său librarul să-i oprească o sută cincizeci de exemplare, să aibă ce da cunoscuților apropiați. Înainte, mai trimitea pe la reviste, pe numele unor critici literari. Acum, nu-i mai dă mîna. De altfel, cu cartea asta nici nu se prea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ontario, pe care o Întîlnise la Festival of Authors de la Toronto, un Salon al Cărții care era tot ce se putea organiza mai bun În domeniu: the world’s largest gathering of internationally acclaimed imaginative authors. Maude era sora unui librar din Ottawa, iar acel frate - Domnul să-l binecuvînteze! Domnul s-o binecuvînteze pe maică-sa! - avusese fericita idee de a veni la cocktelul de deschidere a acelui Festival of Authors Însoțit de sora lui. Purta o jachetă veche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
personal și profesional - ca nevrozat și romancier totodată - lui François Îi plăceau textele lui Abraham, care se arătase interesat de aceleași probleme ca și el și Încercase să le rezolve În loc să le suporte. Bineînțeles, cartea Hildei Abraham era epuizată. Nici un librar nu auzise vorbindu-se despre ea. Traducerea apăruse În 1976, o dată considerată ca antediluviană de către tînăra vînzătoare de la Presses universitaires de France, care continuase să se uite Într-o revistă cu costume de baie În loc să-și dea osteneala de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
față. Mă ia peste picior: «N-ai să izbutești! Severitatea supraeului tău, nevoia ta de autopedepsire...» A! Parcă altfel glăsuia cînd era vorba de a străluci În fața echipei de reprezentanți care aveau să spună numai lucruri bune despre el tuturor librarilor francofoniei! Dacă stăteai să-l asculți, nu era un proiect, ci o carte, o carte isprăvită, tipărită, broșată, cu o copertă, și avea chiar și fotografia În culori pe o banderolă roșie! Se credea unul dintre acei Big Five de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aprilie). Avuseseră Încredere În el. CÎnd vorbise despre cartea lui ca și cum ar fi fost deja gata, fusese crezut cînd de fapt el vorbea pentru a Încerca să-și dea seama singur cum va fi acea carte. Cartea fusese chiar anunțată librarilor și presei, sub un titlu pe cît de premonitoriu, pe atît de provizoriu: Întîlnirea din toamnă - premonitoriu pentru autor, silit să admită că o Întîlnire fixată nu se poate concepe decît la dimensiunea Întîlnirii ratate. Oamenii Îi așteptau cartea, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
veci, Amanți, fericiți amanți. Toată familia a fost pusă la treabă pentru a zugrăvi pereții și a Împodobi vechiul birou al editurii Cedrului, care a fost readus la funcția sa inițială, aceea de salon În care părinții mei, În loc să primească librari veniți să comande vreun exemplar din ultima lucrare a tatei sau preoți care doreau să cumpere o biografie a Sfîntului Bonaventura, au putut să-i primească pe băieții care aveau să le devină gineri, iar Într-o seară de octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fost destul de prost ca să cred că tata voia să mă Împiedice să scriu? Dacă aș publica un roman sub același nume ca el, un nume pe care el mi-l dăruise, totuși, tata știa că vom fi confundați. Critici grăbiți, librari depășiți, cititori distrați nu vor face diferența Între „Franz Weyergraf“ și „François Weyergraf“. Oamenii aveau deja tendința să-i confunde pe Graham Greene și Julien Green! Era un risc pe care eram gata să mi-l asum, dar el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
i-l smulgea În bătaie. Don Gustavo Barceló o luă În brațe și o duse În bucătărie, unde Începu s-o Îmbuibe cu coniac, pînă cînd sărmana abia se mai ținu pe picioare. CÎnd cuvintele servitoarei Începură să devină neinteligibile, librarul Își turnă un pahar pentru el și Îl goli dintr-o sorbitură. — Îmi pare rău. Nu știam unde să mă duc... Începui eu. — Fii liniștit. Ai făcut bine. Soldevila e cel mai bun traumatolog din toată Barcelona, zise, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tutun de pipă ce se profila printre coloane de cărți și de hîrtii. Ecourile pianului Clarei ajungeau pînă la noi În efluvii, În contratimp. În mod evident, lecțiile maestrului Neri nu serviseră la mare lucru, cel puțin În domeniul muzicii. Librarul mă Îndemnă să iau loc și Începu să-și pregătească o pipă. — L-am sunat pe taică-tu și i-am zis că Fermín a avut un mic accident și că tu l-ai adus aici. — A Înghițit gălușca? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să iau loc și Începu să-și pregătească o pipă. — L-am sunat pe taică-tu și i-am zis că Fermín a avut un mic accident și că tu l-ai adus aici. — A Înghițit gălușca? Nu cred. — Mda. Librarul Își aprinse pipa și se adînci În fotoliul din spatele biroului, delectîndu-se În aspectul său mefistofelic. La celălalt capăt al apartamentului, Clara Îl umilea pe Debussy. Barceló Își dădu ochii peste cap. — Ce s-a Întîmplat cu maestrul de muzică? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să clipească, Încuviințînd În răstimpuri, ca și cum ar fi detectat indicii sau mici păcate În fluxul relatării mele și și-ar fi formulat propriul său verdict asupra faptelor, pe măsură ce eu i le serveam pe tavă. Ori de cîte ori mă opream, librarul Își ridica sprîncenele scrutător și făcea un gest cu mîna dreaptă spre a-mi indica să continuu a depăna firul istoriei, care părea să-l distreze enorm. Din cînd În cînd, ridica mîna ca să ia notițe sau Își Înălța privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
patrulă prin cameră Încoace și-ncolo, căzut pe gînduri. Fermín și cu mine Îl priveam cu precauție. Bernarda sforăia ca un tăuraș. — Copila, șoptea Fermín, plin de Încîntare. — Mai multe lucruri mi-au atras atenția, zise În cele din urmă librarul. În mod evident, inspectorul Fumero e implicat În asta pînă peste urechi, deși Îmi scapă cum și de ce. Pe de o parte, femeia aceea... — Nuria Monfort. — Apoi, avem problema Întoarcerii lui Julián Carax la Barcelona și asasinarea lui pe străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că v-am ațîțat. În ce ceas bun mi-a mai venit și mie să deschid pliscul. Vă văd un pic neliniștit. S-a Întîmplat ceva? — Nu tocmai. Sau da, Într-un fel. — Ce voiați să-mi spuneți, don Gustavo? Librarul Îmi zîmbi cu blîndețe. Obișnuita sa atitudine semeață și aroganța de salon bătuseră În retragere. În locul lor, mi s-a părut că intuiesc o anumită gravitate, un pic de precauție și nu puțină Îngrijorare. — În dimineața asta l-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]