1,353 matches
-
sau cutanate de la nivelul trunchiului și membrelor intră În structura nervilor spinali și nervilor cranieni, distribuite tegumentar (dermatoame). 1.5.2 Căile aferente extranevraxiale ale durerii profunde Impulsurile plecate de la nivelul structurilor subcutanate enumerate În ordinea sensibilității la durere (periostul, ligamente, capsule articulare, tendoane, fascii, mușchi) urmează traseul fibrelor C (ca și al fibrelor sensibilității dureroase superficiale). și aici avem distribuție segmentară (sclerotoame, miotoame), este adevărat mai puțin precisă, și localizare relativ variabilă, râspândirea fibrelor nervoase fiind frecvent pluriradiculară cu foarte
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
Înțeleasă. Patologia reumatismală cuprinde boli ale aparatului locomotor ce se caracterizează clinic prin durere, redoare articulară și tumefacție Însoțite În majoritatea cazurilor de o importantă limitare a funcției mio-artro kinetice. Toate structurile aparatului locomotor os, cartilaj, sinoviala, capsulă articulară, mușchi, ligamente sunt generatoare de suferințe de tip reumatismal. Patologia reumatismală cuprinde următoarele entități desemnate de Asociația Americană Împotriva Reumatismului (ARA): boli inflamatorii acute (reumatismul articular acut) boli inflamatorii cronice (poliartrita reumatoidă, spondilita anchilopoietică etc.) boli de ale țesutului vasculo-conjunctiv boli degenerative
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
este un țesut avascular și aneural, deci excesul de produși cu rol inflamator și algogen ce apar În urma degradării sale nu poate fi preluat și transmis ca influx nociceptiv. Durerea artrozică Își are originea În structurile Învecinate: os subcondral, sinoviala, ligamente și mușchi. Osul subcondral participă la evoluția procesului artrozic prin reacții particulare de hipervascularizație și osteogeneză crescută, generatoare de durere. Creșterea presiunii venoase În spațiile conjunctivo-vasculare ale osului consecutive microfracturilor trabeculare este de asemenea dureroasă. Formarea geodelor osoase subcondrale În
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
deformațiilor induse de prezența producțiilor artrozice, dar și de pierderea cartilajului, În consecință, la nivelul tendoanelor apar fenomene degenerative și inflamatorii inductoare de durere, aparatul capsulo ligamentar fiind foarte bogat inervat. Aceste leziuni reprezintă suportul pe care apar microrupturile de ligament și tendon care, la rândul lor, creează dificultăți mai mari În biomecanica articulară, prin destabilizare. Contractura musculară reflexă. Suferința articulară, de natură degenerativă sau inflamatorie, induce contractura musculaturii periarticulare. Acesta contractură crește presiunea ce se exercită pe suprafața cartilajului și
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
promptă și calificată intervenție terapeutică sau evoluează cronic, situație care limitează capacitatea de muncă a individului, creându-i un disconfort fizic și psihic permanent [126,127]. 2.2.3.2 Sindroame dureroase de origine periarticulară Sistemul abarticular reprezentat de capsulă, ligamente, burse, teci sinoviale, tendoane, mușchi, fascii, enteze (inserțiile pe os ale aparatului tendinos și capsuloligamentar) este frecvent sediul unor procese reumatismale de tip inflamator și degenerativ. Deși nu au aceeași evoluție progresiv invalidantă ca aceea a reumatismului articular, formele abarticulare
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
deoarece pot avea o evoluție prelungită În timp ce creează disconfort fizic și reducerea capacității de muncă. Caracterul lor recidivam poate fi ameliorat printr-o prevenție corespunzătoare. Noțiunea de reumatism abarticular este rezervată În prezent proceselor inflamatorii sau degenerative ce cuprind capsula, ligamentele, bursele, tecile sinoviale, tendoanele, aponevrozele și entezele. Aceste structuri anatomice sunt mult solicitate În statica și dinamica articulară, ceea ce favorizează apariția unor procese de uzură. Factorii mecanici repetitivi din activitatea cotidiană, profesională sau sportivă, traumatismele majore și minore și depozitele
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
factori (ciclul durere-spasm, traumatismele posturale și mecanice) În producerea durerii pe suprafețe Întinse, prin anumite tipuri de mecanisme reflexe. Durerea profundă este de obicei referată și interpretată eronat, ajungând În alte zone ale „imaginii corpului". Prin stimularea unor structuri profunde (ligamente, fascii, mușchi) durerea este imprecisă, difuză, situată distal, În alte țesuturi, care beneficiază de aceeași inervație, având un dublu caracter, În durere profundă și superficială, concomitentă. Durerea persistentă, indiferent de originea ei, induce unele modificări reflexe de „protecție", spasm muscular
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
lichidă. Transferul de nutrienți, la fel ca și eliminarea cataboliților acizi din aceste zone, are loc În substanța de suprafață. Starea substanței de suprafață poate afecta sănătatea țesuturilor și starea generală a organismului. Mușchii și tendoanele se alătură oaselor și ligamentelor și se reunesc În zone de grupare. Membranele celulare din aceste zone Îți pot schimba forma, Într-una foarte complicată, lucru care determină creșterea ariei de suprafață și schimbă unghiul de forță. Acest fapt, crește și potențialul de alipire al
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
fibros [2], grup de proteine fibrilare [1], este sintetizat de diferite celule mezenchimale ca: fibroblaști, osteoblaști, condroblaști, odontoblaști [1], componentul cel mai abundent (peste 70%) al tendoanelor și dermului [3.4], se găsește, de asemenea, în tegumente, oase, cartilaje și ligamente [2], este relativ inelastic, dar foarte rezistent la extindere [2], conține trei lanțuri polipeptidice dispuse într-o triplă elice și asamblat în microfibrile, vizibile la microscop [3.4], tipurile I-IV sunt cele mai abundente, tipurile VI-XII fiind denumite
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
exemplu, la sfârșitul anilor ’50, William Connor, comerciant al unei companii farmaceutice, a constatat că, În cadrul operațiilor de cataractă senilă, 1% din cazuri eșuau din cauza dificultății selecționării mușchiului optic. Încă din 1890 fusese izolată o enzimă care dizolva fără efort ligamentul respectiv, Însă tehnica de conservare lăsa Încă de dorit. În câteva luni, Connor a găsit un conservant adecvat care păstra enzima fără să-i distrugă calitățile. În numai câțiva ani, toți chirurgii foloseau produsul lui Connor, care Își Întemeiase deja
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
modernă, prin descoperirea insulinei. 9. Anatomia premicroscopică Nu se știe cine a făcut prima disecție în interes științific. În tratatul indian Susruta Samhita (1000 î.Ch.) se găsesc primele indicații referitoare la tehnica disecției și descrierea rudimentară a oaselor, mușchilor, ligamentelor, nervilor și vaselor. Ultimele trei structuri erau adesea confundate între ele. În Egipt, tehnica îmbălsămărilor (care presupunea eviscerarea corpului) a condus la descrierea în papirusurile lui Ebers și ale lui Smith (~ 1500 î.Ch.) a unor organe: creier, inimă, plămân
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
ar trebui să atragă atenția asupra unui eventual carcinom, dar, de obicei, este atribuită unei colecistite. În stadiile avansate, durerea este intensă și, la 40-50% dintre pacienți, apare icterul obstructiv, secundar invaziei directe în arborele biliar sau metastazelor de la nivelul ligamentului hepatoduodenal. Invazia gastro-duodenală poate determina obstrucție sau hemoragie digestivă superioară. Prezența obstrucției duodenale și/sau a icterului implică depășirea stadiului în care rezecția este posibilă [1,3-5]. EVOLUȚIA NATURALĂ ȘI SUB TRATAMENT Cancerul VB este una dintre cele mai agresive
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Corina Radu () [Corola-publishinghouse/Science/92172_a_92667]
-
papilar are un prognostic mai favorabil), gradul de diferențiere histologică (prezența tumorilor bine diferențiate, comparativ cu cele moderat sau slab diferențiate), prezența unei singure tumori sau a mai multor tumori de dimensiuni mici, invazia directă la nivelul marginii stângi a ligamentului hepatoduodenal, răspândirea peritoneală a bilei în timpul colecistectomiei, prezența inflamației semnificative (scade rata de supraviețuire), nivelul crescut al CA19-9 (se asociază cu o rată scăzută de rezecabilitate completă a tumorii), invazia perineurală și perivasculară, expresia GLUT-1, mutațiile p53, p16 și p21
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Corina Radu () [Corola-publishinghouse/Science/92172_a_92667]
-
peretele toracic (pleura parietală). Cele două foițe pleurale alunecă între ele, facilitând mișcările pulmonare din timpul fazelor respirației. Ele se continuă una cu cealaltă la nivelul hilului pulmonar, unde formează o reflexie pleurală care se extinde inferior, către diafragm, alcătuind ligamentul triunghiular. Între cele două foițe pleurale se delimitează cavitatea pleurală (spațiul pleural), care, în mod normal, este un spațiu virtual ce conține doar o mică cantitate de lichid cu rol lubrefiant: 0,1-0,2 ml /kg și 10 μm grosime
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
apare aderențe patologice. Pleura viscerală acoperă în întregime plămânul, cu excepția unei mici porțiuni de la nivelul hilului pulmonar, unde se constituie linia de reflexie spre foița parietală. Reflexia pleurei viscerale către pleura parietală, situată inferior de hilul pulmonar, participă la formarea ligamentul triunghiular (reper important pentru descoperirea venei pulmonare inferioare). Pleura parietală În funcție de pereții pe care îi tapetează, poartă numele de: pleură costală, pleură diafragmatică, pleură mediastinală și pleură apicală (cupula pleurală). Pleura costală și cea apicală sunt mai groase decât cea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
de peretele toracic (decolări extrapleurale și extra-fasciale). Pleura costală învelește suprafața interioară a cutiei toracice. Ea acoperă dinainte înapoi: fața posterioară a sternului, mușchiul transvers al toracelui, arterele toracice interne, cartilajele costale, coastele și spațiile intercostale, lanțul paravertebral simpatic și ligamentele costo-vertebrale anterioare. Anterior și posterior se continuă cu pleura mediastinală. De-a lungul liniilor de reflexie se formează astfel două funduri de sac sau sinusuri: recesurile costo-mediastinale anterior și posterior. Pleura costală pătrunde în partea inferioară în spațiul adânc format
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
pleura mediastinală se continuă de asemenea cu foița viscerală, sub forma unei lame triunghiulare formată din două foițe și dispusă în plan frontal. Ea coboară până la diafragm și leagă pericardul fibros de fața medială a plămânului, luând parte la formarea ligamentului pulmonar (ligament triunghiular). Pleura diafragmatică acoperă fața superioară a diafragmului, fiind aderentă la acesta (absența planului de clivaj și la acest nivel). Pleura apicală corespunde porțiunii cervicale a pleurei parietale. Are forma unei calote și constituie cupula pleurală sau domul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
se continuă de asemenea cu foița viscerală, sub forma unei lame triunghiulare formată din două foițe și dispusă în plan frontal. Ea coboară până la diafragm și leagă pericardul fibros de fața medială a plămânului, luând parte la formarea ligamentului pulmonar (ligament triunghiular). Pleura diafragmatică acoperă fața superioară a diafragmului, fiind aderentă la acesta (absența planului de clivaj și la acest nivel). Pleura apicală corespunde porțiunii cervicale a pleurei parietale. Are forma unei calote și constituie cupula pleurală sau domul pleural. Fața
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
Thoma Ionescu, datorită formei sale, cu un „puț scaleno-pleuro-vertebral”. Tot posterior, cupula pleurală prezintă raporturi cu rădăcina inferioară a plexului brahial (C8-T1). Pe fața convexă a pleurei apicale se fixează aparatul suspensor al cupulei pleurale care are o componentă ligamentară (ligamentul vertebro-pleural, ligamentul transverso-pleural și ligamentul costo-pleural) și o componentă musculară (scalenii anterior și mediu). Secționarea aparatului suspensor, însoțită de decolarea și coborârea vârfului pulmonar, poartă numele de apicoliză extrafascială - procedeu utilizat în trecut pentru tratarea tuberculozei pulmonare. Recesurile pleurale se
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
datorită formei sale, cu un „puț scaleno-pleuro-vertebral”. Tot posterior, cupula pleurală prezintă raporturi cu rădăcina inferioară a plexului brahial (C8-T1). Pe fața convexă a pleurei apicale se fixează aparatul suspensor al cupulei pleurale care are o componentă ligamentară (ligamentul vertebro-pleural, ligamentul transverso-pleural și ligamentul costo-pleural) și o componentă musculară (scalenii anterior și mediu). Secționarea aparatului suspensor, însoțită de decolarea și coborârea vârfului pulmonar, poartă numele de apicoliză extrafascială - procedeu utilizat în trecut pentru tratarea tuberculozei pulmonare. Recesurile pleurale se formează la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
cu un „puț scaleno-pleuro-vertebral”. Tot posterior, cupula pleurală prezintă raporturi cu rădăcina inferioară a plexului brahial (C8-T1). Pe fața convexă a pleurei apicale se fixează aparatul suspensor al cupulei pleurale care are o componentă ligamentară (ligamentul vertebro-pleural, ligamentul transverso-pleural și ligamentul costo-pleural) și o componentă musculară (scalenii anterior și mediu). Secționarea aparatului suspensor, însoțită de decolarea și coborârea vârfului pulmonar, poartă numele de apicoliză extrafascială - procedeu utilizat în trecut pentru tratarea tuberculozei pulmonare. Recesurile pleurale se formează la locul de reflexie
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
la centrul tendinos al diafragmului iar spre stânga, pe o porțiune, la partea musculară a diafragmului. Prin intermediul diafragmului pericardul prezintă raporturi cu ficatul la dreapta și cu fundul stomacului la stânga [8]. Anterior se atașează de fața posterioară a sternului prin ligamentele sternopericardice descrise de Louschka. Ligamentul sterno-peri-cardic superior unește bulbul aortei cu manubriul sternal, iar cel inferior unește pericardul de procesul xifoid. Către posterior au fost descrise ligamentele vertebropericardice, ce pornesc din lama prevertebrală a fasciei cervicale, către anterior, trecând pe lângă
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
iar spre stânga, pe o porțiune, la partea musculară a diafragmului. Prin intermediul diafragmului pericardul prezintă raporturi cu ficatul la dreapta și cu fundul stomacului la stânga [8]. Anterior se atașează de fața posterioară a sternului prin ligamentele sternopericardice descrise de Louschka. Ligamentul sterno-peri-cardic superior unește bulbul aortei cu manubriul sternal, iar cel inferior unește pericardul de procesul xifoid. Către posterior au fost descrise ligamentele vertebropericardice, ce pornesc din lama prevertebrală a fasciei cervicale, către anterior, trecând pe lângă esofag, trahee, ajungând la pericard
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
fundul stomacului la stânga [8]. Anterior se atașează de fața posterioară a sternului prin ligamentele sternopericardice descrise de Louschka. Ligamentul sterno-peri-cardic superior unește bulbul aortei cu manubriul sternal, iar cel inferior unește pericardul de procesul xifoid. Către posterior au fost descrise ligamentele vertebropericardice, ce pornesc din lama prevertebrală a fasciei cervicale, către anterior, trecând pe lângă esofag, trahee, ajungând la pericard [12]. Au fost descrise tracturi fibroase care leagă pericardul de bronhii, trahee și esofag. Aceste sisteme ligamentare mențin cordul într-o poziție
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
pericard [12]. Au fost descrise tracturi fibroase care leagă pericardul de bronhii, trahee și esofag. Aceste sisteme ligamentare mențin cordul într-o poziție normală, servind drept „o centură de siguranță” (Gray) a cordului [8]. Anterior, între pericard și sternul cu ligamentele sternocostale, pe cea mai mare parte, se interpun recesurile costomediastinale pleurale. Doar pe partea stângă, între cartilajul IV și VI, pericardul vine în raport direct cu sternul. Anglosaxonii denumesc această zonă „bare area of Edwards” (aria nuda a lui Edwards
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]