954 matches
-
mâncare pentru ei. El cu sa târul împărțea carnea, eu țipam: „Ai să-ți spargi degetele!“ El: „Lasă-mă, nu mă pisa!“ „O să se întâmple o catastrofă!!!“ Dar el continua să taie carnea. Pe urmă vedeai ceva extraordinar. Sergiu aducea lighene întregi cu mâncare și cu vitamine pentru cei cinci câini, iar ei, după ce mâncau, veneau toți să-i mulțumească. Îl pupau pe mână, pe față. Nemaipomenit. Nu vă era greu cu atâția câini? Dulăii noștri au mai făcut opt câini
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
apa să curgă. Pînă s-a răcit am așteptat în picioare, cu paharul în mînă (...) a trebuit însă să-mi pun la încercare toată medicina, deci m-am dus de m-am așezat ca o curvă cu curul într-un lighean cu apă”. Sugestia „internaționalizării” rețetei îi oferă lui Vinea un prilej de ironizare a consoartei lui Hugo Ball, poeta și cîntăreața de music-hall Emmy Hennings: „Dacă vreți, internaționalizați această rețetă în revista Dada. Sau păstrați-o jalousement. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iute spune în minte: - Mulțumesc, dragă vecină, pentru discreție! Intră în casă își încălzește apa și se spală de transpirație. Pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuie clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta, se întreabă râzând: - Dar cum or arăta fustița, bluza și< chiloțeii ei? Pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă să le spele. Se gândește tot timpul la Flora. E nemaipomenită, nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
durată, nu are niciun orizont, dar este minunat de pasională și fără niciun fel de interes din partea ei. Din partea lui iar râde singur. Însă abia s-a despărțit și ar vrea din nou s-o revadă! Se uită în lighean, e foarte mulțumit de rezultat, schimbă apa și le lasă cu detergent pentru finalitate, mașinii de spălat. Se întinde în pat, somnul îl ocolește< grijile nu îi dau pace, i se schimbă iar dispoziția. Este un mare nimeni! Casă n-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lungă ce se înălța deasupra străzii, la primul etaj, într-o cameră în care nu se vedea decât un pat de fier, un scaun vopsit în alb, un dulap fără perdele și, în spatele unui paravan de trestie, un spălător cu ligheanul acoperit de o pulbere fină de nisip. De cum plecă patronul, Janine simți frigul ce răzbătea din zidurile goale, spoite cu var. Nu știa unde să-și pună poșeta, unde să se așeze. Nu-i rămânea decât să se întindă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Cum merge? spunea el. - Minunat. - Lucrezi? - E ca și cum aș lucra. - Dar nu văd nici o pânză! - Totuși lucrez. Dialogul acesta, purtat în condițiile arătate, nu putea fi multă vreme prelungit. Rateau dădea din cap, cobora, o ajuta pe Louise reparând vreun lighean sau vreo broască de ușă, apoi, fără să se mai urce pe scaun, își lua rămas bun de la Jonas, care-i răspundea din întuneric: "Noapte bună, frate". într-o seară, Jonas adăugă la aceste cuvinte și un "mulțumesc". - De ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Petru Maior din oraș. Un oraș suficient de mare ca să aibă o universitate. Când a cunoscut-o, se chinuia să instaleze un cort la Casa Vacanței. Operațiune delicată și pe un vârf de munte, darmite Într-o vitrină cât un lighean. Se Întorcea de la facultate cu o franzelă sub braț, și cam fără chef. Avea griji, și nu puține: plata chiriei la fiecare doi ale lunii, plus taxele pentru apartamentul său În care nu locuia, abonamentul R.T.V. și telecablu, rata la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vremea. Nu-i displăcea căldura, nici când era În exces. În general vorbind, tânjea după confort, dar miza pe faptul că extravaganța aceasta, ieftină ce-i drept, nu și Întru totul benignă Însă căci de multe ori Îl ducea la ligheanul cu apă fierbinte În care dizolva și două linguri de sare de bucătărie, pentru ca apoi să-și țină picioarele În el timp de zece minute În speranța vindecării guturaiului, va masca micile inconveniențe ale paltonului: Îngustimea umerilor și scurtimea mânecilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fiecare an, pe străzi lăturalnice și aproape pustii, grohăind În ceața liliachie, cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua zi pe ușa magaziei de lângă bucătărie, despicat În două, Înconjurat de lighene și găleți cu apă În care mai zvâcneau mădularele-i fierbinți. Rezemat de prunul renglot, măcelarul admitea că vinul fiert era bun cu zahăr, iar scorțișoara tocmai potrivită ca să-i mai ia ceva din șmagul de butoi. Așa ceva nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Astoria” locul preferat al cuplurilor clandestine și al celor În călătorie de nuntă. Primii plăteau și o taxă de confidențialitate pentru care nu primeau nici o chitanță. Coriolan oftă. Suferise, dar acum Îi era bine, În special după ce vomase Într-un lighean de porțelan alb, sub răsuflarea discret tabagică a doamnei Koblicska, sub mângâierile ei tot mai apăsate, mai prelungi, și sub privirea disprețuitoare a unui boy capabil să-ți spună În română, maghiară și germană, fără plată, următorul text afișat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de căutări, dădură peste o familie numeroasă care țopăia fericită În jurul unui porc uriaș pârlit sumar, dar tăiat În bucăți mari, frumos așezate pe un cearceaf alb: capul, șuncile și trunchiul Împărțit și el În două părți egale. Într-un lighean uriaș se vedea clipocind Încă sângele, În altul luceau stins măruntaiele. Ăsta-i! Ăsta-i! Începu să strige domnul Gusti Careja Îngenuncheat lângă porc. Ai vreo dovadă? Întrebă conform obligațiilor de serviciu unul dintre polițiști. Inelul din bot. E din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să se bărbierească, și iar până la baie, să se spele. Își scoase scufia de mătase neagră pe care o purta În pat și bluza de pijama, tremurând un pic, căci focul Încă nu Încălzise aerul din Încăpere. Turnă apă În lighean, se spălă și se șterse pe față, după care, cu o bucățică de săpun de ras, cu un brici proaspăt ascuțit și o foarfecă bărbătească, Își rase obrajii și Își tunse barba. Făcu această operațiune cu grijă sporită, gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
facem măcar economie de pingele, când o fi să mergem până acolo, în prăpădenia de cimitir. Unii, deja, acolo își citea ziarele, acolo ăștia de la noi din cartier își halea bulinele, încălzea ventuze și-și cufundau labele grisinelor în niște ligheane cu pământ clocotind de râme, cum fac ăi de vor să-și obișnuiască țurloaiele cu apa fierbinte. Într-un cuvânt, Omoroaica ne schimbase cartierul în iadul și raiul de pe pământ - pițigăie glasul Gabi cel Norocos pentru a sugera că, filozofând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu va avea pentru cine. Undeva, zeflemitor, pe un nor, va sta Papa Secund și tot ceea ce îi va trimite, drept ajutor, în gamelă, va semăna cu un țârâit de urină într-un lighean ciuruit. - Ce autorități? Astea d-aia sânt autorități, ca să nu poată să vină... Ce să mai deranjăm atâta mândrețe de procurori și atâta amar de miliție?! Au și ele, săracele, treabă acolo, la ele, acolo-șa!... Și se uită la bătrâne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mijloc. Dar, pentru a străbate pentru primași dată calea până acolo, trebuia întîi să intri în hol, să te descalți, apoi să te întorci până la poartă și să-ți arunci șosetele respingător de înnegrite în pubelă. Urmau desigur pedagogiile ligheanului, clăbucului și cele ale pietrei ponce, apoi din nou holul și restul odăițelor, de-a lungul cărora redeprindeai, pe deplin, bunul simț. Madama nu uita să-ți destăinuie că era sau fusese profesoară de romînă-engleză, fapt care te atingea la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sufletul lui, dar se cam zvârcolea. Patru minute mai târziu, lua pe bombeul traiectului său și Turnul Televiziunii. Fentând prin stânga, atacând prea strâns turnanta în dreptul unei antene parabolice, își aruncă privirea să descifreze însemnarea cu marca de fabricație a ligheanului, ezită și se juli, alegându- se c-o spintecătură superficială, de 15 centimetri, pe partea interioară a gambei piciorului drept. Șocul izbiturii îi anestezie durerea. Când amorțeala produsă de ciocnire pieri, balsamul întins pe halca piciorului de limbile de cățel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dosit la fundul găleții. Pentru odraslele mele delicate numai produse naturale. De câte ori trebuie să-i spun? Umplu și golesc mașina de spălat de trei ori. Juanita, din cauza durerilor cronice de spate (de trei ani și jumătate), nu poate să care ligheanul greu cu rufe. Spălatul hainelor adulților nu intră În atribuțiile dădacei, deși Paula mai Încalcă ocazional această demarcație strictă și Îmi bagă la spălat câte unul dintre puloverele care se spală doar de mână. (Mă gândesc mereu să mă plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vină în ajutor. Pentru cine gătești atât? o întrebă surâzând, dar ea nu putu să-i răspundă decât în limba pe care Omar nu o pricepea încă și nu pricepu nici când fata desenase un șapte în făina dintr-un lighean și îi arătase cu degetul spre tavan, ca și cum i-ar fi spus: „Urc la tine“. N-avusese timp să se lămurească. Intendenta intrase în bucătărie, cu o poală de vreascuri de pus în foc. Ieși iar în curte și simți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ferind-o de câini. Când se întoarse, nevasta așezase masa. Mâncară amândoi, în tăcere. Când terminară, el întrebă: - Ti-e somn? - Nu. O să mă mai uit afară. Stere tăcu mâhnit. O auzi cum trece. Rochia ei foșnea. Se descălță. Căută ligheanul și-l umplu cu apă. Își muie picioarele, oftând ușurat, îl strânseseră pantofii și baia rece 0 liniștea. De afară se auzea vocea lui Grigore. Era bine. Se gândi la tot ce i se întîmplase de la venirea lui în Cuțarida
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aurul pe degetele răposaților. Să le fie de bine! Și uite-așa îmi trece ziulica! Am învățat: le scot ficatu afară, mă uit: "Ăsta a băut mult", îizic Iu Vasile. La cîte-o baborniță-i găsesc fierea, o arunc într-un lighean: "Na! De-acu n-o să mai fii a dracului! Cel puțin te faci înger, n-o să te mai viseze rudele." Și-mi mai pică §i cîte-o fetișcană. O, p-astea să le vezi! Abia le-a-mbobocit țâțele. Unele nici n-au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu sticla afumată. Lumina ei n-ajungea în toate ungherele odăii. Pe o ladă mai ședea un om. Avea o față slabă, nebărbierită și doi ochi încercănați și negri. Palmele mari îi atârnau peste genunchi. Între picioarele lui zăriră un lighean acoperit. Gheorghe înțelese. Aduseseră cărbuni să-i ardă la tălpi. Cel nou se ridică și-l întrebă pe sergent: 239 - Ăștia sînt? - Ăștia. Umbra i se lungise peste cercevelele întunecate ale ferestrelor. Șeful ridică pleoapele, căscă, se întinse din toate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Comisarul se înfuriase. Se răsti la ceilalți: - Trebuie să spună unul din ei! Fumară aruncând țigările arse pe jumătate. Îi ridicară apoi pe ladă ca pe doi saci și-i așezară spate la spate. - Aprinde cărbunii! ordonă șeful. Necunoscutul dezveli ligheanul și sergentul scoase un chibrit. Dădură foc. Gheorghe plângea cu capul în piept.. - Nu ne omorî, dom' comisar, nu ne omorî! Nu știm nimic... Cărbunii pâlpâiau stins. Aduseră din curte o lampă de carbid, care arunca o flacără galbenă, iute
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ridice. Urla cât putea: 242 - Să nu mai dai! Să nu mai dai! O să vă omor pe toți, auziți yoi? Cu mma asta... Sergentul u trânti un pumn în moalele capului. Căzu iar pe ladă. - Dă cărbunii! ceru șeful. Apucă ligheanul și-l așeză sub picioarele hoțului. Doi O1 țineau de genunchi și al treilea îi apăsa tălpile pe cărbunii aprinși. Se smuci cât putu. Pielea sfârâi încinsă. - Caii! strigau, călare, cu picioarele pe pieptul lui. Focul îi intra sub piele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
topea, arsă, sub foc și țipetele pungașului se pierdură într-un horcăit. - Spui? Ucenicul gemea. Îl dureau măruntaiele. Inima sta să-i iasă afară. - Caii! Caii! strigau cei trei. Îl udară din nou cu apă și-i împinseră țurloaiele în ligheanul cu jar. Paraschiv, negru de durere, se scutură ca de un frig mare și căzu peste ei. Au crezut că-l omorâseră. -Lau luat și pe Gheorghe. Codoșul tremura ca varga. -Spune, că pățești la fel! rânji șeful. . Ăl bătrân
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stere La amurgit, lucrătorii se întorceau de la fabrică. Aveau sufertașele goale. Nevestele, în păr la porți, să le ia sculele. Tot atunci veneau și zidarii, și meșterii. Lăsau ferăstraiele și mistriile și intrau în curți, lătrați de câini. Femeile aduceau ligheane pline de apă. Ei își adânceau tălpile crăpate și negre, să se răcorească. Peste Cuțarida se lăsa o ceață ca scama de păpădie. Mirosul mămăligii abia răsturnate umplea mahalaua. Prin magazii, se aprindeau focurile. Copiii erau trimiși după țuică. Muierile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]