942 matches
-
PENTRU IMUNOGLOBULINE 3.1. INTRODUCERE Organizarea informației genetice care controlează sinteza imunoglobulinelor a fost descifrată prin studii complexe efectuate la om și la șoarece. Această informație genetică este unică, prin faptul că ea se prezintă diferit în linia germinală, față de limfocite - celulele somatice relevante pentru realizarea răspunsului imun. Informația genetică pentru sinteza imunoglobulinelor (Ig), ca și aceea care dirijează sinteza receptorilor de antigen din celulele T (desemnați TCR) este deținută nu de gene unice, adică de cistroni - unități funcționale în dirijarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
segmentelor de ADN purtătoare de gene pentru catena L a imunoglobulinei de șoarece, într-un fag al bacteriei Escherichia coli, realizându-se amplificarea acestui ADN cu obținerea unei cantități suficient de mari de gene codificatoare de catene L, atât din limfocite embrionare, cât și din celule de mielom, producătoare de imunoglobulină de un sigur tip (anticorp monoclonal). Existența mecanismului de rearanjament de segmente genice imunoglobulinice a fost dovedită experimental de Hozumi și Tonegawa (1976). Protocolul acestei experiențe este prezentat în figura
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de un sigur tip (anticorp monoclonal). Existența mecanismului de rearanjament de segmente genice imunoglobulinice a fost dovedită experimental de Hozumi și Tonegawa (1976). Protocolul acestei experiențe este prezentat în figura 3.2. În cadrul acestui experiment s-a extras ADN din limfocite embrionare normale de șoarece, în care dispunerea segmentelor genice imunoglobuli-nice este similară aceleia din linia germinală. În același timp, s-a extras ADN din limfocite B malignizate (transformate malign) de la un șoarece cu mielom. Cele două eșantioane de ADN au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
experiențe este prezentat în figura 3.2. În cadrul acestui experiment s-a extras ADN din limfocite embrionare normale de șoarece, în care dispunerea segmentelor genice imunoglobuli-nice este similară aceleia din linia germinală. În același timp, s-a extras ADN din limfocite B malignizate (transformate malign) de la un șoarece cu mielom. Cele două eșantioane de ADN au fost supuse aceluiași tratament cu endonucleaza de restricție BamHI, după care s-a realizat electroforeza lor. După denaturare, fiecare probă eluată de ADN este hibridizată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
denaturare, fiecare probă eluată de ADN este hibridizată cu markeri moleculari cADN, marcați radioactiv, sintetizați pe matriță de ARNm, purtător al mesajului genetic pentru regiunile VK și CK ale catenei ușoare LK, a imunoglobulinei. ARNm a fost extras atât din limfocite embrionare, cât și din celule mielomice (limfocite transformate malign). Marcarea acestui cADN se realizează în însuși procesul de revers transcripție, prin utilizarea deoxiribonucleotidtri-fosfaților marcați cu 32P sau cu timidina tritiată (3H-ti-midina). În revers transcripție s-a folosit ca matriță ARNm
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
hibridizată cu markeri moleculari cADN, marcați radioactiv, sintetizați pe matriță de ARNm, purtător al mesajului genetic pentru regiunile VK și CK ale catenei ușoare LK, a imunoglobulinei. ARNm a fost extras atât din limfocite embrionare, cât și din celule mielomice (limfocite transformate malign). Marcarea acestui cADN se realizează în însuși procesul de revers transcripție, prin utilizarea deoxiribonucleotidtri-fosfaților marcați cu 32P sau cu timidina tritiată (3H-ti-midina). În revers transcripție s-a folosit ca matriță ARNm integral sau doar un fragment de ARNm
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
restricte) distincte (fig. 3.3). Astfel, marcajul pentru regiunea V a apărut într-un fragment ADN cu GM = 3,9 106, pe când marcajul pentru regiunea C apare într-un alt fragment cu GM = 6 106. În cazul ADN extras din limfocite B transformate malign (mielom de șoarece) markerul molecular a hibridizat cu un singur restrict (fragment ADN) cu GM = 2,4 106, ceea ce a fost interpretat ca fiind consecința asocierii cu continuitate covalentă a segmentelor genice pentru regiunile V și C
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
al conceptului lamarckist al transformării organismului sub acțiunea schimbării mediului devine, neoperabil. Este vorba de celebra paradigmă lamarckiană a „eredității caracterelor dobândite”. Rearanjamentul segmentelor genice imunoglobulinice finalizat cu geneza genelor active în sinteza imunoglobulinelor are loc într-o populație de limfocite imature. De regulă, într-un limfocit B are loc un singur rearanjament productiv de segmente genice pentru catena ușoară și un singur rearanjament productiv pentru catena grea, situație întâlnită și în rearanjamentele genice pentru receptorii de antigen din celulele T.
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a activării limfocitelor B, generându-se marea diversitate de molecule Ig sintetizate de unul și același organism. Rearanjamentele segmentelor genice cu asamblarea genelor active în dirijarea sintezei imunoglobulinelor au loc în limfocitele B din măduva hematopoietică a oaselor. În aceste limfocite se asamblează o genă unică pentru o anumită catenă L și o genă unică pentru o anumită catenă H, din rearanjamentul segmentelor genice VL, JL și CL, respectiv VH, D, J H și CH. Edelman și Gall (1969) au identificat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sau prin adiția câtorva perechi de nucleotide la punctul de joncțiune (articulare) VK - JK. Ulterior experimentului clasic al lui Hozumi și Tonegawa (1976), rearanjamentul de segmente genice imunoglobulinice a putut fi studiat prin compararea structurii genelor imunoglobulinice clonate, izolate din limfocite B mature (diferențiate), funcționale în dirijarea sintezei catenelor imunoglobulinice, din celule pre-B sau embrionare, în care genele imunoglobulinice nu sunt încă funcționale, precum și din alte tipuri de celule somatice în care, în condiții normale, asemenea gene nu sunt niciodată funcționale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
600 000. Limfocitele B virgine (care nu au luat încă contact cu vreun antigen) au deja gene funcționale rearanjate pentru catenele L și H, exprimând anticorpi din clasa imunoglobulinelor legate de membrana limfocitului, din clasele IgM și IgD. Unele asemenea limfocite B produc numai IgM, pe când altele produc deopotrivă IgM și IgD. Se estimează un număr de aproximativ 10 molecule IgM per celulă B virgină. Specificitatea antigenică a IgM este diferită la diferitele celule B virgine, datorită diferențierii structurale a regiunilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
virgină. Specificitatea antigenică a IgM este diferită la diferitele celule B virgine, datorită diferențierii structurale a regiunilor VL și VH ale catenelor L și H. De aici, se poate deduce faptul că diversitatea anticorpilor și specificitatea lor sunt determinate în limfocite înainte de realizarea contactului fizic, real și direct, cu un anumit antigen. O situație similară se întâlnește și în cazul TCR din limfocitele T. Așadar, și în acest caz, se poate vorbi de un preformism în natura anticorpilor sintetizați de celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de rearanjamentul V(D)J. Cele două gene sunt separate de o secvență spațiatoare de aproximativ 10 kb. Șoarecii lipsiți fie de RAG1, fie de RAG2, nu pot realiza asamblarea genelor pentru imunoglobuline sau pentru receptorii celulelor T, producând doar limfocite B și limfocite T imature. RAG1 recunoaște semnalele heptamer/nonamer cu spațiatorii corespunzători 12/23 și recrutează molecule RAG2, la nivelul complexului de rearanjament. Nonamerul oferă situsul pentru recunoașterea inițială, iar heptamerul direcționează situsul de clivaj. Complexul realizează apoi crestarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mare probabilitate un răspuns consistent, spre deosebire de o proteină mare ale cărei diferite părți pot provoca producerea de anticorpi diferiți. O haptenă este conjugată cu o proteină nonreactivă spre a constitui un antigen. Prin imunizarea șoarecilor cu antigenul realizat, se generează limfocite reactive. Uneori se produce fuziunea unor asemenea limfocite cu mieloame (celule tumorale) rezultând hibridoma care continuă să sintetizeze indefinit anticorpul dorit. Într-o experiență de acest fel, dintre cele 19 linii celulare diferite producătoare de anticorpi direcționați împotriva hapten-fosforilcolinei, zece
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mare ale cărei diferite părți pot provoca producerea de anticorpi diferiți. O haptenă este conjugată cu o proteină nonreactivă spre a constitui un antigen. Prin imunizarea șoarecilor cu antigenul realizat, se generează limfocite reactive. Uneori se produce fuziunea unor asemenea limfocite cu mieloame (celule tumorale) rezultând hibridoma care continuă să sintetizeze indefinit anticorpul dorit. Într-o experiență de acest fel, dintre cele 19 linii celulare diferite producătoare de anticorpi direcționați împotriva hapten-fosforilcolinei, zece au avut aceeași secvență VH. Această secvență era
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
secvențiale. Unul dintre acestea este reprezentat de motivele EK și a fost identificat prin protecție față de metilare in vivo . Alt tip reprezentat de motivul B (5’-GGAAAGTCCCC-3’) a fost identificat ca un situs de legare pentru o proteină nucleară din limfocite B, desemnată NF-kB. Activitatea de enhancer pare a depinde în cea mai mare măsură de motivul B, deși la aceasta contribuie și secvența EK2. Intronii genelor pentru catenele H și LK sunt redați punctat. Diferite subelemente ale enhancer- ului genei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru catena ușoară κ. Interesant este că motivul B se întâlnește și în promotorii și enhancer-ii care funcționează în celule nonlimfoide, în anumite situații, asemenea promotori fiind inductibili de către aceiași compuși care activează expresia genei pentru catena ușoară κ, în limfocite. Asemenea observații pot fi explicate luând în considerație proprietățile NF-kB. Promotorii și enhancer-ii proximali ai genelor Ig contribuie la transcripția cu specificitate limfoidă B. Motivele octamer în promotorul bazal și enhancer-ul genelor C H reprezintă cele mai importante secvențe determinatoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lor o proteină cu specificitate limfocitară - o proteină de legare la octamer. Au fost descrise două tipuri de proteine de legare la octamer: unul întâlnit în majoritatea celulelor de la mamifere care a fost desemnat OTF-1 și altul întâlnit numai în limfocite desemnat OTF-2 acesta din urma fiind esențial pentru activarea transcripției cu specificitate limfoidă, atât din promotorul bazal al genei pentru catena grea, cât și din promotorul bazal al genei pentru catena L de tip κ. Ambele aceste proteine se pot
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
realizează în strânsă cooperare cu TCR - receptorul de antigen din celulele T, precum și cu unele glicoproteine de pe suprafața acestor celule, desemnate CD8 și CD4. Celulele T care prezintă glicoproteina CD8 sunt desemnate TCD8. Din punct de vedere funcțional, acestea sunt limfocite citotoxice (citolitice) și sunt desemnate LCT. Celulele T care au pe suprafața lor glicoproteina CD4 sunt din punct de vedere funcțional limfocite T helper și sunt desemnate Th. Limfocitele Th sunt esențiale în reglarea intensității răspunsului imun. Se spune că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
facilitată de molecule de adeziune și liganzii lor, incluzând CD2/LFA-3 (antigenul 3 pentru funcția limfocitară CD58) și LFA-1/ICAM (molecula 1 de adeziune intercelulară). Aceste molecule funcționează ca molecule de adeziune preliminară pe ambele subseturi (CD8 și CD4+) de limfocite T. Asupra celulelor TCD8+ molecula CD8 acționează deopotrivă ca moleculă de adeziune și ca un coreceptor cu TCR. Dacă TCR are suficientă afinitate pentru complexul CMH clasa I-peptid, se realizează o legare stabilă. Realizarea complexului CD3 - coreceptor CD8 inițiază activarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
molecule CMH clasa II și apoi sunt expuse la suprafața celulei, unde sunt recunoscute de limfocitele TCD4+. Recunoașterea și legarea complexului antigen-moleculă CMH clasa II de către limfocitele TCD4+ induc activarea și proliferarea limfocitelor B specifice antigenului purtat rezultând clona de limfocite B ce suferă maturare, devenind celule plasmatice producătoare de anticorpi secretați, complementari antigenului stimulator al limfocitelor B. Moleculele CMH clasa II sunt exprimate pe suprafața limfocitelor B, a celulelor dendritice și a macrofagelor. Asemenea celule au capacitatea de a ingera
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
asemenea antigene, ce sunt asociate cu moleculele CMH clasa II. Sub formă de plasmacite, limfocitele B din clona constitutivă, produc forma solubilă (excretată) a imunoglobulinelor care, în calitate de receptor al antigenului care a stimulat proliferarea limfocitelor B și constituirea clonei de limfocite B, recunoaște în mod specific antigenului stimulator. Astfel, în circulația sangvină se realizează o concentrație mare de imunoglobulină specifică antigenului stimulator, reformându-se nenumărate complexe antigen-anticorp. Liza celulelor din țesuturile infectate cu bacterii localizate intracelular ar conduce la diseminarea patogenului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
TCD4. Acestea stimulează funcția celulei gazdă de liză a patogenului. În complicatul mecanism de transducție a semnalului din procesul de activare a limfocitelor este declanșată o succesiune de evenimente biochimice în urma unei reacții încrucișate dintre receptorii de suprafață celulară, pe limfocite. Gruparea domeniilor citoplasmatice ale moleculelor receptoare de antigenă din limfocite activează diferite enzime care reglează fosforilarea proteinelor. Ca urmare a acțiunii acestora are loc o creștere a concentrației intracelulare de calciu, fiind activată totodată proteinkinaza C desemnată PkC (fig. 8
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
În complicatul mecanism de transducție a semnalului din procesul de activare a limfocitelor este declanșată o succesiune de evenimente biochimice în urma unei reacții încrucișate dintre receptorii de suprafață celulară, pe limfocite. Gruparea domeniilor citoplasmatice ale moleculelor receptoare de antigenă din limfocite activează diferite enzime care reglează fosforilarea proteinelor. Ca urmare a acțiunii acestora are loc o creștere a concentrației intracelulare de calciu, fiind activată totodată proteinkinaza C desemnată PkC (fig. 8.8). Nivelul crescut al concentrației intracelulare de calciu activează enzima
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
patologice. Când se realizează testul cu tuberculină, limfocitele TCD4+ ale clonei de memorie răspund rapid și viguros la contactul secundar cu antigenele bacilului tuberculozei, prin sinteză de limfokine, declanșând o reacție amplă de hipersensibilitate întârziată. Limfokinele activează alte celule (macrofage, limfocite B) care sunt recrutate la punctul de injectare a tuberculinei, producând reacția intensă la tuberculină, ale cărei semne clinice specifice oferă medicului aprecierea asupra capacității sistemului imunitar al celui testat de a opune rezistență la atacul agentului patogen real al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]