2,115 matches
-
bucate cu zahăr, cu miere - În fond zahăr invertit, mai dulce! - ori - meritul mezinei - cu sare. Aste bucate i-au plăcut Împăratului. Și cât de păgân n’aș fi, trebuie să recunosc că și Biblia e plină de sare. Sare linge și boul. Însă doar omul și-a pus Întrebarea de ce e În stare să dea și aur pe un drob de sare... Și a Început să cerceteze. Să facă, adică, știință. Dar vai! A descoperit focul, mai precis cum să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de câini și de a lor caracteristică proliferare eu, pisica, vă propun o alternativă: E nu mușc, dar „sancționez“ cu gheruța deîndată ce abdicați de la prevederile „contractului“, ceea ce n’a putut face „concurența“ canină, devenită acum „Băsească“. Obedientă, ea a lins mâna necinstită vreo 5 milenii... Argumente? În fiece vineri, la ora 12,50. Numai și numai la Radio Iași. 3. „Pescarul amator“ Sunt un motan invidiat de tot cartierul. E drept că prietenul meu biped nu mă prea gratulează cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zis, de cum l-a văzut aciuat pe lângă maidanezii pesediști, Hayssam nu-și mai găsește locul. Se bagă când printre picioarele șahiștilor, când printre acelea ale tablagiilor. Numai Băsescu nu pare afectat deloc de situație. Stă la umbra unui gard, se linge indiferent pe labe și doar din când în când scoate câte un schelălăit, care îi zburlește pe toți maidanezii. Și nu numai pe cei din parc, ci din tot cartierul. Prietenia cu avansare în grad Am lucrat mulți ani în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
demon” în care idealurile comuniste i se zdruncinau deși, cu o încăpățânare de idealist, el continua să scrie poeme proletare și chiar să ia poziția unui ideolog de acest tip. Întocmai câinelui schilod, burgul distrus de război începea să-și lingă rănile. Cu tot afluxul de talente, se resimțea încă adânc absența oamenilor importanți de odinioară. Departe de a eclipsa vechile personalități, nou apăruții se înregimentau într-o atmosferă anticulturală în care nu talentul, ci gradul de îndoctrinare conta. Cu obstinație
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un provincial, la 17 ani Labiș poposea în capitală, încredințat că aici sau concentrat valorile culturii românești. Năzuind să pătrundă și el, lucru care s-a întâmplat repede, încă nu știa că Bucureștiul e totodată o concentrare de obedienți care, lingând blidele, pretind altora tot soiul de servituți. Își salvau propria micime preschimbând idealuri înalte în doctrine stereotipe. Puterea lor era înspăimântătoare. Nici măcar versurile poetului nu ne pot indica momentul în care încrederea aceasta i s-a spulberat definitiv. Schimbările de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Sănduța Întârzie. Avem acolo, În camera noastră, un mic prieten, căruia Îi dă ultimile pregătiri. E un șoricel micuț, drăguț, blând, rătăcit cine știe de unde. S-a obișnuit cu noi și noi cu el. După ce mânca se așeza liniștit, Își lingea lăbuțele și apoi pleca la culcare. Caut s-o liniștesc, că cei ce vor veni după noi nu vor trage cu pistolul după el. Cunoscuții noștri din strada Chamberlain sunt În jurul mașinii, În frunte cu drăguțul Carolică. Good bye! Procesul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
niște caraghioslâcuri de care nici nu voia să audă, fiind cu totul sub demnitatea lui. Prefera să simtă direct aroma resturilor alimentare din ceaunelul său de tuci, precum arabii își savurează pilaful, după care, într-o sfântă emoție culinară, își ling degetele în extaz, mulțumindu-i lui Allah pentru binefacerile constante ale orezului îmbunătățit cu seu de oaie... La început mai rar, apoi din ce în ce mai frecvent, prin ceaunelul său bătea vântul. Nimic. Gol. Ce era de făcut? Ce metodă să folosească pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca să se dea de pomană. Astea-s ciubucuri, domnule, ciubucărele, cibucărașe. Haideți să fim realiști! S. B.: Este, într-adevăr, dezolantă atmosfera de acolo, când vezi cum a cuprins paragina spațiul acela în care acum 25 de ani, vorba aceea, "lingeai mac" de curat și îngrijit ce era. Nu trebuia neapărat să rămână acolo ceea ce a fost, dar putea să nu fie atâta debandadă, ci un spațiu îngrijit, orice destinație ar fi avut. În fond, dincolo de toate interpretările pe marginea evenimentelor
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mai bine ne-am îndura de ea și am sacrifica-o". (Proprietarii nu par să-și asume vreo răspundere). Afirm că trebuie să-i dăm o șansă bietului animal. Îi aștern să doarmă în lada de bere. Foarte înțelept animal, linge siropul roșu. Ora 19 Se trezește, ia siropul cu puțin lapte. Schimbat așternutul. (Aproape uscat.) Ora 23 Puțin agitată, zgârie bandajul. Luat siropul. (Nu merge niciun un deșteptător în toată casa. Dat comanda trezire telefon ora 3.) 8 noiembrie Azi
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
cu pulbere, și cum ar putea fi liniște și pace sub cedrii Libanului, o țărișoară de doar 10400 de km2 și cu mai puțin de 4 milioane de locuitori? 24 mai 2007 O trecere în revistă Clasa politică românească își linge rănile, dar trebuie să se grăbească, pentru că vor veni altele, care s-ar putea să fie letale. În orice caz, captivi ai războiului politic intern, românii în frunte cu conducătorii lor tot mai vremelnici ignoră sau dau puțină atenție celor
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
loc unde m-am născut eu. Încă de mic copil am urcat pe această muchie care face parte din munții Făgăraș, pentru a culege bujori de munte, din care mama mea făcea un excelent ceai, sau o dulceață de-ți lingeai buzele. Dacă urci mai sus pe potecă, ajungi după un drum lung și istovitor care poate ține și până la 7-8 ore, la cabana Podragu, situată la altitudinea de peste 2100 m, în căldarea alpină cu același nume, unde te poți oglindi
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
-le, dom’ director. Restoiu ăsta e un fel de caricatură a activistului de teren zdravăn și stacojiu și cu ceafa groasă, pe care-l știu din halele tinereții mele. Fălcile și gușa lui sunt moi și palide, și are creștetul lins de niște plete ca de liceană care-l arată că-i artist la viața lui. E rotofei și atât de mignon, Încât lesne s-ar putea ascunde sub fusta cazematei spătoase care este doamna Bruescu. Amândoi sunt niște caricaturi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și trebui’ să mă-ngrijesc. Îmi trebui’ să mă hrănesc, băutură ca lumea și potol grețos și să mă odihnesc la hotel. Nu stau ca el la boscheți, să mă tragă la boașe. Auzi topeu la boschetar! Să și-o lingă pe mă-sa cu cincizeci de lei. E-hei, păi câți din ăștia n-am tras eu pă pula mea? Da’ Viorel, eh, era un mare domn... — Sfinte Dumnezeule, tresare Andrei, și lu’ Viorel i-ai tras-o? — Păi cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ăla jegos și până la iarna ailaltă, că s-o găsi cine să-i dea un colț de pâine și-un cartof crud să ronțăie. Pe mută n-o doare nicăieri de el. De ochii lumii se smiorcăia și și-l lingea de jeg, neașteptând altceva decât semnalul de la Laur, și bou’ ăsta de Andrei mă-ntreba joi că ce-am cu el și că ne-ncărcăm de păcate, sfinte Dumnezeule și sfinte fără de moarte, futu-ți morții mă-ti, vere, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și mi-a lăsat-o pe muta asta pe cap. Unde să-i mai dau drumu’ afară-n Împușcături, dacă ea n-aude? N-am decât s-o țin aicea până s-o potoli zăpăceala asta de Revoluție. Steluța mă lingea pe față ca un cățel. Se agățase de mine, mă ținea strâns de Încheieturile mâinilor, Împiedicându-mă să spun ceva, și oricum nu mă mai simțeam În stare să articulez vreun reproș. Bucuria ei de a mă revedea mă Înmuiase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dimpreună cu spectatorii. Tot nu se lasă, măcar că-l apasă. E un luptător și un bărbat adevărat. Parcă-i ceva mai gras decât l-am pomenit cândva, iar privirea lui ostenită și Încercănată n-o să mă recunoască În veci. Pletele linse Încă-l arată un artist la viața lui pe acest crai de tobă, cu gușa și obrajii plini de urmele degetelor soioase ale poporului. Păi cum naiba? Și el este ce a fost, și mult mai mult decât atât. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
n-ar fi putut exista altundeva decât În acest loc de verdeață și răcoare. Da’ cu poporu’ ce-ați făcut, mâncătorilor de rahat ce sunteți? Unde v-a fost mintea și sufletul, trențe ordinare? Pe cine omagiați și pe cine lingeați? Cu bale la gură și tremurând de pofte v-ați vândut visului vostru de aur. Familiile și slujbele voastre și bucatele de pe masa voastră, pe toate le-ați mozolit și le-ați otrăvit! V-ați vândut părinții și copiii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de buni și frumoși sunt și cât le-am dus dorul! Am tânjit și m-am perpelit toată viața, ani și luni și zile-n șir. Suma echivalează cu salariul de stilistă-șefă al Ortansei, de care ea s-a lins pe bot. Sunt vreo patru luni de-atunci. Chiar nu m-aș fi așteptat la bestia asta de Restoiu să-i desfacă contractul de muncă pentru lipsă de activitate, după ce i-a făcut ambianță să și-o frece vreme de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un copil obraznic și lacom de șaizeci și unu de kilograme, și io un bătrân răpciugos și pofticios. Dar deja nu mă mai aude mistuindu-mă pe Îndelete Între coapsele ei zdravene, pe care se sprijină În poziția unei broaște lingându-mi obrajii și gâtul. Îi ascult degetele fremătându-mi pe claviatura coastelor și fierbințeala limbii coborându-mi pe piept și pe pântece, În același timp cu fierbințeala virilității mele ce-i urcă pe pântece și pe piept, până-i scapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
casă ori nu o posedă acela nu e om cu adevărat (nu Întâmplător, În tradiția noastră este valorizat Întotdeauna cel care construiește o casă). Căminul este locul Întâlnirii cu sinele, cu bucuriile și durerile fiecăruia. E locul În care Îți lingi rănile, cauți vindecare, te războiești cu tine Însuți, urli, țipi și plângi fără să te vadă nimeni. E locul războiului lăuntric și poate cu cei din jur. E locul Împăcării mierii cu fierea, a dulcelui sărut cu nepoftita tristețe. Așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Animalul s-a eliberat și a fugit În dulap, de unde Îl auzeam gemînd și mieunînd terorizat. - Acum o s-o termin pe nemernică, am zis, apucînd un baston pictat și gros. Sudoarea-mi curgea pe față. Tremuram de excitare. Mi-am lins buzele și am pornit spre dulap, atent să-i blochez orice tentativă de evadare. În acest punct a intervenit femeia mea și am lăsat jos bastonul. Pisica s-a tîrÎt afară din dulap și a fugit pe scări. *** Ike Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mai rup ceva mâini și picioare cu gheața lor prin martie, se fac a pleca taman când să dea lăstarii de viță de vie și florile de zarzăr, apoi oodaată și-arată iar colții feroce la Paște, de ne-am lins pe bot de struguri sau zarzăre. După care, prin mai, își pun basca pe-o ureche, și valea. În urmă, și oameni, și gârle, și copaci, și "oaspeți ai primăverii" veniți pe neobservate pe sub blocada ploilor-ninsori rămânem un pic buimaci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ascultăm puțină muzică..., de aici, din poezia dumneavoastră. Cântec naiv Afară plouă laic și-aș vrea să fiu aici Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie, Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici După ce-au lins smântâna, slup-slup din farfurie, Și-aș spune-ncet, dă-mi mâna, și poate că mi-ai da-o, Cu sufletu-n ruină, ca-n vechi foiletoane În care-n moi fotolii leșină dulci cucoane Vărsând pe sâni ceșcuțe de lapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
sunt obișnuite pentru hrană ori pentru încălcare de teritoriu, de cele mai multe ori se termină prin intervenția vreunui ,,creștin’’ cu milă ori atunci când cel mai slab cedează și se retrage cu coada între picioare într-un loc ferit pentru a-și linge rănile sângerânde. Imaginile acestea, de oameni scheletici și de câini așișderea, sunt destul de șocante destul de ,,normale’’ aici. Sunt constatări din cele văzute și din cele povestite paciențide ,,veteranii’’ spitalului. Pe stânga și pe dreapta culoarului aproape luminat de câteva becuri
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și plasa anti-țânțari ce stă prinsă, nu tocmai cum trebuie, în piuneze ruginite. A apucat bucățica de pâine în labele-i puternice ca ale unui urs înfometat. A înfulecat-o cât ai zice...cuțu! După câteva zeci de secunde se lingea pe botul butucănos și plin de bale, semn că a mâncat-o cu mare poftă. Acum adulmecă zăpada după firimiturile scăpate din cauza lăcomiei. Și cine a văzut vreodată câine care să nu fie lacom? Costică, colegul de palier un țigănuș
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]