2,625 matches
-
în știința actuală orice enunț superior frazei, considerat din perspectiva regulilor de înlănțuire a elementelor în frază. De aceea, perspectiva analizei discursului depășește optica prin care fraza este privită ca unitatea lingvistică de sine stătătoare cea mai extinsă. La unii lingviști (precum Gustave Guillaume) discursul este conceput ca avînd un rol analog vorbirii din concepția lui Saussure. Totuși, se poate preciza că, dacă vorbirea este activitatea de folosire a limbii, discursul este realizarea individuală acestei activități, iar textul este finalizarea și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
comunicarea sau funcția comunicativă, considerată deseori ca fiind funcția esențială a limbii. Prin funcția expresivă, locutorul transmite nu numai informații, ci și sentimente și atitudini, iar prin funcția metalingvistică se asigură explicarea și corelarea elementelor limbii cu propriile ei mijloace. Lingvistul Roman J a k o b s o n a descris funcțiile limbii avînd în vedere realitățile necesare comunicării lingvistice: existența unui destinator, a unui destinatar, a unui context în care se emite mesajul, a unui cod, a unui contact
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
avînd în vedere realitățile necesare comunicării lingvistice: existența unui destinator, a unui destinatar, a unui context în care se emite mesajul, a unui cod, a unui contact (canal fizic și conexiune psihologică între destinator și destinatar)94. Ca atare, acest lingvist a identificat șase funcții ale limbii: referențială, emotivă, conativă, fatică, metalingvistică și poetică; prin urmare a dublat numărul funcțiilor pe care le stabilise anterior Karl B ü h l e r (emotivă, conativă și referențială), prin conceperea unui model triunghiular
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cercetările ulterioare sau au fost parțial modificate, este posibil ca alte curente lingvistice să propună alte asemenea funcții. În acest sens se poate aminti și opinia sociologului român Traian H e r s e n i, care analizează opinia acestui lingvist și menționează că limba are de fapt și alte funcții 95, pentru a stabili apoi că, în viziunea sa, ar trebui avute în vedere în primul rînd patru funcții ale limbii: funcția comunicativă, care înlesnește contactele și legăturile dintre oameni
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu arta, căci arta înseamnă expresie, și, de aceea, între intuiția omului obișnuit și cea a artistului nu sînt decît deosebiri cantitative, empirice, pe care estetica nu le cercetează, fiindcă ea este o știință a calităților. După Croce, numai puțini lingviști s-au putut apropia de adevăr și anume numai aceia care au văzut în limbă o creație spirituală, dar au greșit și ei atunci cînd au susținut că limba s-a dezvoltat prin asociație, prin analogie. De aceea, nu este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este însă și Eugen C o ș e r i u122, deși concepția sa a beneficiat și de realizările altor curente științifice și filozofice, inclusiv de realizările pozitivismului, reprezentat pe terenul lingvisticii de Școala neogramatică, deși, asemeni lui Croce, acest lingvist își exprimă explicit nonaderența la temeiul științific pozitivist 123. Nici hegelianismul nu este însă receptat întotdeauna în forma lui originară, acest lingvist urmînd uneori calea deschisă de neohegelienii italienei. Pornind de la sugestiile oferite de opera lui A r i s
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și filozofice, inclusiv de realizările pozitivismului, reprezentat pe terenul lingvisticii de Școala neogramatică, deși, asemeni lui Croce, acest lingvist își exprimă explicit nonaderența la temeiul științific pozitivist 123. Nici hegelianismul nu este însă receptat întotdeauna în forma lui originară, acest lingvist urmînd uneori calea deschisă de neohegelienii italienei. Pornind de la sugestiile oferite de opera lui A r i s t o t e l, Coșeriu precizează că limbajul este anterior distincției dintre existență și inexistență sau dintre adevăr și neade-văr124, fiindcă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se depărtează de ea atunci cînd devine cunoaștere conceptuală, în știință, în filozofie etc.131 Ca atare, în literatură (în folosirea artistică a limbii) se creează o realitate, în vreme ce în cazul celorlalte folosiri ale limbii se vorbește despre realitate. Acest lingvist stabilește că istoria filozofiei relevă două probleme de bază în legătură cu limba: 1) raportul dintre limbaj și esența lucrurilor și 2) problema intersubiectivității limbajului 132. Ca realitate autonomă, independentă de alte realități specifice umanului, limba realizează comunicarea despre ceva și comunicarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
să aibă ca obiect pe fiecare dintre aceste două aspecte ale limbii, așa cum se face distincția între o lingvistică diacronică și una sincronică, fără ca aceasta să însemne un impediment în asigurarea unității științei limbii. Istoria lingvisticii certifică valabilitatea opiniei acestui lingvist, chiar dacă fenomenul nu este decît foarte rar observat și adus în discuție. De obicei, se crede că despre o știință a limbii, deci despre lingvistică, se poate vorbi abia începînd cu primele decenii ale secolului al XIX-lea, cînd o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lor, acestea sînt următoarele: dimensiunea ontică, dimensiunea gnoseologică, dimensiunea cultural-istorică și dimensiunea lingvistică (și etimologică). Ca atare, un stil funcțional se definește mai întîi printr-o latură ontică, care vizează segmentul de aplicare din lumea obiectivă. În relația cu lumea, lingviștii menționează deseori triada om limbă lume, în ideea că limba mijlocește legătura omului cu lumea. Perspectiva nu este însă optimă, fiindcă limba este omul însuși și ea nu se raportează la realitate direct, ci prin intermediul gîndirii, încît ea exprimă lumea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care a orientat cercetarea limbii spre aspectele structurale și funcționale, faptul că există schimbări lingvistice este nu numai un lucru de la sine înțeles, ci și un fenomen care vine deseori în atenție. De aceea, lingvistica diacronică este concepută de acest lingvist ca un studiu aproape exclusiv al schimbărilor în limbă 161. În general, schimbarea este o modificare, o transformare sau o prefacere, parțială sau totală, a unei entități, ceea ce presupune că ea întrunește mai multe grade de manifestare, fiindcă poate avea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ori pot produce restructurări în alt compartiment al limbii prin dereglarea unui mod de structurare (precum erodarea terminațiilor latinești în perioada tîrzie care a dus la dezorganizarea sistemului desinențial și a favorizat o serie de modificări la nivel morfologic). Mulți lingviști din prima jumătate a secolului al XIX-lea credeau că, de la faza primitivă și pînă la civilizațiile antice, evoluția limbilor s-a făcut în direcția constituirii flexiunii, iar simplificarea sau reducerea ei reprezintă un semn de degradare. Ca atare, superioritatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că pierderea formelor flexionare este compensată de un progres în sintaxă și în stilistică (deși, ca adept al naturalismului, el ajunge în final tot la concluzia despre decăderea limbii în epoca modernă). În primele decenii ale secolului al XX-lea, lingvistul danez Otto J e s p e r s e n a stabilit însă că progresul în limbă se poate determina în mod obiectiv, prin evaluarea posibilităților ei de expresie și de comunicare 167. De aceea, potrivit concepției sale, o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
condițiile sociale, fără ca acest lucru să implice întotdeauna și anumite probleme, care apar însă cînd sînt alterate sau modificate anumite relații dintre vorbitori și limbă, ca în cazul contactelor dintre generații diferite sau al interpretării operelor literare vechi 171. Acest lingvist constată că identitatea codului, în momente diferite și la diferiți indivizi nu este o condiție absolută pen-tru comunicarea lingvistică și, de aceea, schimbarea lingvistică, ce poate fi apreciată ca o mutație, nu este în măsură să înlăture posibilitatea comunicării dacă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
înscria, prin fundamentul filozofic și prin metodologie, în ambianța creată de pozitivismul ce urmărea apropierea de realitatea cercetată și adecvarea la ea prin găsirea unor mijloace eficiente de investigare. Ca atare, în activitatea de cunoaștere și de explicare a fenomenelor, lingviștii și-au construit o sumă de concepte specifice și au realizat metode de cercetare proprii domeniului cercetat. Uneori, concepte sau sisteme de concepte operante în cercetarea lingvistică au primit utilitate științifică extinsă, devenind uzuale pentru întreaga gamă a științelor umane
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din aceste reflectări, alcătuiesc spiritualul sau spiritualitatea care constituie partea spirituală a culturii. Necesitatea acceptării unei noțiuni de rang categorial în explicarea faptelor de limbă prin factori psihologici și cognitivi nu poate fi pusă la îndoială și, în acest sens, lingvistul John L y o n s considera posibilă emendarea structuralismului de tip saussurean prin admiterea unei determinări culturale, care-l face pe individ să vadă lumea în virtutea orientării imprimate de specificul grupului din care face parte, specific care este integrat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
altă parte, aceste cauze pot coopera la schimbarea limbii, dar nu se întîlnesc în cazul schimbărilor în limbă, în sensul că nu realizează împreună sau separat același tip de schimbări. Baza de articulație și baza psihologică (sau spirituală), cărora unii lingviști le-au atribuit rolul principal în schimbarea limbii populare, trebuie privite, în același timp, și ca principii ale existenței limbii și ale stabilității ei relative. Ele sînt privite de neogramatici ca manifestări ale substratului în modificarea unei limbi însușite dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
factorul fizic, exterior, în vreme ce elementul de esență este producerea unei noi imagini acustice și a unei reorganizări a sistemului imaginilor acustice. O asemenea perspectivă a întîietății imaginii unui sunet în raport cu producerea lui exista și în concepția unora dintre antecesorii acestui lingvist, în primul rînd la Croce, însă Alexandru Philippide a demonstrat că este imposibil de admis ideea despre un sunet înaintea producerii lui181, căci, chiar dacă s-ar considera că "slăbirea" științei lingvistice privește limba care se adoptă la un moment dat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu trebuie pusă în termeni cauzali și, ca tare, nu este firesc să se vorbească de cauze ale acestei schimbări, întrucît schimbarea intră în însăși forma de existență a limbii. Căutarea unor cauze ale schimbărilor lingvistice ar presupune −crede acest lingvist− considerarea limbii ca ceva static, ca ceva "care nu ar trebui să se schimbe" și în care schimbarea ar necesita o cauză exterioară pentru a o scoate din această stare 182. Dar, arată Coșeriu, limba fiind funcțională (enérgeia), schimbarea corespunde
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
stilistice sau culturale (obiecte sau concepte noi) etc.187 Schimbările lingvistice nu sînt niciodată de la început generale și simultane, precizează Coșeriu, ci provin întotdeauna de la un act individual, de la o inovație care se difuzează prin imitație. Prin urmare, după acest lingvist, schimbarea se produce inițial numai într-un act de vorbire (într-un act lingvistic) sau într-un cuvînt și, apoi, se difuzează în alte acte lingvistice sau se aplică și altor cuvinte. De aceea, sub acest aspect al genezei, "schimbarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca unicitate în transformarea unui sunet sau a unui grup de sunete 191. Prin stipularea faptului că originea schimbării lingvistice se află în vorbire, Coșeriu este în acord cu teoria dezvoltată de Ferdinand de Saussure, dar numai în parte, fiindcă lingvistul genevez aprecia că, înainte de a intra în uz, o schimbare este lansată inițial de un anumit grup de indivizi 192. Într-un mod apropiat lui Saussure vedea lucrurile și A. Philippide, căci baza de articulație este trăsătura unui grup etnic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
baza de articulație este trăsătura unui grup etnic și, cînd aceasta devine cauză a schimbării, în mod normal, fenomenul privește întregul grup. Așadar, în vreme ce Coșeriu consideră inovația cu geneză punctuală, la un singur individ și într-un anumit moment, alți lingviști (pre-cum Saussure și Philippide) o atribuie unui grup, realizîndu-se, din acest punct de vedere, concepții total opuse, însă, cu toate acestea ambele admisibile dacă se are în vedere schimbarea lingvistică în aspecte diferite ale limbii. Opiniile lui Coșeriu în legătură cu modul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
instabilitate, iar, uneori, prin izolarea unor grupuri ale comunității. De altfel, însuși Coșeriu precizează că "toate inovațiile lingvistice sînt în mod necesar individuale; dar inovațiile care se adoptă și se răspîndesc corespund, cu siguranță, unor exigențe expresive interindividuale"193. Acest lingvist nu precizează însă de unde pornesc aceste "exigențe expresive" și nu specifică faptul că, dacă sînt "interindividuale", înseamnă că, de fapt, ele sînt sociale. Dacă s-ar avea în vedere cele două condiții generale amintite (vezi supra), slăbiciunea (instabilitatea) tradiției lingvistice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care inovația individuală reprezintă progresul absolut în limbă, iar răspîndirea inovației, dezvoltarea, reprezintă progresul ei relativ. La Coșeriu însă197, tocmai răspîndirea inovației are importanță pentru limbă, în alte condiții inovația ținînd numai de obișnuita variabilitate de la nivelul vorbirii. Apoi, acest lingvist concede totuși că "în afară de artă, inovația poate avea chiar cauze fizice" și că, în principiu, "toate determinările psihofizice pot fi motiv de ‹alterare›"198, adică de producere a unei inovații. În acest context, Coșeriu consideră că s-ar putea accepta
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în discuție în cercetarea limbii), fiindcă în domeniul cultural procesele sînt realizate prin actele intenționale și finaliste 204, dar concede că "finalitatea este un tip de motivație", iar motivația se încadrează în conceptul general de "cauză"205. De aceea, acest lingvist ar dori o concepere nuanțată a cauzei, în manieră aristotelică, cu manifestări și conținuturi diferențiate (cauză eficientă, cauză materială, cauză formală și cauză finală), și, în acest caz, finalitatea ar ține, desigur, de cauza finală. Se exclud însă prin aceasta
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]