9,794 matches
-
deslușească lucrurile Petrache. Cum?! Și aici s-o făcut stăpâni bolșevicii? - a sărit ca ars Costăchel. Așa-i. Rușii dictează în țara asta - și-a întărit spusele Petrache. Atunci îs în primejdie!... Doar nu ești dezertor - a încercat să-l liniștească Petrache. Nu sunt dezertor. Nu! Ferească-mă Dumnezeu! Sunt... un evadat. Și cu rușii nu-i de glumit - a precizat Costăchel. La auzul acestui cuvânt nelămurit pentru ea, Măriuca a rămas cu ochii larg deschiși, ca niște hăuri... În ei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
plecăm pe front? Eu încă nu am toate mințile acasă și nu-mi aduc bine aminte. Nu vorbi așa, Costăchele. Mințile tale sunt întregi-întreguțe. Ești doar foarte obosit și te-ai înstrăinat stând atâta vreme printre liftele celea - l-a liniștit Petrache. Eu cred mai degrabă că teama de a nu fi prins și dus înapoi în infernul acela a rămas ca o umbră pe creierul dumitale. După o vreme, însă, va trece. Noi, oamenii, avem calitatea - dacă putem spune așa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
zborșit la tine: „Da’ de când iei tu hotărâri de unul singur? Pe mine m-ai întrebat?” „Ho, stropșilă! Ce te repezi așa? Eu am spus doar că mă bate gândul, nu că mă duc pe front așa tam-nisam” - m ai liniștit tu. Ei, de la discuția asta ne-am tot sfătuit noi, și când o venit ordin de plecare în refugiu, am zis: „Gata cu smiorcăiala, Petrache! Fă-ți bagajul, pupă-ți nevasta și copchilul și la oaste, băiete!” Ușor de zis
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Popular cu hârti de la Regiment, ca să te ia în evidență ca locuitor al comunei... a răspuns agronomul. Uite, domnule, câte am eu de tras în țara mea! - s-a revoltat Costăchel. Sper să fie bine, dragule - a încercat să-l liniștească agronomul Cicoare. Și eu cred la fel. Cei din armată nu s-or fi ticăloșit așa de tare... Poate că și unii din ei au trecut prin nenorocirile războiului - s-a arătat încrezător Petrache. Poate că da... Poate că nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
răspuns Costăchel. Curaj, ostașule! Fapta dumitale impune respect de la prima vedere! ... Asta o crezi și o spui dumneata, domnule inginer, dar nu și alții - a replicat Costăchel. Să sperăm că totul se va termina cu bine - a căutat să-l liniștească agronomul, ridicând paharul. Au băut în tăcere... După o liniște care se prelungea, Petrache a intervenit: Să continuăm povestea. Cine îi de rând în seara asta? - a întrebat agronomul. Acest om din dreapta mea, care poartă în priviri toate furtunile văzduhului
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ce atâta vorbă? Ce-ai spus?! - a strigat din răsputeri Costăchel, sărind ca un tigru asupra lui Daurel. În clipa următoare, mâinile lui Costăchel strângeau ca într-un clește gâtul trepădușului. Petrache a sărit să-l domolească pe Costăchel: Costache! Liniștește-te, omule! - a strigat în timp ce se lupta să i descleșteze mâinile... Cum o îndrăznit neisprăvitul ista să-mi spună mie: „Măi nea Costache?” Anafura și grijania mamei lui! Ieși!! Până nu te sugrum, baragladină! Milițianul s-a întors ca fulgerat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
domnule! Se invită în casă parcă-i casa lui mă-sa” - gândea Costăchel în timp ce le deschidea ușa. Căpitanul și-a scuturat ciubotele și a intrat. Cine-i, Costăchele? - a întrebat Măriuca din bucătărie. Avem musafiri. Fi-i pe pace! - a liniștit-o Costăchel. Căpitanul și-a scos un caiet și un creion din buzunar și a deschis vorba: Cum te numeșt? Costache Vultur. Ce vârstă ai? Apoi ar cam fi vreo cincizeci și unu de ani acolo. Copii ai? Un fecior
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aduci aminte de prietenul meu - sergentul Boldur Petrache? Îi și el aici... Doamne Dumnezeule! Și el?... Când l-a văzut Petrache pe Brad Filip, a sarit în poziție de drepți, gata să-l salute militărește. De voie, Petrache! - l-a liniștit Costăchel, în stil cazon. Nu-mi vine să cred ceea ce văd - s-a scuzat Petrache fâstâcit. Să-i facem loc lui Filip între noi. Să fim împreună ca altădată... S-au întins pe priciul comun și Costăchel - cu îndreptățită curiozitate
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca temerile sale să fi dobândit în timp dimensiuni hiperbolice. Se putea tot așa de bine să găsească în înțelepciunea părinților, chiar dacă vestea i-ar fi șocat, sfatul, înțelegerea și ocrotirea de care avea o imperioasă nevoie, pentru a-și liniști angoasele care o bântuiau. Așa ajunse Simona, într-o seară de octombrie morocănos, să deschidă poarta casei, cu ochii țintă către bucătăria unde ardea lumina în ferestre, ca în toate zilele bune când se afla și ea sub aripa ocrotitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Ce să zică!? Poate știe, poate nu știe... Cunoști proverbul: ,,Știe tot satul...", în cazul acesta e vorba de nevastă... Doina începu să se agite sub cască. Coafeza intuind o schimbare în starea firească a clientei sale, încercă să o liniștească, neștiind adâncimile adevăratului motiv: Câteva minute, doamnă, și gata! Nu mai pot să stau, te rog să-mi scoți casca. Dar nu va ține! Mai trebuie să stați puțin, doar zece minute! Nu, nu, te rog, te rog mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un copil în afara căminului e un lucru mai mult decât deplorabil. Sunt dezolată. Suntem doi oameni civilizați. Aici, chiar din această clipă, drumurile noastre se despart. Și Doina izbucni într-un plâns plin de sughițuri, spasmodic. El încercă să o liniștească. Tu trebuie să înțelegi... Ce să înțeleg, că soțul meu se culcă cu prima întâlnită, că viața noastră a devenit un calvar de când a apărut această ființă ingrată între mine și tine, că m-ai compromis într-un oraș unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nouă zi de muncă. * Seara, când Teo parcă mașina văzu lumină în casă. Îi era frică de prezența unor nechemați. Hoții știu mai bine când casa e bună de jefuit. Deschise yala cu grijă. Când o văzu pe Doina, se liniști, dar avu în același timp un șoc. Reuși să articuleze totuși: Sărut mâna! Doina nu-i răspunse. Supărarea ei înnegurase întreaga casă. Teo nu insistă. Găsi că e mai cuminte să aștepte verdictul, privitor la cele ce vor urma, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la un pas de a fi curmate. Zadarnic șoferul de taxi arăta cu disperare spre autorul care era să producă coliziunea; celălalt conducător auto părea a nu ține seama de nici un argument. Văzând că nu are nici o șansă să-l liniștească pe certăreț care, oricum, nu putea să înțeleagă că el, riscându-și viața, i-a cruțat-o pe cea a copilului, șoferul de taxi se îndreptă spre copil care se făcuse mic lângă învățătoarea Veturia, mai ales când văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu voia să-l trezească. În zori, când nu-l găsea, plângea, striga, ieșea din bloc și întreba pe toată lumea: Nu l-ați văzut pe Răducu' meu, nu știu unde a plecat?" Într-o zi, o vecină din bloc căută să o liniștească, să-i domolească rătăcirile, spunându-i că Răducul ei nu mai poate veni, e în cimitir. Fără să mai aștepte alte explicații, alergă așa cum era, în capot, la cimitir, luă la rând mormânt cu mormânt și unde văzu scris pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
anunță Miliția care, însoțită de o salvare, veni la cimitir. În timp ce continua să dea nebunește pământul la o parte de pe mormânt, Simona nici nu observă prezența echipajului aflat în preajma sa. Medicul din salvare căută cu vorbe calde, meșteșugite, s-o liniștească, spunându-i că nu se mai poate face nimic, copilul ei este mort, nimeni și nimic nu-l poate învia. Îi explică Simonei că ceea ce face ea în acel moment e o profanare și că trebuie să înțeleagă acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întotdeauna și ca cea mai ascuțită sabie, și ca cel mai rezistent scut. Este modalitatea prin care forța din tine te face să rămâi liniștit, atunci când forța din afara ta te îndeamnă să te dezlănțui. În felul acesta, așadar, femeia se liniștea și pe ea și îi liniștea și pe ceilalți. Apoi, totul revenea, în chipul cel mai firesc cu putință, la normal, iar ea își relua numaidecât treaba din locul în care o lăsase, căci parcă fiecare lucru din jurul ei îi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sabie, și ca cel mai rezistent scut. Este modalitatea prin care forța din tine te face să rămâi liniștit, atunci când forța din afara ta te îndeamnă să te dezlănțui. În felul acesta, așadar, femeia se liniștea și pe ea și îi liniștea și pe ceilalți. Apoi, totul revenea, în chipul cel mai firesc cu putință, la normal, iar ea își relua numaidecât treaba din locul în care o lăsase, căci parcă fiecare lucru din jurul ei îi șoptea continuu, ca să-i amintească de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mintea ei, însoțit apoi de un altul și de altul, de ajunsese acum să nu mai aibă pace cu propriile-i gânduri și numai la asta să stea și să cugete. Și ea chiar dorea, cu tot dinadinsul, să se liniștească, dar nu mai reușea deloc să-și curme zbuciumul și să și găsescă liniștea din interior. Ea nu mai era în stare să-și trateze propria viață în mod firesc, luând-o drept una cu totul normală, ca „o viață
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
limpezi. Iată dovada: „Dar, oare, nu mă văicăresc doar?, își zicea ea. Ce tot sunt cu atâtea mofturi la mine? Poate că gărgăunii aceștia ai mei vor trece! Trebuie să fac cumva să-mi potolesc sufletul și să mi-l liniștesc din zbuciumul lui. De fapt, nici măcar nu-mi pot închipui viața fără slujba mea de acum. Ce mă tot frământ atât, ce pot schimba eu? Poate că lucrurile sunt orânduite așa, pentru că așa trebuie să fie. Se știe doar că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
groaznic, nu îmi este bine deloc. Adu-mi un pahar cu apă, te rog! Luiza îi ascultă rugămintea și veni numaidecât cu un pahar plin, pe care i-l dădu Adrianei să-l bea. După ce-l bău tot, se mai liniști un dram. Această Luiza, trebuie notat, era tipul desăvârșit al persoanei neînduplecate, raționale și realiste din cale-afară, ce privește mereu totul rece și calculat, cu detașarea remarcabilă a omului care se știe, de departe, superior în situații delicate sau limită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
gândesc la una ca asta! Până acum, cu toată convingerea mea credeam că sufletul tău se simte bine. Totuși, nu-i deloc așa, am fost de față. Te conjur, draga mea, să-mi zici ce ți s-a întâmplat! Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se poată naște o asemenea ură la adresa lui și toate acele cuvinte tăioase și murdare în inima lui Șerban. Într-adevăr, puternic suferise el atunci, mult își mai înveninase sufletul și mult prea greu izbutise, mai apoi și treptat, să-și liniștească inima. Iar lucrul acesta, de fapt, era numai o impresie de moment, căci, la drept vorbind, tânărul nici acum nu se simțea cu mult mai bine și prea împăcat cu situația, și asta tocmai fiindcă acel fost prieten era mort
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fi putut să-mi închipui așa ceva! Dar, spune odată ceva, haide! Cine ți-a putut suci capul în halul ăsta? Ești un ușuratic, asta ești! Ah, până unde ai fost în stare să decazi... Ia zi, zi tot, explică-te! - Liniștește-te, mai întâi, și promit c-am să-ți dau socoteală, rosti băiatul calm și cu stăpânire de sine, dându-și seama acum că trebuie neapărat s-o ia pe maică-sa cu binișorul; de altfel, el era o fire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ochii aveau în ei niște licăriri stranii și bolnave. Șerban cunoștea foarte bine ce înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte multe ori în trecut le mai văzuse la mama sa, dar el nu mai apucă s-o îndemne să se liniștească încă o dată, căci dânsa se porni din nou pe răcnit. Se pare că tirada lui Șerban născuse în ea o impresie mult mai negativă, decât ar fi crezut el la început, și mult prea negativă, ca să dorească ea acum a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această bruscă răsturnare de situație pare foarte curioasă și întrucâtva improbabilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]