4,922 matches
-
cub maroniu, ca un pachet, ca la Viena, „Mumok", aș îndrăzni, dar acesta, spaniol, este precedat de un spectaculos lac artificial, în apele căruia corpul geometric, oglindindu-se, pare mai puțin auster. Prezentarea antologiei traduse de Cătălina Iliescu Gheorghiu, din lirica română, de azi, Un copac de sunete, Un arbol de sonodos a avut un ecou puternic, creditat și de prestigiul criticului Enrique Rubio, poate și de atmosfera festivă dată de centenarul poetului originar din aceste locuri, Miguel Hernandez, sărbătorit și
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
liric românesc, și cu atât mai puțin că a întrunit sufragiile publicului sau ale criticii. Dacă facem abstracție de demersuri poetice cum sunt cele semnate de Leo Butnaru, Emilian Galaicu-Păun, Vasile Gârneț sau Dumitru Crudu, se poate spune chiar că lirica basarabeană a ieșit cu totul din raza de observație a criticii din țară, de unde și afirmația, destul de des întâlnită, că decalajul existent înainte de prăbușirea comunismului, în loc să scadă, s-a adâncit. Și s-a adâncit nu din cauza preeminenței poeziei naiv-patriotice (gen
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
a literaturii române a lui Nicolae Manolescu. Care, de la înălțimea vârfurilor poeziei române contemporane (sau chiar numai ale celei strict actuale), conchide că, în afara unor nume cum sunt cele pe care le-am citat și eu la începutul articolului, restul liricii basarabene este defazat și marginal, neinteresând decât în chip accidental cititorul din dreapta Prutului. O concluzie aspră, cu toate acestea incontestabilă. I se poate reproșa, poate, că, în afara numelor citate, ar mai fi trebuit adăugate unul sau două. I se poate
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
limita informului, fierbe de visare, și stîngace, și sublimă. Dar portretul care-l bîntuie acum pe sculptor este acela al poeziei însăși. Pornind de la masca lui Eminescu, efigia realizată de Gorduz întipărește atît de adînc freamătul de absolut al marii lirici, încît în jurul ei am putut organiza la UNESCO, în anul 2000, expoziția și Festivalul ce lansau, pentru prima oară, Ziua Mondială a Poeziei. Tot ce a urmat, în creația compatriotului nostru, a despicat făgașuri noi pentru această contemplare a geniului
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
dintre spontaneitate și elaborare din poezia barbiană: „Câtă spontaneitate și cât convenționalism există în poezia barbiană? În jurul acestei întrebări - și a problemelor pe care ea le ridică - se structurează cartea de față". De remarcat este ideea organicității și substanțialității unei „lirici formal diverse și eteroclite ca «filosofie», cu evidente surse esoterice" (N. Manolescu). Criticul consideră că refuzul autobiograficului, al intimismului și al afectivității pornește de la dorința autorului jocului secund de a eluda naturalul, în beneficiul unor formule poetice bazate pe artificiu
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
trecut și până în 1916, când asistăm la triumful a ceea ce criticul numește «bacovianism»". Înfiorată, încă de la început, de prezența tragicei poezii bacoviene, atitudinea critică, în care voința de obiectivare nu poate să eclipseze cu totul atmosfera de oficiere pe care lirica bacoviană o presupune și o favorizează, are accente aproape patetice: „de poezia bacoviană te apropii ca de chilia unui ermit: podoabele te stânjenesc și, împreună cu ele, toate plăcutele nimicuri ale civilizației. Cândva, într-o țară îndepărtată, mi s-a întâmplat
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
la diferitele individualități ale poeziei contemporane românești, trebuie să încep, fără îndoială, de la individualitatea cea mai proeminentă - de la Octavian Goga. (O. Goga - actualmente ministru afacerilor interne al României). El constituie un punct de referință între vechea și noua poezie românească. Lirica lui este națională în cea mai bună accepțiune a cuvântului Goga a avut o puternică înrâurire asupra întregii generații de poeți contemporani Ca nimeni înaintea sa a reușit să suprindă în rimele sale frumusețea expresiei romano-slave. De asemenea, din generația
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
Goga a avut o puternică înrâurire asupra întregii generații de poeți contemporani Ca nimeni înaintea sa a reușit să suprindă în rimele sale frumusețea expresiei romano-slave. De asemenea, din generația mai veche a produs o puternică influență în formarea noii lirici, eminentul polemist, Tudor Arghezi. Un excepțional făuritor de slove, inepuizabil izvor de idei stilistice. Are o activitate de scriitor de mai bine de treizeci de ani Este un artist profund, înzestrat cu un dar aparte de vizionar, creator pe care
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
larg accesibilă, ce putea trezi interesul pentru lectura autorilor enumerați. Acest lucru nu va întârzia să apară, cunoscut fiind că la începutul anilor '30, poetul din Wadowice, acum la Poznan, Emil Zegadlowicz va pune în operă un prim florilegiu de lirică românească, intitulat: Teme românești. Ulterior, universitarul Emil Biedrzycki, din Lwow, poeții Lewik, Hollender și alții se vor apleca tot mai atent asupra liricii românești. Eseul lui Blaga, redactat din nevoia de a populariza lirica contemporană a țării sale, se constituie
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
30, poetul din Wadowice, acum la Poznan, Emil Zegadlowicz va pune în operă un prim florilegiu de lirică românească, intitulat: Teme românești. Ulterior, universitarul Emil Biedrzycki, din Lwow, poeții Lewik, Hollender și alții se vor apleca tot mai atent asupra liricii românești. Eseul lui Blaga, redactat din nevoia de a populariza lirica contemporană a țării sale, se constituie într-o piatră de temelie în prezentarea poeziei românești în Polonia, contribuție despre care nu știm în ce măsură poeții enumerați au știut de prezentarea
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
în operă un prim florilegiu de lirică românească, intitulat: Teme românești. Ulterior, universitarul Emil Biedrzycki, din Lwow, poeții Lewik, Hollender și alții se vor apleca tot mai atent asupra liricii românești. Eseul lui Blaga, redactat din nevoia de a populariza lirica contemporană a țării sale, se constituie într-o piatră de temelie în prezentarea poeziei românești în Polonia, contribuție despre care nu știm în ce măsură poeții enumerați au știut de prezentarea de mai sus a confratelui lor, după cum nu se știe în ce măsură
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
mai sus a confratelui lor, după cum nu se știe în ce măsură Blaga însuși a dat textul publicității și în românește. La peste opt decenii de la redactare, eseul se constituie într-un model de a prezenta străinătății realitățile și coordonatele poetice ale liricii interbelice. (cf. Nicolae Mareș, Încă Polonia..., Ed. Colosseum, 2008, Blaga în Polonia sau de la Meșterul Manole la Mirabila sămânță, p. 207-211).
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
ce suie către coastă de jos, de lîngă drum... / acății, lemnul casei stăpîni și nu altcum" (Acății). Transcendența unei atari umanități o reprezintă un creștinism sătesc care pune în acord mitul evanghelic cu ambianța imemorială a țăranului. O concluzie: grație liricii lui Ion Horea, satul, de atîtea ori minimalizat, bruftuit, evacuat în numele unei grăbit însușite concepții „globaliste", își reafirmă îndărătnic prezența, în circumstanțe vizionare pe care n-avem dreptul de-a le desconsidera, drept un „centru al lumii". Ion Horea: Bătaia
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
la un moment dat, cu gratitudine, un negustor care-i vinde un borcan cu dulceață de trandafiri, pe care o savurează ca pe un „foc latent, care-mi aduceaminte că, în pofida/ umilinței, eu am puterea” (Dulceață de trandafiri). Drumul acestei lirici complexe, plină de pliuri și meandre, nu e de la concret la abstract, ci invers. Tulburător așadar, și ca urmare a unei asemenea răsturnări a ceea ce a practicat conștiința omenească. Pentru a lua în posesie lirică lucrurile, poeta simte nevoia de-
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
ceea ce ne înconjoară: la realitățile lumii contemporane cu toate frământările ei, făcând-o în modul cel mai simplu și mai convingător. Aceste calități ale poetei, remarcabil Om al cetății, i-au determinat pe unii exegeți ai autoarei să vadă în lirica sa dimensiunea ontologică a demersului liric al creatorului contemporan de prim rang. Știam și am admirat cu câtă seninătate s-a despărțit prietena altui laureat al Premiului Nobel, Czesław Miłosz, de veacul în care a debutat și în care personal
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
A știut să vorbească despre acestea în forma în care - dacă am fi ascultat-o - ne-am fi deschis spre noi înșine; din simplul motiv că ea apela la cele mai profunde simțiri umane”. Este ceea ce personal am surprins în lirica sa încă din tinerețe, de la prima mea întâlnire cu poemele sale, care m-a și făcut, în 1978, să public la Editura Dacia din Cluj, pentru prima dată în românește, florilegiul: Bucuria scrierii. Cu aproape două decenii înainte să îi
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
românește, florilegiul: Bucuria scrierii. Cu aproape două decenii înainte să îi fi fost decernat cel mai înalt premiu literar din lume. De atunci Wisława Szymborska era transpusă în graiul lui Nichita Stănescu, reluate fiindu-i poemele în toate antologiile de lirică poloneză contemporană, apărute la noi. Cred că n-a fost puțin, nici pentru autoare nici pentru cititorul român. Subliniam, așadar, în deceniul al șaptelea din secolul trecut că lirica Szymborskăi înseamnă supunerea aproape tiranică la ritmurile uneori spectaculoase, alte ori
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
lui Nichita Stănescu, reluate fiindu-i poemele în toate antologiile de lirică poloneză contemporană, apărute la noi. Cred că n-a fost puțin, nici pentru autoare nici pentru cititorul român. Subliniam, așadar, în deceniul al șaptelea din secolul trecut că lirica Szymborskăi înseamnă supunerea aproape tiranică la ritmurile uneori spectaculoase, alte ori umile ale cotidianului. Mai mult, printr-o luciditate ieșită din comun, poeta din Cracovia disecă, analizează, clasează, realități fără să tragă vreodată concluzii definitive. Lasă și cititorului pe care
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
mai jos,/ nu sunt întrebări mai urgente/ decât întrebările naive.” Nu participăm, nu suntem implicați oare în laboratorul ei de creație? Nu suntem părtași la ironia și autoironia ei de mare finețe, care îi străbate de la un capăt la altul lirica? Din tragicul eveniment terorist de la 11 septembrie 2001 de la New York, Szymborska surprinde imaginea celor care s-au aruncat în hău pe fereastra celor doi zgârie nori. Îi urmărește cu mare atenție cum zboară prin aer încă vii. Simți că sufletul
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
again/ When the filth of the butcher/ Is washed în the blood of the lamb/ Tell me again/ When the rest of the culture/ Hâș passed thru’ the Eye of the Câmp”. Măcelarul (the bucher) e un personaj recurent în lirica lui Cohen. El participa la marele masacru al umanității. Aici, Exterminatorul e înfățișat în clipa triumfului, spălându-și murdăria în sângele nevinovat al Mielului. Toată această construcție distopică transcrie starea de bătrânețe încremenita, de contemplație pasivă, în care unică realitate
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
și senină, sau o incertitudine îngrijorată, sau o prezență copleșitoare a tainei”. Solemnitatea olimpică pe care o degaja persoana lui Blaga, inclusiv în anii de restriște ai totalitarismului, se leagă neîndoios de aerul grav al stilului său speculativ, de „oficierea” lirică. Însemnarea lui Alexandru Husar e riguros la obiect: „Starea de spirit a unei statui, atitudinea sa de o princiară noblețe, care-l impunea printre oameni statuar, chiar «măreț», cum s-ar spune în Ardeal”. Dar nici „jocul” nu lipsește din
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
nouă rubrică, paginată chiar sub editorial, „Discuție despre poezie”. Sînt doi scriitori paginați în oglindă, „De vorbă cu Marcel Breslașu” și „De vorbă cu Mihai Beniuc”. Șapoul anunță intenția redacțională: „în dorința de a pune în dezbatere probleme ale orientării liricii actuale pe drumul realismului socialist, și de a obține totodată o apreciere mai cuprinzătoare asupra volumelor de versuri și a poeziilor apărute în presă în ultima vreme”. Răspunsul lui Beniuc acoperă patru coloane cu continuare în pagina 4, cu declarații
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5250_a_6575]
-
și elevi din școlile băcăuane au susținut recitaluri din poezia lui Bacovia. Scriitorii invitați au luat parte la întâlniri literare cu elevi și profesori de la colegiile băcăuane. În fața statuii poetului din centrul orașului, poeții participanți la festival au citit din lirica lor și au evocat personalitatea lui Bacovia. La Universitatea „George Bacovia” s-a desfășurat un colocviu cu tema „Bacovia și noi” care a cuprins numeroase intervenții între care s-au remarcat cele datorate lui Dan Cristea, Theodor Codreanu, Emil Nicolae
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5249_a_6574]
-
de pește (în care zamă sau zeamă e cvasisinonim cu supă, ciorbă sau, mai general, fiertură); un distih popular plasează analogia într-un context clar pozitiv: „Ochii mei, zamă de pește,/ Cin’mă vede mă iubește” (Sabina Ispas, Doina Truță, Lirica de dragoste, 1986, p. 263). Distihul poate fi considerat un exemplu de simplă folosire a comparației alimentare în lirica populară (zama plasându-se alături de mură, spicul grâului, lapte, caș, miere etc. etc.), dar e foarte posibil și să atribuie autoevaluării
Zamă de pește by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5304_a_6629]
-
plasează analogia într-un context clar pozitiv: „Ochii mei, zamă de pește,/ Cin’mă vede mă iubește” (Sabina Ispas, Doina Truță, Lirica de dragoste, 1986, p. 263). Distihul poate fi considerat un exemplu de simplă folosire a comparației alimentare în lirica populară (zama plasându-se alături de mură, spicul grâului, lapte, caș, miere etc. etc.), dar e foarte posibil și să atribuie autoevaluării pozitive o notă comică. Judecata ironic-negativă asupra ochilor de culoare deschisă (verzi sau albaștri) e bine documentată în folcloristica
Zamă de pește by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5304_a_6629]