3,144 matches
-
fântânilor a lui Ion Vinea (1982) i s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor. Volumul Căderea zilei, situat sub semnul lui Saint-John Perșe, reunește poezii cerebrale și ceremonioase, ce supun unei cenzuri riguroase profuziunea imagistică și tind spre o dematerializare a lirismului. Aici, nicăieri apelează la intertextualitate, plasând totodată spațiul cultural sub semnul derizoriului: saturația livresca pare să impună întoarcerea la real, dar demersul liric rămâne mai degrabă controlat decât spontan. Postmodernist prin gustul pentru metapoem sau ironie, N. recurge adeseori la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288356_a_289685]
-
în grotele submerse, visătoare/ crești taina mută dintre zei și soare,/ balans dintâi, purificat senin // pe când sămânța robilor transpare/ din cei ce-am fost, în lujerul marin/ legi valul într-o floare de măslin -/ ființa pură și nescăzătoare”. Impregnate de lirism sunt, de asemenea, mai toate reportajele și însemnările de călătorie ale poetului. SCRIERI: Nopțile albe ale orașului, pref. Radu Boureanu, București, 1962; Jocul soarelui, București, 1963; Rapsodie în Oaș, București, 1963; Ploile au venit târziu, București, 1965; Orașul lui Pintea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
se desprindă în Scrisori de fiecare zi (1980), în timp ce versurile care formează ciclul Elegii provinciale din Baladă pentru vinul tânăr (1980) marchează - după cum s-a relevat - „accesul la gravitate” și configurează profilul unui „menestrel elegiac al stărilor sublime” (Laurențiu Ulici). Lirismul devine mai reflexiv, mai sugestiv, sunt exploatate atent metafora și simbolul polisemantic, iar versul, deși descătușat de rimă și de ritmul clasic, își accentuează muzicalitatea. Prin Cartea Clara (1986) se revine la tonul baladesc al începuturilor, dar cu o expresie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
Prima verba, I, 146-149; Barbu, O ist., 154-156; Paul Dugneanu, Artificii și spontaneitate poetică, LCF, 1976, 11; Mircea Moga, „Înalta fidelitate”, CNT, 1977, 19; Ioana Dinulescu, Poeți și poezii, R, 1977, 7; Popa, Dicț lit. (1977), 582-583; Valentin F. Mihăescu, Lirism și ironie, LCF, 1978, 13; Marta Alboiu, „Haute fidélité”, REVR, 1978, 1; Mirela Roznoveanu, „Drumul Domnului de Rouă”, RL, 1978, 18; Constantin Dumitrache, „Scrisori de fiecare zi”, R, 1980, 6; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 316-320; Regman, Noi explorări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
ploieștene, alcătuită la sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30 ai secolului trecut în jurul poetului și compozitorului Ionel Fernic. Singurătatea, sărăcia, visul compensator, disperarea sunt temele unor scurte poeme retorice și convenționale, în care efuziunea discursivă nu compensează deficitul de lirism. Accentul autobiografic, expresia aspră, sincopată, cu tentă de satiră, dar și de lamentație, produc rareori o atmosferă poetică originală. Înclinația satirică și tendința către formele concentrate se concretizează în câteva cicluri de epigrame. Stimulul cercului de epigramiști ploieșteni, precum și influența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
fixe de poezie. În Pârjol (de fapt, un dublu sonet, dispus simetric, în oglindă), Balada omeniei (sonet structurat astfel: 4, 3, 3, 4), Și a fost ziua (sonet inversat), dar și în altele, S. realizează nu doar performanțe prozodice, acum lirismul devine substanțial și transparent totodată: „A-ncremenit în goluri clipa / ca duhul sevei în ierbar./ Privirea-și spânzură aripa / de stinsa zi din calendar” (Singurătate), poetul căutând turnura muzicală și lapidaritatea aforistică a versului. Proza lui S. a rămas, în cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
care se plimbau și pe niște macarale sau excavatoare am pus muzică de vals. Odată, compozitoarea Cornelia Tăutu mi-a spus: niciodată să nu pui muzică unt pe unt. Adică pe o imagine lirică să vii și să accentuezi muzical lirismul. La Editura Video, la documentarele de artă, am lucrat cu compozitori, pe teme muzicale impuse, pe structura muzicală, la care, uneori, mi-am adaptat imaginea. Cum ați colaborat cu ei, le-ați arătat imaginile montate sau, chiar înainte de filmare, le-
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
o detașare pe alocuri ironică. Cele două tendințe - spre neoexpresionism și spre postmodernism - nu exclud mai vechea apetență pentru simbolismul încifrat, în poeme precum Materia signata, Febra de trei zile, Pasărea Rok etc. În volumul din 1982, Scrisori de acreditare, lirismul, de asemenea unul interiorizat, se cerebralizează, spațiul poemului se modifică, în sensul citadinizării optzeciste, adesea cu inserții metaforice surprinzătoare, de tip expresionist. Tema trecerii, din ce în ce mai obsedantă, conferă, dincolo de camuflajul discursivității, un tragism melancolic: tragismul neputinței de a fixa emoția sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
Evocările reduc anecdotica la minimum sau o exclud, în tot cazul încalcă și transgresează codul prozei care încearcă mult cu "inefabil", într-un fel de "paralelism cu deveniri în sens invers" (Vladimir Streinu). Dacă la Petrică și Anghel, să zicem lirismul prozei angajează timpul trecut, la Bacovia timpul generează senzațiile cele mai puternice, melancolizându-l și dramatizându-l în categorii negative: în "ecou de pustiu și tăcere", în rezonanțe dizarmonice de nopți "plângătoare și pustii". Episodul cubului negru, "un cuib al uitării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atrag atenția că o fi valabil în numele sau în limitele unui poet genial, autorul Plumbului propunând o apocalipsă și nici o regenerare, nici o renaștere, ci numai o moarte absolută. Theodor Codreanu reușește să citească scenariul bacovian al dezorganizării până la neantizare a lirismului, a poeziei, a textului, a versului, a cuvintelor, dincolo de care se întinde domnia neantului. Contemporan cu Martin Heidegger, George Bacovia este terorizat de aceeași tragică întrebare: "De ce este de fapt ființare și nu, mai curând, nimic?" (Introducere în metafizică, 1935
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mateiu Caragiale. Alături de "complexul Cenușăresei", "complexul lui Oedip", "complexul lui Lear", psihiatria s-a îmbogățit cu un nou termen, preluat ca atare de Theodor Codreanu. "Complexul Bacovia" este o descoperire genială a unui poet, care și-a trăit autentic profunzimile lirismului, înșelând pe mulți cu boala sa mintală, nobilă în inexistență, și totuși prezentă în subconștientul tuturor ființelor umane. Este adevărat, Sõren Kirkegaard are întâietate în expresia acestui complex la înălțimea filozofiei, dar Bacovia i-a dat cetățenie poetică. Fără să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
emoțiilor estetice, ieșind din culturalitate, pigmentată de volubilitatea superficială a regățenilor, în contrast izbitor cu sensibilitatea gravă, bolovănoasă a ardelenilor. Și dacă L. Blaga vorbea de tipul Grama (vezi Saeculum, nr. 3/1943), detractorii din primul val se luptă cu lirismul bolnăvicios, blamând de pe baricadele "direcției sănătoase" pesimismul și ireligiozitatea, în scopul nobil al regenerării literaturii române. Fiindcă "un popor civilizat ne încredința Aron Densusianu va fi totdeauna numai ce-l vor face scriitorii săi". Deplângând "jugul" aventurierului Eminescu, Grama are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Strigă la bube." Unele "numere din labirint" demonstrează că tânărul de atunci a început cu poezia, dar s-a resemnat, pentru că s-a trezit din somnul poetic la realitatea critică. Mi-ar fi plăcut să rămână în atmosfera "somnoroasă" a lirismului, întrucât, dacă unele încercări denotă oarece stângăcie, cel puțin una dintre ele surprinde. Sper să am dreptate: "Pietre de moară îmi umblă în creier/ Și macină, macină-ntr-una./ Și boabele râd și s-ascund/ Și-n zdrumicări se desfată/ Ai, pietrele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ivasiuc: Augustin Buzura, Radu Petrescu, Corneliu Ștefanache etc. În schimb, Th. Codreanu se lasă entuziasmat de imnele lui Ion Alexandru despre care spune că "e o fericită întâmplare pentru poezia românească să fi găsit în Ion Alexandru continuatorul original al lirismului blagian din Mirabila sămânță." Numere în labirint se citește și ca un roman autobiografic. Datele referitoare la viața materială a autorului sunt mai consistente decât în primul volum. Astfel, aflăm că autorul este un truditor pe câmpul educației socialiste, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Tudor Vianu care îl percepe pe poet ca pe un ermetic de talia lui Mallarmé și Valéry, trecând, inevitabil, prin călinesciana Istorie a literaturii române, dar mai ales prin exegeza lui Marin Mincu, cea mai apropiată de altfel de adevărul lirismului barbian și ajungând până la mai recentele viziuni ale lui Eugen Simion, Basarab Nicolescu, Ioana Em. Petrescu, Mircea Coloșenco ori Nicolae Manolescu. Dând dovadă de erudiție și de o arie largă de documentare, autorul lămurește, în acest istoric al exegezei barbiene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lirozofică)", p. 257) sau "Volumul (Ninge la o margine de existență) pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filozofare. Simți însă că amalgamul acesta e doar aparent, căci se coagulează într-o inefabilă unitate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în scrierile sale gesticulație, retorism sau pur joc de mim, constituie, de fapt, latura „trăită” a unei estetici care nu va mai separa literatura de viață. În țesătura scrierilor începe să-și facă loc reflecția asupra literaturii; literatură și manifest, lirism și autodescriere sunt de aci înainte inseparabile. Cărțile scrise în anii războiului, după experiența pariziană, sunt asemenea texte în care literatura, metaliteratura și discursul programatic coexistă. Volumele Un lup văzut printr-o lupă și Inventatorul iubirii. Parcurg imposibilul. Moartea moartă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
la Samuel Beckett, Antiromanul în literatura franceză contemporană, „Fructele de aur” de Nathalie Sarraute, Teatrul lui Eugen Ionescu, Preludii ionesciene, cu referire la critica românească a scriitorului, Ironia lui Proust, interesantă exegeză ce statuează două atitudini fundamentale ale viziunii proustiene, lirismul și ironia. V. a mai prefațat opere de Madame de Lafayette, La Fontaine, Racine, Balzac, Georges Courteline, Prosper Mérimée, Sainte-Beuve sau un volum consacrat dramaturgilor francezi contemporani. Tot postum au fost editate traducerile din Eugen Ionescu (piesele Lecția și Scaunele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
Vladimir Streinu, relevând că romanul atestă „o maturitate de expresie, unduioasă și fermă, după trebuință, ca și o pătrunzătoare observație interioară, fie a senzațiilor celor mai fugitive, fie a dezvoltărilor sufletești aproape halucinatorii”. Introspecția sufletului feminin are subtile infuzii de lirism, păstrându-se într-un plan epurat al emoțiilor erotice, tensiunile izvorând din convorbirile dintre un bărbat și o femeie. Bine primit a fost și cel de-al doilea roman, Beznă (1943; Premiul Societății Scriitorilor Români și Premiul „I.Al. Brătescu-Voinești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
douceur et tandresse, René. Miercuri, 22 mai 1974 Ma bien-aimée. L-am ascultat mai mult de două ore pe traducătorul lui John Cowper Powys, care mi-a făcut o vizită. El l-a cunoscut pe scriitor personal, povestindu-mi- cu mult lirism - cum prietenia lor s-a dezvoltat. Cum știi deja, voi publica romanul Wolf Solent anul viitor. Cred că este o mare carte, de aceeași clasă cu romanul Omul fără însușiri al lui Robert Musil. Am comandat la librăria mea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și chiar mai mult decât atât. Dar iubesc mai ales suflul tău, solida, indiscutabila ta naivitate, felul tău de a pune mâna pe umărul meu, marea ta capacitate de a înțelege, de a mă înțelege și de a te înșela, lirismul tău concret și viziunea ta poetică asupra oamenilor și a lucrurilor. Iubesc de asemenea prietenia ta în același timp violentă și voluptuoasă - marile tale comunicări, marile tale furii. Și când iubești toate astea, te simți bine singur când ești singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
veselă, lipsită de griji. Cel mai aproape de starea ei prezentă fusese, spunea ea, în ultimul trimestru al sarcinilor când, exact ca acum, se trezea emoționată până la lacrimi de cele mai banale lucruri. Începuse să-i scrie scrisori lungi, pline de lirism lui Connolly - scrisori pline cu analize mohorâte ale sentimentelor și declarațiilor pasionate pe care i le făcea. Era prea riscant să le trimită, așa că i le înmâna la sfârșitul întâlnirilor. (Câteodată, când se întâlneau cu proxima ocazie, el îi cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fost urmat de numeroase alte culegeri de versuri. G. cultivă o poezie lirică prin excelență, surprinzând stări emotive aflate la frontiera dintre vis și realitate. Versurile, încărcate de o imagistică barocă, poartă amprenta unui spirit rafinat, exprimându-se într-un lirism de natură intimistă. Atât poemele, cât și glosele și rondelurile atestă o tensiune înaltă a trăirilor sufletești și o reflecție gravă asupra vieții. A scris numeroase cărți de versuri pentru copii. A publicat, de asemenea, proză, publicistică și eseuri, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287382_a_288711]
-
unei epoci”. Descripția și portretistica subsumează mărcile stilistice ale poeticii avangardiste: vagabondul caută „pepita unei coji de pâine”, „visul zace ca un înger tăiat de tren” etc. Stilistica pregnantă a reportajelor sale, amestec de revoltă și toleranță, potențial tragic și lirism, incisivitate, sarcasm și umor, este la fel de importantă ca evenimentul relatat. Memorialistica literară își revendică grupajul Lentile, despre prieteni scriitori și artiști: B. Fundoianu, Ilarie Voronca, I. Ross, I. Berman și Tudor Arghezi, Geo Bogza. Sunt evocate și figuri de odinioară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
sunt lilieci orbi. Fiecare vers e o cursă a morții [....] / Ne sunăm oasele ca pe niște chei/ cari vor deschide iadul odată”, „moartea o vom vedea doar o dată / dar nu vom mai avea timp s-o uităm”. Prin obsesia tanatică, lirismul lui S. răspunde celui traklian. Există, de altminteri, în Memnon și un motto din Georg Trakl, ce invocă „sufletul lui Helian”, numit și în textul unui poem. Chiar titlul volumului sugerează, probabil, moartea, poetul autoproiectându-se nu în războinicul troian, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]