935 matches
-
și să scap de povara de a purta asemenea vești de una singură. CÎnd mă uit la Trish, sînt fericită că am o prietenă ca ea și realizez că, În ciuda convingerii mele recente că am foarte multe În comun cu Lisa, Trish este cea mai bună dintre ele, Trish, cea care nu ar face niciodată așa ceva. Trish este Încă, și va fi mereu, cea mai bună prietenă. — Ce? Și Îi spun. CÎnd termin de vorbit, Trish expiră cu zgomot și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Chiar cînd devenim adulți, Într-o prietenie dintre trei femei, una rămîne de regulă pe afară și eu n-am vrut să fiu cea care instigă la asta. Nu spun nimic, căci Trish are, firește, dreptate. Îmi dau seama că Lisa și cu mine, la Întîlnirile noastre de solidaritate, ca Între mame singure, am lăsat-o pe Trish pe dinafară, iar acum Îmi pare foarte, foarte rău. — Te-am ignorat, nu-i așa? Întreb eu cu tristețe, iar ea zîmbește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
regulă, spune. Am observat că aveai nevoie de ajutorul Lisei ca să treci prin asta și am Înțeles. Nu a trebuit niciodată să fac așa ceva de una singură, nu știam cum e și eram conștientă că, din anumite puncte de vedere, Lisa putea să-ți ofere un sprijin pe care eu nu ți l-aș fi putut da. Dar, Ellie, spune ea și se apleacă spre mine, punîndu-mi mîna pe braț, știam că prietenia noastră nu a fost nici o clipă sub semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sînt eu naivă, dar nu-l văd renunțînd la tot de dragul Lisei. Doamne, zic eu, clătinind admirativ din cap. Nu-mi vine să cred că Linda știa. — Cum adică? — Hai să zicem doar că nu erai singura care bănuia că Lisa avea o aventură cu Dan. Linda m-a avertizat În privința femeilor ca ea, după ce au făcut cunoștință, În Franța. — Nu se poate! — Ba da! Ea a fost de departe mult mai Înțeleaptă decît oricare dintre noi. — Biata Linda. — Știu. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu-mi Închidă pur și simplu telefonul, În ciuda faptului că nu merit altceva, iar ea ar avea tot dreptul să refuze. — Da, spune ea Într-un tîrziu. Cred că e o idee excelentă. 29 — Nu știu cum să procedez În legătură lu Lisa, recunoaște Trish În vreme ce Împingem cărucioarele prin parc. — Ce-i cu ea? mîrÎi eu. Nu putem pur și simplu să o Îndepărtăm, spune Trish. Tu nu poți să faci asta. Și eu sînt Îngrozită de purtarea ei, dar ne e prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Era oare posibil să mă fi Înșelat? — Flatat de atenția ei? Ce vrei să spui cu asta? Inteligent cum e, Michael detectează pe dată hiba din armura mea și a pornit la atac, vărsînd Întreaga poveste patetică. Se pare că Lisa fusese cea care Începuse să flirteze. El nu era nefericit cu Linda, dar, de mulți ani, nici fericit nu putea afirma că a fost. La Început, fusese circumspect, cînd Lisa făcuse un comentariu ambiguu și-l privise În ochi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
treaba mea și nici nu așteptam vreun răspuns. Urmează o lungă tăcere, apoi spune oftînd: — Trebuie să Înțelegi că sînt Însurat de treizeci și cinci de ani. Asta e foarte mult. Altceva nu a mai zis, dar nu era nevoie. Sărmana Linda. Lisa Îl sunase pe Michael după accident. Îi găsise numărul de la birou pe internet. Motivul telefonului fusese acela că dorise să-și exprime regretul profund pentru cele Întîmplate. Mai Întrebase și dacă putea ajuta cu ceva și se oferise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bancă și vorbind la mobil. Amy merge În patru labe prin groapa cu nisip. — Rahat, mormăi eu Înșfăcînd-o pe Trish de braț și trăgînd-o Înapoi, la adăpostul copacilor. — Ce e? Ca de obicei, Trish e dusă pe altă lume. — E Lisa. Nu ne-a văzut. Nu pot, pur și simplu nu pot, să fac față situației. Trish mă aprobă din cap. Haide, zice ea, să ne Întoarcem la mine acasă. — O, Doamne, gem eu În vreme ce ne Îndepărtăm, alergînd ca niște fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
duceți voi două să vă plimbați puțin? O săgetez cu o privire scurtă și furioasă, dar ea se preface că nu bagă de seamă, iar Lisa mă conduce În jos, pe alee. O vreme, ne plimbăm În tăcere, după care Lisa spune Încetișor: — S-a sfîrșit, să știi. Da, răspund, știam asta. — Iar eu, care credeam că povestea asta era cu totul altfel. Oftează din greu. Mă gîndeam că Își va părăsi soția pentru mine și că, În fine, Îmi găsisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
S-a sfîrșit, să știi. Da, răspund, știam asta. — Iar eu, care credeam că povestea asta era cu totul altfel. Oftează din greu. Mă gîndeam că Își va părăsi soția pentru mine și că, În fine, Îmi găsisem fericirea adevărată. — Lisa... Încep eu, vrînd să-i spun că nu am chef să aud nimic sau să mai discut despre asta, dar zăresc o lacrimă curgîndu-i pe obraz. Uimită să o văd pe Lisa atît de vulnerabilă, mă opresc locului și brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
colțuri. Și așa a rămas până acuma. Nu ne crede nimeni, da mă jur că așa a fost. Mă jur... ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Strip-art Să zicem că vă treziți într-o dimineață, după ce ați visat că sunteți ba Mona Lisa, ba o pară din Archimboldo, ba pictorul Wang Fo dintr-o nuvelă de-a Margueritei Yourcenar, ba o pată roșie pe fond albastru într-un Miró... În fine, ați visat că ați trăit câteva clipe de glorie într-un tablou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
ține lecții despre bine și rău, spune povestea cît mai simplu cu putință, știind că gestul firesc face cît o sută de simboluri, iar un chip poate conține tot misterul lumii (mai nou, cu condiția să nu fie al Monei Lisa). Apocalipsa anunțată de titlu pare una veselă, așa cum sfîrșitul pare un happy-end, iar yachtul se îndreaptă parcă spre un alt orizont. Acolo unde ți se pare că se pune punct sunt de fapt puncte puncte. Pentru ca (scuzați cacofonia!) ceea ce urmează
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
Bridi. Nici pe Leonardo nu-l numim „vândut”, sau „unealtă”, fiindcă pentru aur a dat cu vopsea în serviciul Papei Leon al X-lea, și al lui Lorenzo de Medici. — Nu, spune Ducele, privim Cina cea de taină și Mona Lisa și habar n-avem cine a achitat nota de plată pentru ele. Contează, spune el, ce lasă artistul în urma sa, opera. Nu cum și-a plătit chiria. Ambiție O poveste de Ducele Vandalilor Un judecător i-a spus „pagubă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o noapte la închisoare. În celula în care-l vâră polițiștii pe Terry Fletcher, toți cei dinaintea lui au fost artiști, au zgâriat vopseaua verde, umplând toți pereții cu desene. Apoi semnându-se. Petroglife mai originale decât Kokopelli. Decât Mona Lisa. Create de nume care nu erau Pablo Picasso. În noapte aceea, uitându-se la desene, Terry aproape s-a dat bătut. Aproape. A doua zi un bărbat a venit la el la studio, unde niște muște negre dădeau roată unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fac pe Terry celebru. Îl transformă într-o bună investiție. Lucrările lui se vor vinde pentru o avere. Tablourile cu maică-sa, cu prietena, câinele sau hamsterul vor primi sprijinul de care au nevoie pentru a deveni clasice precum Mona Lisa. Precum Kokopelli, zeul zvăpăiat al indienilor hopi. În studio, muștele negre dau roată aceleiași grămezi de mere moi și banane fleșcăite. Și dacă te-ajută, îi spun ei lui Fletcher, tipul cu printurile și-a câștigat faima doar fiindcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
orașul luminilor, turnu’ efel, șamps elize, mulen ruj, frenci cancan, brânză de-aia cu miros greu... Sandu vrea să demonstreze că nu pierde timpul degeaba În fața televizorului, iar prietenii au o rămășiță de respect În priviri. Aznavur, artiști, luvru, mona lisa, sena, pictori, buciniști... Eeee, sena, fraților... Gicu nu se lasă nici el mai prejos - buchiniști, Sandule, buchiniști, scuze că te contrazic, din ce-ai zis tu iese altceva... Sandu nu-l bagă În seamă, dă din mână În semn că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandu Șpriț Îndreaptă dopul abia extras către chipul celui interpelat, apoi privește afișul colorat care stă pe masă. Au pus paharele și scumiera peste el, iar Nati Meir are În loc de cap sticla de Tămâioasă. Alături de el, zâmbind precum o Mona Lisă Second Hand, Monica Columbeanu. Literele mari le joacă pe sub ochi celor trei cheflii. O vrei pe Monica? Gicu a zis că el o vrea, numai că fără banii lui iri nu există șanse. Nici măcar infime. Așa că tot femeia deacasă este
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lui Vermeer ilustrează perfect nașterea magică a inefabilului cel mai decantat din geometria cea mai implacabilă, simbol suprem fiind perla o hotărnicire perfectă infinit depășită prin iradierea luminoasă. Și să ne amintim cum în tablourile lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa del Giocondo și mai cu seamă îngerul din tabloul Fecioara printre stânci de la National Gallery din Londra arta cea mai desăvârșită emană cea mai transfigurată și misterioasă spiritualitate, cel mai pur dincolo transuman: homo sui transcendentalis, cum aspira Friedrich Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe ecran, se discutè despre tehnică compoziției la Vermeer, discuție care îl depèșește pe Matei, dar, eu, fascinat, contemplu tabloul de pe ecran, Apoi, încheindu-se discuția despre Vermeer, cum știu încè de ieri, de când am fècut repetiții, cè urmeazè Mona Lisa, dau click, Da, iat-o pe ecran, cu misteriosul ei zâmbet! Cineva aduce în discuție celebra carte Codul lui da Vinci, dar profesoară, admițând existența unor controverse legate de tabloul Cină cea de tainè, fèrè sè între în polemici, preferè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
meu. Tom oftă. Era o ceartă veche, în familia lor. Lisa era convinsă că nu era fata lui John Weller. — Nici tu nu crezi asta, îi spuse ea lui Tom. — Ba da. Tu spui doar ce vrea mama să spui. Lisa lua un muc de țigară dintr-o scrumieră plină ochi și se aplecă peste aragaz, ca să o aprindă de la arzător. — Era beat când a avut accidentul? — Nu știu. Pariez că era mangă. Sau că luase steroizii ăia, pentru culturism. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din toate astea. Mama a spus întotdeauna că era tatăl tău și că spuneai că nu este, doar pentru că nu-ți plăcea de el. — Știi ceva? Putem rezolva problema, odată pentru totdeauna. — Ce vrei să spui? Un test de paternitate. — Lisa. Nu începe cu asta. — Nu încep. Termin. Nu o face. Promite-mi că n-o vei face. Haide. Tata e mort, mama e necăjită, promite-mi. Ești un laș nenorocit, știi? În momentul acela, Tom văzu că Lisa era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la patologie. Patru zile mai târziu, mama ei o sună din nou. Ce mama naibii te-ai apucat să faci? — La ce te referi? De ce te-ai dus la spital să ceri sânge de la tatăl tău? — Nu e tatăl meu. — Lisa. Nu te-ai săturat de jocul ăsta? — Nu, iar el nu e tatăl meu, pentru că testele genetice au dat rezultat negativ. Scrie chiar aici ... Întinse mâna după foaia tipărită. — Există o șansă mai mică de 1 la 2,9 milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
duc eu la cumpărături, iar în cele opt luni de când locuiesc aici nu le-am văzut niciodată mâncând ceva ca lumea. Din când în când o mai aud pe una din ele anunțând „Mor de foame!“ iar apoi Sophie, sau Lisa trage ușa frigiderului și intră în sufragerie clefăind o roșie sau o jumătate de felie de pită cu o urmă roz - cel mai subțire strat de salată tarama pe care l-am văzut vreodată. Fără îndoială, credeți că formăm un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la televizor, la vreun sitcom american în care joacă oameni care arată perfect, cu dinți albi perfecți și fețe perfecte. ― Hmm? spune Sophie, fără să-și ia ochii de la televizor, chiar și când îmi sorb eu ceaiul. ― Suntem îndrăgostite, spune Lisa în cele din urmă, uitându-se la mine pentru prima oară în seara asta. Avem un nou client, absolut uluitor. Acum Sophie pare interesată, iar eu mă așez pe podea, cu picioarele încrucișate și luându-mi neîndemânatic rolul de curierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
poate abține să nu se simtă cam tensionată pentru că-și va întrerupe rutina zilnică. De luni până vineri, rutina zilnică a Jemimei este următoarea: se trezește dimineața la ora 8.45, rămâne în pat și le ascultă pe Sophie și Lisa pregătindu-se de muncă. Aude trântitul ușii și pe ele trăncănind pe drum la 9 dimineața, după care se târăște afară din pat. Evită oglinda din baie, pentru că este cât ea de înaltă și chiar nu vrea să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]