1,837 matches
-
orientali; în sfârșit, exegeza biblică a fost pentru Augustin la fel de importantă ca și pentru Ieronim, chiar dacă mai puțin erudită. De aceea, toate aceste caracterizări fac din Augustin o figură care se potrivește bine și pe bună dreptate cu aceea a „literatului” din secolul al patrulea în cursul căruia, de altfel, se desăvârșește întreaga sa formație culturală, așa cum, tocmai în preajma figurii lui Ambrozie, se dezvoltă formația sa creștină; apoi, o bună parte din operele sale, inclusiv Confesiunile, au fost scrise în secolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 384, Augustin a descoperit o ambianță culturală foarte stimulatoare, mult diferită de cea provincială din Cartagina și de cea păgână, mărginită, orientată exclusiv spre cultivarea unui trecut de-acum apus, cum era cea din Roma. Existau aici cercuri de literați, în general păgâni, dar care erau interesați de creștinism; era cultivată aici nu numai retorica, ci și filosofia, în special neoplatonismul; creștinismul era reprezentat de oameni proeminenți și însuși episcopul, Ambrozie, persoană de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lectura unor cărți ale autorilor neoplatonici. Nu se știe dacă era vorba de cărți ale lui Plotin sau Porfiriu și nici de care anume. Oricum, acestea fuseseră traduse în latină de Marius Victorinus sau, după alții, de Manlius Theodorus, un literat și om politic milanez, filosof și creștin. Aceasta, însă, nu înseamnă, așa cum au presupus unii, că, de fapt, adevărata convertire a lui Augustin ar fi fost aceea de la maniheism la neoplatonism și că abia mai târziu ar fi avut loc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o expresie mai semnificativă a geniului său chiar în raport cu Confesiunile. Dintr-un impuls enciclopedic, scriitorul vrea să folosească toată știința vremii pentru a rezolva toate chestiunile cu care cultura păgână îl face să se confrunte; este o atitudine comună pentru literații din Antichitatea târzie, în cazul cărora, totuși, intenția este complet diferită, pentru că enciclopedismul și erudiția corespund dorinței lor de a păstra ceea ce a fost transmis de înaintași. În această operă, Augustin își folosește capacitățile sale exegetice, reluând probabil doctrinele donatistului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
marilor construcții teologice și filosofice. Și se poate spune că drumul pe care merge cultura modernă atunci când se apropie de Augustin este aproape întotdeauna acela al speculației filosofice și religioase, aproape niciodată acela al artei sale - excepție făcând Confesiunile. Ca literat, Augustin se bucură de o atenție mai redusă, poate din cauza importanței sale ca gânditor care pune în umbră alte aspecte ale activității sale. Ca literat, Augustin nu e ușor de judecat și pentru faptul că multe din operele sale nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al speculației filosofice și religioase, aproape niciodată acela al artei sale - excepție făcând Confesiunile. Ca literat, Augustin se bucură de o atenție mai redusă, poate din cauza importanței sale ca gânditor care pune în umbră alte aspecte ale activității sale. Ca literat, Augustin nu e ușor de judecat și pentru faptul că multe din operele sale nu au intenții artistice. Dar cum pot fi evaluate cele în care el este angajat total? Caracteristica fundamentală a scrisului său este aceea de a fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în practică), iar alții voiau să găsească mijloacele prin care să fie folosite forțele proaspete ale acestor popoare ieșite la rampă pe neașteptate, în ciuda tuturor dificultăților pe care le presupunea o asemenea soluție. Tradiționalist a fost, de exemplu, Libanius, faimosul literat păgân din secolul al patrulea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se stabiliseră în Moesia și erau cei mai romanizați dintre germani. În acest nou context social și politic, creștinismul trebuie să fie conștient de noua situație, iar reacția la noile condiții este, de obicei, vivace și inovatoare (cu excepția câte unui literat pedant înțepenit în exaltarea trecutului). Astfel, în urma marilor migrații barbare care s-au succedat începând cu 406, imperiul a pierdut progresiv Britania (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (aceștia devastaseră Italia în 410 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dar demonstrează că sunt încă solide (mai ales în Galia) bazele culturale pe care dominația romană le construise acolo în trecut; totodată, oferă un răspuns problemelor momentului, un răspuns pe care, de obicei, nu-l găsim, în schimb, la puținii literați păgâni încă activi. Scriitorii creștini din această perioadă sunt numeroși; ne ocupăm doar de cei mai importanți și omitem aici multe opere mai puțin semnificative, mai cu seamă pe acelea care nu ne-au parvenit, ci sunt cunoscute doar indirect
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îl criticau. Prosperus nu și-a încetat activitatea de apărător și de continuator al lui Augustin, ci a scris Răspunsuri în favoarea lui Augustin la capitolele cuprinzând obiecțiile galilor care îl criticau și ale lui Vincențiu din Lérins, adică ale unor literați din Marsilia (Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Gallorum calumniantium și Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Vincentianarum), Răspunsuri referitoare la fragmente alese din Augustin de către genovezi (Pro Augustin responsiones ad excerpta Genuensium), adică răspunsuri privind unele pasaje extrase de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
original, reiese și dintr-o Carte de epigrame alcătuită din maxime ale S. Augustin (Epigrammatum ex sententiis Sancti Augustini liber), în care sunt reluate 106 sentințe din culegerea precedentă și care dovedește extraordinara ușurință cu care Prosperus, ca un bun literat, trecea de la proză la vers, ușurință pe care o vom surprinde mereu în scrierile sale. Aceste maxime sunt însă dovada unei atitudini mai puțin hotărâte în privința apărării augustinismului, probabil pentru că Prosperus se găsea la Roma atunci când le-a scris și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al cincilea, iar prin varietatea întâmplărilor prezentate, fie ele și menționate în treacăt, scrierea prevestește punctele de interes ale Evului Mediu. Bibliografie. Ediții: SChr 218-219, 1975 (A. Tranoy). II. SCRIITORII DIN AFRICA VANDALICĂ Am prezentat mai sus o serie de literați pe care i-am numit „discipolii lui Augustin” și nu putem trece cu vederea faptul că acești scriitori, care declarau limpede că sunt continuatori ai învățăturii marelui episcop din Hippona pe care au și popularizat-o, adesea chiar în opoziție
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
l-a învestit pe Fulgențiu ca episcop de Ruspe și puțin după aceea a fost exilat de Trasamundus în Sardinia, unde a murit prin 510. Nu avem alte informații despre el: Ghenadie, care de obicei furnizează multe date prețioase despre literații din acest secol, nu-l amintește pe Victor care era totuși contemporanul său. Victor din Vita a scris Istoria persecuțiilor din provincia Africa (Historia persecutionis Africanae provinciae), în trei cărți; în prima, povestește cumplitele încercări prin care au trecut catolicii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Vita, care a scris O istorie a persecuțiilor din provincia Africa, Blossius Emilius Dracontius este un alt caz care dovedește pe deplin condițiile foarte grele în care ajunsese să trăiască populația civilă africană, mai ales cea ortodoxă, sub stăpânirea vandalilor. Literat și vir clarissimus, probabil judecător la Cartagina, Draconțiu, despre care nu știm mare lucru în afara unui singur episod din viața sa, a fost întemnițat sub regele Guntamundus care a domnit în Africa între 484 și 496, pentru că a scris, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întemnițat. După eliberare, poetul ar fi scris un poem în cinstea binefăcătorului său: opera s-a pierdut, dar pare să fi fost citită în secolul al XVI-lea de Bernardino Corio, autor al unei Istorii a Milanului. Ca și alți literați din epoca creștină, Draconțiu a scris poeme cu conținut creștin, dar și altfel de poeme, cu conținut și caracteristici păgâne, destinate evident unui public mai restrâns și animat de un interes exclusiv retoric. Dar caracteristicile unui stil literar predominant păgân
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
i se adresează și lui Dumnezeu, iar poemul său e un poem de pocăință creștină: poetul propune regelui să-l imite pe Dumnezeu în privința sa pentru că Dumnezeu este milostiv cu toți oamenii. Draconțiu nu uită nici măcar aici că este un literat care cunoaște foarte bine poezia păgână și ia ca model pentru cântul său Poeziile triste (Tristia) ale lui Ovidiu, dar și Scriptura și în special Psalmii. De aceea, Fontaine a vorbit despre „un Psalm romanizat și, mai ales, actualizat”. Opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doilea rând, Dumnezeu este minunat pentru că este milostiv și bun. Însă nu prezentarea acestor motive previzibile și, până la urmă, banale (alte teme, mai serioase, au la bază un augustinism popularizat) face interesant poemul. Poetul se comportă și aici ca un literat care experimentează mijloace noi. Prima carte, dedicată aproape în întregime narării facerii lumii, are forma unei epopei biblice, analoagă acelor poeme care se scriau încă de pe vremea lui Prudentius, și aparține acelui gen literar cultivat tot în epoca lui Draconțiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Lerino e le origini del monachesimo gallico, Ed. dell’Ateneo e Bizzarri, Roma, 1978; despre personalitățile de la Lérin, Idem, Monaci Filosofi e Santi. Saggi di storia della cultura tardoantica, Rubbettino, Soveria Mannelli, 1992. 3. Euherie din Lion Motivele principale ale literaților lerinezi se regăsesc toate la Euherie care a fost poate reprezentantul lor cel mai de seamă și figura lor emblematică pentru că s-a distins mai întâi ca monah în schitul din Lérin și a devenit apoi un personaj important în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rezultatul unui moralism îngust, dar e posibil și ca atitudinea filobarbară a scriitorului să facă parte, în general, din cadrul politic al epocii pentru că, de exemplu, regatul vizigot, în acea vreme, avea mulți simpatizanți în Galia. Singur, Salvian aparține grupului de literați care, în loc să predice o izolare totală față de barbari, își doresc să ajungă la o înțelegere cu aceștia, iar necesitatea de a menține autonomia Bisericii îl face să fie indiferent în privința altor probleme. E greu să nu ajungi la o concluzie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Lérin și a fost compusă între 439 și 451; într-adevăr, scriitorul nu cunoaște încă invazia lui Attila din acel an. În opera sa, Salvian vrea să combine analiza cu acuzația, disputatio cu obiurgatio, și prin aceasta se deosebește de literații galici din vremea sa a căror atitudine era mai detașată și care se exprimau într-un stil limpede sau elegant; această violență se transformă însă adesea în prolixitate și emfază. Educația sa retorică cu siguranță foarte îngrijită, a evoluat așadar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
episcopi prieteni și cuprind saluturi sau felicitări; altele cuprind mustrări, exortații sau pilde. Ruricius era de origine nobilă și a fost prietenul lui Sidonius Apolinarie, un episcop cunoscut mai mult pentru scrierile sale cu tematică profană decât pentru activitatea de literat creștin, așa cum vom vedea. La sfatul lui Faustus, soția lui Ruricius, după zece ani de căsătorie, a decis să treacă la o viață castă, iar Ruricius s-a dedicat episcopatului din Limoges, unde a rămas din 485 până prin 507, anul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a lui Claudian care i se adresează ca unui episcop în exercițiu; scriitorul a murit probabil în 473 sau 474. Bibliografie: CSEL 11, 1885 (A. Engelbrecht); P. Courcelle, Les Lettres grecques..., op. cit.; E. Fortin, Christianisme et philosophie..., op. cit. 10. Alți literați din Galia: Evagrie, Ghenadie, Iulian Pomerius O operă a lui Evagrie foarte răspândită în Galia este o scriere cu caracter polemic ce nu conține foarte noi ??? (p. ms. 141) (și concluzia este previzibilă: creștinul iese învingător și determină convertirea evreului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
șase cărți, din care primele trei reprezintă o reelaborare în versuri fidelă dar lungă și prolixă, a Vieții Sfântului Martin, compusă de Sulpicius Severus, text care, cu siguranță, prin vivacitatea redactării și rafinamentul stilistic, putea să trezească într-un alt literat dorința de a-l imita. Procedând astfel, Paulin a continuat tradiția epopeii biblice, repovestind faptele unui sfânt și subliniind cu emfază oratorică minunile făcute de acesta. A alcătuit, așadar, un fel de epopee hagiografică, intenția lui fiind aceea de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-a bucurat de o judecată tot mai favorabilă. Ceea ce în trecut fusese văzut ca un exercițiu retoric plicticos și inconsistent, a fost considerat în ultima vreme ca o formă de prețiozitate extremă, asemănătoare cu aceea întâlnită la atâția alți literați din epocă (și e adevărat). Nu se poate tăgădui că însăși densitatea erudiției mitologice, în care se amestecă elemente când prețioase și rare, când obișnuite, atinge un ridicat grad de bizarerie. Realitatea nu este niciodată văzută în sine, în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
laic și dusese o viață de plăceri, apoi se dedicase însă preoției; potrivit unor autori mai târzii, Sedulius ar fi fost și episcop. Macedonius făcea parte dintr-un cerc de creștini evlavioși și asceți, format din bărbați și femei; oricum, literați. Poetul ar fi fost originar din Italia, ar fi studiat filosofia și apoi și-ar fi publicat opera în Grecia în timp ce erau împărați Theodosius al II-lea, în Orient, și Valentinian al III-lea în Occident, adică între 425 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]