1,265 matches
-
Duce Mindaugas (ori "Mindoŭh" în limba belarusă). Mindaugas a fost creștinat în 1252 și a fost încoronat rege al Lituaniei în 1253 (în 1260, el a renunțat la creștinism). După moartea lui a izbucnit o luptă pentru tron între ducii lituanieni, dar statul a supraviețuit. Ducatul a cucerit teritorii în sud și est, încorporând părți întinse din Rutenia. Expansiunea a atins culmea întinderii sub regele Gediminas (în limba belarusă: "Hiedzimin"), care a creat un stat centralizat puternic, un imperiu care se
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
schimb a fost un stat vasal cu un grad de independență destul de ridicat. Dezvoltarea Lituaniei s-a produs într-un moment ideal pentru expansiune, când rutenii erau capabili doar de o opoziție neînsemnată, iar puterea mongolilor era în descreștere. Statul Lituanian nu a fost clădit numai prin agresiune militară. Existența sa a depins de diplomație cel puțin în aceeași măsură în care a depins de acțiunile armate. Cele mai multe orașe anexate nu au fost cucerite prin luptă, ci au fost de acord
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
depins de acțiunile armate. Cele mai multe orașe anexate nu au fost cucerite prin luptă, ci au fost de acord să devină vasalii Lituaniei. Cum aceste orașe erau deja vasalii Hoardei de Aur sau ai Principatului Moscovei, decizia de a accepta suzeranitate lituaniană nu era una care să pună în discuție independența, ci era accea de a schimba un stăpân mai dur cu unul mai tolerant și mai puternic. Așa a fost cazul Novgorodului, care a acceptat pentru o perioadă să se afle
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
să pună în discuție independența, ci era accea de a schimba un stăpân mai dur cu unul mai tolerant și mai puternic. Așa a fost cazul Novgorodului, care a acceptat pentru o perioadă să se afle în sfera de influență lituaniană, fără ca armatele lituaniene să fi atacat vreodată orașul. Mai degrabă, controlul lituanian a fost înlesnit de fricțiunile interne dintre conducătorii orașului, dintre cei care doreau să scape de dominația Moscovei și cei care doreau să rămână în sfera de influență
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
stăpân mai dur cu unul mai tolerant și mai puternic. Așa a fost cazul Novgorodului, care a acceptat pentru o perioadă să se afle în sfera de influență lituaniană, fără ca armatele lituaniene să fi atacat vreodată orașul. Mai degrabă, controlul lituanian a fost înlesnit de fricțiunile interne dintre conducătorii orașului, dintre cei care doreau să scape de dominația Moscovei și cei care doreau să rămână în sfera de influență moscovită. Această metodă de edificare a statului s-a dovedit până în cele
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
de dominația Moscovei și cei care doreau să rămână în sfera de influență moscovită. Această metodă de edificare a statului s-a dovedit până în cele din urmă instabilă. Schimbările din politica internă a unui oraș puteau scoate localitatea de sub controlul lituanian, așa cum s-a întâmplat în cele din urmă în cazul Novgorodului sau a altor orașe rutene. Lituania a ajuns la apogeul puterii sale sub Vytautas cel Mare (Vitaŭt, Vitovt, Witold), care a domnit între 1392 și 1430. Rapida expansiune a
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
1508, țarul Ivan al III-lea a cucerit o parte din Rutenia aflată până atunci sub controlul exclusiv al Lituaniei. Pierderile teritoriale în fața Moscovei și continua presiune a statului rus aflat în expansiune au fost o adevărată amenințare pentru statul lituanian, care a fost astfel obligat să facă o alianță mai strânsă cu Regatul Poloniei, până a ajunge la statul federal al Respospolitei după acceptarea Uniunii de la Lublin. Marele Ducat al Lituaniei a păstrat numeroase drepturi în acest stat federativ, inclusiv
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
limba poloneză. Latina era folosită în relațiile cu țările occidentale. Cum sentimentul național nu era atât de dezvoltat, nobilii care migrau dintr-un ținut în altul se adaptau realităților locale și adoptau limba și cultura noului cămin. De aceea, șleahticii lituanieni care s-au mutat în regiunile locuite preponderent de slavii răsăriteni au adoptat după o vreme cultura acestora din urmă. În momentul apariției Marelui Ducat, etnicii lituanieni formau aproximativ trei sferturi din populația țării. Odată cu ocuparea de noi teritorii slave
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
urmă. În momentul apariției Marelui Ducat, etnicii lituanieni formau aproximativ trei sferturi din populația țării. Odată cu ocuparea de noi teritorii slave, proporția de lituanieni a scăzut până spre o treime din totalul populației. Alte etnii din Marele Ducat erau evreii lituanieni și tătarii. Numărul slavilor răsăriteni ajunsese atât de importante în ducat, încât limbile vorbite de aceștia erau folosite pentru redactarea legilor. Acesta este motivul pentru care Marele Ducat al Lituaniei este considerat de multe ori un stat slav, alături de alte
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
din Rutenia, ducatul putea face apel la forța militară, care era atât de mare, încât era singura din Europa Răsăriteană care putea face față cu succes Hoardei de Aur. Aproape de fiecare dată când mongolii au încercat să oprească expansiunea statului lituanian, hoardele au fost înfrânte. În 1333 și 1339, lituanienii au reușit să învingă forțe importante mongole care au încercat să recucerească Smolenskul. Chiar și atunci când erau victorioși, mongolii nu-i puteau opri multă vreme pe lituanieni din înaintarea lor. Victoria
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Mare Duce al Lituaniei, în 1579. Datorită strădaniilor iezuiților în timpul Contrareformei, universitatea a devenit unul dintre cele mai importante centre culturale și științifice ale regiunii. În conformitate cu părerile unor istoirici, în special ruși, unul dintre efectele cele mai importante ale cuceririlor lituaniene a fost împărțirea etnică a locuitorilor fostei Rusii Kievene - slavii estici. După ce mongolii au cucerit aproape întreaga Rutenie, ei au încercat să păstreze populația slavă unită. Venirea triburilor baltice care atacau Masovia l-a făcut pe ducele Konrad de Masovia
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
populația slavă unită. Venirea triburilor baltice care atacau Masovia l-a făcut pe ducele Konrad de Masovia să-i invite pe Cavalerii Teutoni să se așeze în zonele Prusiei Răsăritene. Luptele dintre triburile baltice și teutoni le-au oferit triburilor lituaniene timpul necesar să se unească. Datorită prezenței puternicilor vecini din sud și nord, nou formatul stat lituanian și-a concentrat efortul expansionist militar și diplomatic aproape exclusiv spre răsărit. Principatele belaruse au devenit parte a statului lituanian chiar de la începutul
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
să-i invite pe Cavalerii Teutoni să se așeze în zonele Prusiei Răsăritene. Luptele dintre triburile baltice și teutoni le-au oferit triburilor lituaniene timpul necesar să se unească. Datorită prezenței puternicilor vecini din sud și nord, nou formatul stat lituanian și-a concentrat efortul expansionist militar și diplomatic aproape exclusiv spre răsărit. Principatele belaruse au devenit parte a statului lituanian chiar de la începutul procesului de expansiune. Teritoriile ucrainiene au fost cucerite mai târziu de polonezi. Ocuparea teritoriilor locuite de slavii
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
au oferit triburilor lituaniene timpul necesar să se unească. Datorită prezenței puternicilor vecini din sud și nord, nou formatul stat lituanian și-a concentrat efortul expansionist militar și diplomatic aproape exclusiv spre răsărit. Principatele belaruse au devenit parte a statului lituanian chiar de la începutul procesului de expansiune. Teritoriile ucrainiene au fost cucerite mai târziu de polonezi. Ocuparea teritoriilor locuite de slavii de răsărit de două puteri diferite a creat diferențe care au persistat până în zilele noastre. Conforma acestor păreri, dacă în timpul
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Cuvântul "Rzeczpospolita" este folosit pentru a numi trei perioade din istoria Poloniei: Se mai folosesc și alte expresii înrudite: Popoarele care au facut la un moment dat parte din statul polonez au împrumutat în limbile lor acest cuvânt. Astfel, cuvintele lituanian "Žečpospolita", belarus "Рэч Паспалітая" ("Rei Paspalitaia") și respectiv ucrainean "Річ Посполита" ("Rici Pospolita") sunt folosite pentru a desemna Polonia de dinaintea împărțirilor statului polono-lituanian.
Rzeczpospolita () [Corola-website/Science/302143_a_303472]
-
uriașele sarcini ale Tribunalului Regal. Prin aceasta, regele a plasat cea mai mare parte a puterilor judiciare ale monarhului în mâinile deputaților aleși ai șleahtei, întărind și mai mult puterea nobililor. În 1581, Tribunalul Coroanei a fost unit cu echivalentul lituanian, Tribunalul Lituaniei. De-a lungul secolelor, membrii puternici și bogați ai șleahtei au căutat să câștige privilegii legale superioare celor ale "egalilor" lor din șleahta măruntă. Puțini șleahtici erau suficenți de bogați și puternici pentru a intra în rândurile magnaților
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
diviziunilor feudale ale rusilor. Boierii novgorodeni au încercat să-și păstreze privilegiile incorporând Republica în Marele Ducat al Lituaniei și mai apoi în noua uniune polono-lituaniană. Partizanii acestei uniri a fost un grup de boieri cunoscuți cu numele de "Partidul Lituanian". La inițiativa acestui partid, conducătorii orașului l-au invitat pe prințul Mihail Olelkovici să devină cneazul lor. Guvernul Novgorodului a semnat o alianță cu Marele Duce Lituanian Casimir al IV-lea. Perspectiva schimbării puterii suzerane a produs mari frământări în
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
acestei uniri a fost un grup de boieri cunoscuți cu numele de "Partidul Lituanian". La inițiativa acestui partid, conducătorii orașului l-au invitat pe prințul Mihail Olelkovici să devină cneazul lor. Guvernul Novgorodului a semnat o alianță cu Marele Duce Lituanian Casimir al IV-lea. Perspectiva schimbării puterii suzerane a produs mari frământări în rândurile oamenilor de rând ai republicii. Autoritățile moscovite s-au folosit de aceste frământări și au atacat Republica Novgorodului. Armata Moscovei a ieșit învingătoare în bătălia de la
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
i consideră că rădăcinile lor etnice sunt în rândurile poporului rusin și nu în cel al rușilor, (care își revendică aceleași rădăcini etnice). Poporul belarus își consideră cultura urmașă a culturii Rusiei Kievene, a Cnezatului Polațk și a Marelui Ducat Lituanian. Majoritatea belarușilor sunt urmașii triburilor slavilor răsăriteni a krivicilor, dregovicilor și radimicilor. Slavii estici timpurii sau amestecat de asemenea și cu balții, în special în vestul și norvestul Belarusului de azi. În evul mediu, belarușii erau cunoscuți mai mult cu
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
Slavii estici timpurii sau amestecat de asemenea și cu balții, în special în vestul și norvestul Belarusului de azi. În evul mediu, belarușii erau cunoscuți mai mult cu numele de "'litvini/litvani" (lituanieni), dată fiind apartenența lor la statul feudal lituanian ("Litva", "Vialikaja Litva"), din care făcea parte Rutenia Albă și în care limba oficială era limba ruteană. Dată fiind dominația limbii rutene, (care mai apoi a evoluat în limba belarusă), unii dintre belarușii zilelelor noastre consideră Marele Ducat al Lituaniei
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
Prin termenul republicile baltice sunt desemnate trei foste republici sovietice: RSS Estonă, RSS Letonă și RSS Lituaniană. Cele trei republici au fost numite "baltice" datorită faptului că ele ocupau cea mai mare parte a coastei sovietice la Marea Baltică. Țările suverane Estonia, Letonia și Lituania, care-și cuceriseră independența în 1918, au fost ocupate și anexate de Uniunea
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
Totuși nimeni nu a trimis ajutor, nici în bani și nici în oameni, cu excepția a aproximativ 5.000 de secui, 1.800 de unguri (de la Matia Corvinul) și 2.000 poloni (trimiși de Cazimir sub conducerea lui Buciațchii). În Cronica Lituaniană se scrie și de prezența alături de Ștefan a 10.000 de lituanieni, dar este posibil ca cronicarul să-i fi asimilat pe aliații lui Ștefan ca lituanieni, deoarece alți cronicari nu amintesc de ei. Oastea Moldovei și puținele ajutoare care
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
să se destrame, pământurile aveau să se împartă între țăranii individuali, ceea ce avea să ducă la apariția economiei de piață. Împăratul Alexandru al II-lea, spre deosebire de tatăl său, era dornic să rezolve această problemă. Pornind de la o petiție a provinciilor lituaniene, a fost format un comitet "pentru ameliorarea condiției țăranilor" și a fost propusă abolirea iobăgiei. Principala problemă dezbătută era dacă țăranii urmau să mai rămână dependenți de proprietarii de pământ, sau trebuia să fie transformați într-o clasă de proprietari
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
ministru al Ucrainei. S-a născut cu numele de Grigyan și este fiica Ludmilei Nikolaevna Telegina - născută Nelepova la data de 11 august 1937 și a lui Vladimir Abramovich Grigyan, nascut pe 3 decembrie 1937 si care la origine era lituanian. Tatăl ei a părăsit familia atunci când Iulia avea doar trei ani. În 1977, a terminat liceul în orașul său natal, pentru ca un an mai târziu să se angajeze la Departamentul de Exploatări Miniere din cadrul Institutului de Exploatări Miniere. În 1979
Iulia Timoșenko () [Corola-website/Science/298992_a_300321]
-
deportați, în zonă fiind colonizați ruși și familiile personalului militar sovietic. În zilele noastre, zona cunoscută ca Regiunea Kaliningrad este o exclavă rusă, separată de restul țării de Lituania și Belarus. O regiune mică din ceea ce este azi statul modern lituanian a fost anexată de naziști în 1939, cu puțin timp mai înainte de izbucnirea războiului. Această zonă, inclusiv importantul port maritim Memel ("Klaipėda") au fost parte a provinciei germane Prusia Orientală din 1871 până la semnarea Tratatului de la Versailles și din nou
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]