6,839 matches
-
formalistă și cubistă - deși, dacă-l luăm ca reper pe Picasso, cădem în extrema stîngă -, panseurile lui Pierre Klossovski din Sade mon prochain, citate pasate de la Baudelaire la Nietzsche și asimilate dada-ului, este invocat chiar și Huysmans poate pentru Liturghia neagră (La-bas) și extrasele din Maurice Blanchot (Lautréamont et Sade), unul dintre exegeții redutabili ai operei lui Sade. Experimentul celor patru a fost realizat de ambele totalitarisme care au cuprins Europa, de cel nazist și de cel comunist. Primul este
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
seniori, deghizați în femei, se căsătoresc cu trei din locotenenții bine înzestrați, iar ceremonialul dobîndește o notă terifiant-suprarealistă, amestec de luxură orientală cu commedia dell arte. Aceste rituri au un numitor comun, caracterul lor blasfemic, operînd inversiuni malefice, sunt veritabile liturghii negre, demonice, de un comic sinistru, ceea ce induce uneori senzația că totul este neverosimil, carnavalesc, imposibil. La aceasta contribuie și contaminarea artistică a actului crud, cei patru sunt într-un fel niște esteți ai cruzimii, farmacopeea sadiană presupune dozajul savant
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
Reger, Franck), sau trăind o nouă încarnare în lumea sonoră de mare diversitate de după 1900 (Hindemith, Șostakovici, Bartok etc.)" (pag. 21). Asistăm în continuare la celebrarea fugii sub toate aspectele ei sintactice, morfologice și de vocabular. Ca într-o sacră liturghie sunt pomenite multe din cele cca. 250 de fugi pe care le moștenim de la I. S. Bach. Fugi pentru orgă, pentru clavecin, pentru lăută, pentru vioară și violoncel ori pentru cor sau/și orchestră. Și tot cu iz de procesiune
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
ferești să numești forța a cărei prezență îți influențează hotărîtor gîndirea. Și cum credincioșii încep să se poarte după cum le dictează spiritul epocii, tocmai din el se va desprinde semnele declinului ecleziastic: prezența tot mai firavă a sătenilor la oficierea liturghiei, clătinarea rigidității moravurilor și ștergerea treptată a autorității preoțești. Totul tinde să semene cu o piesă convențională la care oamenii iau parte cu sentimentul din ce în ce mai stînjenitor că sunt complicii unui simulacru. Pînă și preotul se supune duhului schimbării. Nu se
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
Reger, Franck) sau trăind o nouă încarnare în lumea sonoră de mare diversitate de după 1900 (Hindemith, Sostakovici, Bartok etc.)" (pag. 21). Asistăm în continuare la celebrarea fugii sub toate aspectele ei sintactice, morfologice și de vocabular. Ca într-o sacră liturghie sunt pomenite multe din cele cca. 250 de fugi pe care le moștenim de la I. S. Bach. Fugi pentru orgă, pentru clavecin, pentru lăută, pentru vioară și violoncel ori pentru cor sau/ și orchestră. Și tot cu iz de procesiune
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
i face, să isprăvim odată! (pleacă) DĂNILĂ: Are dreptate și Smaranda, ce să zic? Dreptate am și eu, dacă mă gândesc bine. Toți au dreptate. Așa că ia să bat în poartă la alde frate-meu, să-mi facă și el liturghia cuvenită. (bate în poartă. Hămăit de câini) Bădiță Ispas, acasă ești? ISPAS (iese din casă, urmat de Anisia): Bre Dănilă, ce tot au cânii aiștia cu tine, că bat ca la urs când te-aud! Și doar ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ea acolo, în raiul de care spune baba Rada. Osebit de toate acestea, mai știu face și alte minuni, care de care mai de mirare, de-i zice "ia-mă, mamă!" după ce te-i întâlni cu ele... PITAC (încântat): Halal liturghie-i trage, așa-i, taică părinte? DUMITRAȘ (îl privește urât): Mă! Nu crâcni, că te umflu! Hai, cuvioase, dă-i drumu'; spune tot ce știi! ILINCA (se burzuluie): Ia-n ascultă, dom' șef! La o adică să zicem că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vecini, din turla bisericii tocmai începură a bate tare și ritmic clopotele; dangătul lor gros era mai aparte astăzi, parcă spuneau ceva, parcă transmiteau un mesaj anume, dar totul i se părea prea tainic și de nedeslușit băiatului; pesemne că liturghia era pe cale să înceapă. Concomitent, din inima cârciumii ușor sosi în zbor și o boare iute de alcool împuțit, ceea ce-l făcu pe Șerban să tresară, parcă trezindu-l imediat la realitate. „Ei bine, am să adun în mine toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
eram mai demult...”, constată el în gând, la un moment dat, puternic amărât, văzând cum toate parcă se întorc de la sine împotriva sa. Într-o duminică, mai pe la orele amiezii, Șerban tocmai începu, încetul cu încetul, să se pregătească pentru liturghia duminicală, la care era neîncetat silit de către Victoria să participe și la care el se ducea mereu fără niciun pic de tragere de inimă. Despre asta, am mai vorbit mai devreme. Totuși, întro discuție mai veche a celor doi, el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zi! Dar, lasă, mai discutăm noi despre asta, subiectul nu s-a închis de tot aici. Acum, însă, uite cât de mult ai vorbit! Pleacă odată și să alergi - m-auzi? -, să nu care cumva să întârzii vreun pic la liturghie! - Nicio grijă, cunosc cum începe! Și se duse. „Tot am fost oarecum neconvingător, gândea el. Cred că, dacă mi-aș fi încordat și mai tare forțele mele intelectuale pline de resurse, aș fi putut găsi argumente și mai zdrobitoare, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
găsi argumente și mai zdrobitoare, pe care să le folosesc abil, ca s-o dobor! Foarte ciudat, dar, mai mereu, după fiecare ceartă sau neînțelegere, ajung să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi spre casă. Era în întregime buimac și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în anumite momente, chiar foarte simțitor. Motiv pentru care își spunea mai departe: „Cu toate acestea, cred că singura legătură clară, statornică și de necombătut, care mă mai ține pe mine strâns legat de credință, este doar muzica cântată la liturghie. Da, așa este... Muzica este cu adevărat divină, și să mă contrazică cineva, dacă îndrăznește! Ea este un cristal neprețuit și fin șlefuit, născut din sensibilitatea de neestimat a compozitorului și spart în mii de bucăți de zgomotul urlător, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
După mărturisire a adormit. Avea față luminoasă și liniștită. Când s-a trezit, i-a mulțumit soției pentru grija pe care i-o purta și a început a plânge: ]- Când a zis părintele că mă împărtășesc, Alexandra? - Mâine, după Sfânta Liturghie, va veni la noi. - Să vină, că atunci când intră el, se umple casa de lumină, a zis bărbatul. A doua zi, s-a împărtășit. După aceea, la scurt timp, s-a mutat la Domnul, așa cum ceruse soția lui, mărturisit, împărtășit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
este destul de interesantă. Părintele din sat organizase o călătorie la mănăstirea Orheiul Vechi din satul Butuceni. Duminică dis-de-dimineață, se adunară toți doritorii la biserică, venise autobuzul și plecară. Ajunși la mănăstire, fiecare își găsi un loc și, liniștiți, ascultau Sfânta Liturghie. După ce se termină tot, lumea ieși afară și ieși și ea. Cum ieși, îndată se apropie de ea o bătrână care, cu voce plină de jale, îi zise: - Te-am visat noaptea trecută. Exact așa cum ești. În aceste haine și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
le auzeam. Aveam niște emoții pe care nu le puteam explica, simțeam o frică, dar totodată și o bucurie lăuntrică. Aceste două sentimente s-au luptat tot drumul între ele. La biserică, deja era multă lume, era la începutul Sfintei Liturghii. Eu nu pricepeam nimic, vecina îmi șoptea. Primul lucru care mă impresionă mult fu cântările din strană, la auzul lor sufletul meu parcă prindea aripi și căuta să zboare, nu era loc în el destul pentru a putea intra tot
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dimineața, când clopotele sunau, eu eram în picioare. Nu mai puteam sta în pat. Nu mă duceam la biserică, dar nici nu puteam face altceva acasă decât să iau o carte și să citesc. Tot timpul cât se oficia Sfânta Liturghie, nu-mi găseam liniștea, aveam un sentiment că nu mă aflam unde trebuia să mă aflu. Așa a durat, până când i-am mărturisit unei colege mai în vârstă, care mergea la biserică. Ea mă ascultă și doar atât îmi zise
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Vorbisem despre multe, ca de obicei. Atunci, în acea vară, îmi mărturisise un gând pe care îl avea, sau poate o dorință. Îmi zise, printre altele: - Nu știu de ce, dar în ultimul timp, de fiecare dată când stau la Sfânta Liturghie, mă gândesc la moarte. Sunt singur și, câteodată, mă ia frica să nu mor fără lumină. Îl rog pe Dumnezeu să se milostivească de mine păcătosul și să nu mă lase, ci să mă ajute să mor cu lumină. Îmi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
revenisem. Găsisem poarta legată. Tata nu era acasă. Simțisem un gol adânc, era prima dată când nu-l găseam acasă și pornisem să-l caut. Era la finii lui. Era sărbătoarea Schimbării la față a Domnului și el, după Sfânta Liturghie, fiind invitat de fina, se dusese la ea acasă. Noi eram mulți, copii și nepoți. Când ne văzuse, începuse a plânge de bucurie. Ne întoarserăm toți la căsuța lui și petrecurăm câteva ore împreună. Ne arătă grădina, via, pomii, ne
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai putea vedea. Era luna august, în ziua de nouăsprezece. Întorși din vacanță, revenirăm fiecare la ale noastre. La începutul lunii octombrie, pe data de patru, miercuri, depusesem actele pentru reînnoire. Duminică dimineața, opt octombrie, înainte de a pleca la Sfânta Liturghie, sunase telefonul. Era sora mai mare care, plângând, ne înștiințase că doar cu câteva minute în urmă, decedase tata. Vestea fusese o lovitură foarte puternică pentru mine. Cine a putut să creadă vreodată că aceasta se va întâmpla anume în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
A.E. Baconsky are, ca prozator, prejudecata "artistă" a "ornamentului și dichiselii", pe când Al. Ivasiuc este "tot atât de sigur pe sine și în epic și în antiepic", căzând în "exces de inginerie mentală". La Eugen Barbu ocaziile ceremoniale imaginate sunt "veritabile liturghii păgâne", în timp ce la Sorin Titel vedem "acea capacitate rară de a descoji lucrurile, gesturile de invizibila peliculă care le protejează și de a ni le oferi acute, delicate, vulnerabile" (p. 145). La Augustin Buzura monologul interior ia o "turnură literaturizantă
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
din nou, o să văd eu, asta era situația. — Nici n-ar fi fost o idee așa de proastă, zice Roja, te-ar fi scutit de multe belele. Trebuia să-i învioreze cineva, să-i fi văzut cum veneau săracii la liturghie, cei care mai aveau curajul să vină, hai că asta-i apă de ploaie, așa speri să mă induci tu în eroare? Nici prin gînd nu-mi trece, voiam doar să-ți fac o descriere a situației, erau chiar unii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în mână, trâmbițând sofismele materialismului dialectic. Dar, dat fiind nivelul la care ajusese Dave 2, alcoolismul său cronic îi servise pe post de pașaport pentru intrarea în Alcoolicii Anonimi. Crezul AA pornea de la principiile creștine, cu o înclinație vădită spre liturghie și tipic, înclinație care, sub influența unora ca Dave 2, se transformase într-o pasiune asemănătoare celei a vânătorilor de vrăjitoare. Asta pentru că, așa cum remarca William James, singurul leac pentru patima alcoolului este patima religioasă. Ajuns în acest punct cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un local cînd alții intră și caută Îndeosebi camere mobilate, adică locurile unde se pun cele mai puține Întrebări. Era o lume pe care nici n-o bănuiesc cei ce-și trăiesc viața În tihnă, frecventînd garden-party-urile, asistînd regulat la liturghie, petrecîndu-și weekendul la țară, jucînd bridge cu miză redusă și avînd cont deschis la băcanul din colț. Nu era o lume interlopă, deși pe coridoarele ei Întunecoase și tăcute te puteai Întîlni cu vreun corupător de minore sau cu vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nimeni nu voia să plece acasă: aceasta era casa lor, acum. Oamenii se obișnuiseră să doarmă În metrou, care le devenise la fel de familiar ca și cinematograful unde se duceau, cîndva, sîmbătă seara, sau ca biserica unde mergeau duminică dimineața, la liturghie. Aceasta era singura lume pe care o cunoșteau acum. CAPITOLUL VI PIERDUT FĂRĂ URMĂ „Vei găsi toate ușile păzite.“ Micul duce 1 Rowe Își luă micul dejun Într-un restaurant A.B.C. de pe High Street din Clapham. Ultimul etaj al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Russell Square erau ceva mai calmi, din pricină că nervii li se puteau reface peste zi. Ziarele scriau că bombardamentul din noaptea trecută fusese „neînsemnat“: cîteva bombe, și relativ puține victime, dintre care unele cazuri mortale. Comunicatele de dimineață semănau cu finalul liturghiei de la miezul nopții. Ziarele proclamau invariabil liniștitoarea formulă: Ite, missa est. Despre vreo crimă săvîrșită În timpul unei ședințe de spiritism nu se pomenea nici măcar un cuvințel. Cui Îi mai păsa de moartea unui ins răzleț? Rowe simți un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]