1,675 matches
-
Graves Commission", CWGC) este responsabilă cu dezvoltarea și întreținerea de cimitire permanente pentru toate forțele Commonwealth-ului —Regatul Unit, Australia, Noua Zeelandă, India, Newfoundland și altele. Există 31 de cimitire CWGC pe peninsula Gallipoli: șase la Helles (plus un mormânt solitar al locotenent-colonelului Charles Doughty-Wylie, Royal Welch Fusiliers), patru la Suvla și 21 la Anzac. Pentru mulți din cei morți, și pentru cei care au murit pe vasele-spital și au fost înmormântați pe mare, nu există morminte cunoscute. Numele acestora sunt înregistrate pe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și acoperiți cu buldozerul. Din cei 300 de oameni ridicați de la spitalul din Vukovar, cel puțin 264 au fost uciși la ferma Ovčara, mulți alții fiind dați dispăruți. După ocuparea Vukovarului, Mile Mrkšić a fost promovat la gradul de general locotenent-colonel în Armata Populară Iugoslavă și ulterior, după autoproclamarea Republicii Sârbe Krajina, a fost numit Șef de Stat Major al armatei acestei entități sârbe ("Srpska Vojska Krajine" - SVK), în mai 1995. După înfrângerea SVK de către forțele croate, în august 1995, Mrkšić
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]
-
au condus la stabilizarea frontului pe Siret. În campania anului 1917 Regimentul 2 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 3 Infanterie, participând la Bătălia de la Mărăști. În această campanie, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul "Mihail Butescu". În anul 1918 Regimentul 2 Vânători a făcut parte din Brigadă 2 Vânători, din organică Diviziei 1 Vânători.
Regimentul 2 Vânători (1916-1918) () [Corola-website/Science/337211_a_338540]
-
Regimentul 62/70 Infanterie. În campania din anul 1917, Regimentul 44/68 Infanterie a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 12 Infanterie, luând parte la Bătălia de la Mărășești. În această campanie, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul "Ilie Marinescu".
Regimentul 44/68 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337333_a_338662]
-
șef de birou în Corpul 2 Armată (1939), Divizia 12 Infanterie (1940), șef de birou în Direcția Personal al Ministerului Apărării (martie 1940 - aprilie 1942), fiind apoi numit ca locțiitor al comandantului Regimentului 27 de infanterie Dorobanți. În noiembrie 1942, locotenent-colonelul Iacob Teclu a fost luat prizonier de război de către sovietici. Împreună cu un grup de ofițeri superiori români (între care locotenent coloneii - ulterior generalii - Nicolae Cambrea și Floca Arhip) și cu sprijinul activ al comuniștilor români refugiați în U.R.S.S
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
de cavalerie și 16 baterii de artilerie, organizate în Brigada 21 Infanterie - comandată de colonelul Constantin Jipa, Brigada 22 Infanterie - comandată de colonelul Mihail Obogeanu și un detașament mixt (2 batalioane de infanterie și o baterie de artilerie), comandat de locotenent-colonel Dumitru Trușculescu. Unitățile din componența Diviziei 1 Infanterie se aflau în linia întîi de la începutul războiului, aveau rîndurile împuținate, iar oamenii erau obosiți pînă la extenuare. Divizia ocupa un dispozitiv de luptă centrat pe trecătorile Vâlcan și Surduc. Dispozitivul forțelor
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Târgoviște, din cadrul Comandamentului II Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 24 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 62 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Constantin Caluda. Regimentul 62 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 62 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336151_a_337480]
-
ales giganticului sublocotenent Legros, francezii reușesc să forțeze marea poartă nordică a castelului Hougoumont și un număr mare de soldați francezi reușesc să intre în incintă, declanșând o sângeroasă luptă corp la corp. Doar grație valorii și curajului comandantului lor, locotenent-colonelul Macdonnell, britanicii reușesc să închidă poarta și să evite pierderea poziției. Dintre francezii pătrunși în incintă, este cruțat doar un toboșar - un băiat care nu ajunsese încă la vârsta adolescenței. Cu toate acestea, complexul era acum încercuit de întreaga divizie
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
căzut nici un moment în mâinile francezilor, cei 3 500 de anglo-aliați respingând pe rând atacurile celor peste 8 000 de francezi, atacuri ce au durat 8 ore. În jurul orei 16, castelul era în flăcări, urmare a bombardamentului francez, astfel că locotenent-colonelul Macdonnell, comandantul trupelor ce apărau castelul, primește ordin de la Wellington să își dispună oamenii în zonele neafectate de incendiu și, odată ce se va prăbuși acoperișul, să ocupe mai ales ruinele zidurilor, în interiorul grădinii. Aprovizionarea cu muniții s-a făcut în
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
conexe, conduse de câte un guvernator. În guvernământul Bucovinei au intrat cele 5 județe din Bucovina (Câmpulung, Suceava, Rădăuți, Storojineț și Cernăuți), județul Hotin din nordul Basarabiei, iar din octombrie 1941 și judetul Dorohoi. Guvernamântul Bucovinei a avut trei guvernatori: locotenent-colonelul Alexandru Rioșanu, mort în urma unei operații nereușite la 30 august 1941, generalul Corneliu Calotescu, unul dintre responsabilii deportărilor din 1941 și 1942, și generalul C.I. Dragalina, care a devenit guvernator în 1943. Basarabia a fost pusă sub administrația generalului Constantin
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
cunoscutului librar și editor Ioan V. Socec, cu care a avut doi fii: Pârvu Boerescu (1888-1978) și Neagu Boerescu (1889-1946). A decedat la 11 februarie 1915, în București. Sublocotenent, în Geniu (1875), Locotenent (1879), Căpitan (1882), Maior, în Infanterie (1888), Locotenent-colonel (1893), Colonel (1898), General de brigadă (1906), General de divizie în rezervă (1913). După absolvirea Școlii militare de ofițeri, Constantin Z. Boerescu a luat parte ca sublocotenent în Compania a 4-a din Batalionul de geniu la Campania Armatei Române
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
intervenția locotenentului Isăceanu (Regimentul 29 infanterie), care a format un detașament mixt cu care a încercat să oprească devastările și crimele, locotenentul lăsându-l pe caporalul T.R. Izu Abramovici să-și păzească propria casă și soția. Se distinge și atitudinea locotenent-colonelului Alexandru Marino, comandant adjunct al Regimentului 29 infanterie, care "”i-a lovit (pe soldații vinovați) cu arma în cap și-a trimis pe evrei acasă””. Care a fost reacția armatei asupra incidentului de la Dorohoi? Documentul care semnalează incidentul de la Dorohoi
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
Tudor a fost ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriștilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată. L-a avut ca dușman pe redutabilul locotenent-colonel Dimitrie Papazoglu, decorat la Paris de Alexandru I pentru merite deosebite în executarea de hărți militare. Tudor Vladimirescu a avut un frate (Papa) și o soră (Constandina) ai căror descendenți trăiesc și în ziua de azi în Oltenia. Destinul lui
Tudor Vladimirescu () [Corola-website/Science/298248_a_299577]
-
ocupat de ucenicia la un , dar el a rămas activ și în afacerea cu fosile cel puțin până în 1825. În acel moment, Mary își asumase deja rolul conducător în afacerea familiei. Unul dintre cei mai fideli clienți ai familiei era locotenent-colonelul Thomas James Birch, ulterior Bosvile, un bogat colecționar din Lincolnshire, care a achiziționat de la ei mai multe specimene. În 1820, pe Birch l-a întristat mult sărăcia în care trăia familia. După ce un an de zile nu efectuaseră nicio descoperire
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
de Sus, Năsăud și Rodna.33 Ghetoizarea evreilor din oraș s-a făcut sub comanda primarului Norbert Kuales și a șefului poliției, Miklós Debreczeni. În alte comunități ale județului, operațiunea a fost condusă de László Smolenszki, adjunctul de prefect, si locotenent-colonelul de jandarmi Ernő Pasztai. Toți patru participaseră, împreună cu László Endre, la conferința din 28 aprilie de la Târgu Mureș. 32 Pentru alte detalii despre Baia Mare, a se vedea R. Braham, "Genocide", pp. 32-33, 113.123. Vezi și USHMM, Arhive, RG-25004M, rola
Partidul Crucilor cu Săgeți () [Corola-website/Science/302709_a_304038]
-
mai 1912, a fost numit maior și comandant al jandarmeriei din Ducatul Bucovinei nr. 13, acordându-i-se Crucea de Merit Militar clasa a III-a. La 1 august 1914, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, ofițerul a fost avansat la gradul de locotenent-colonel. La sfârșitul lunii august al aceluiași an, Bucovina a fost asediată de armatele rusești. Nordul Bucovinei și capitala Cernăuți au căzut într-o lună în mâinile rușilor. În numai câteva zile, Fischer a format și a condus mai apoi o
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
Austria. Generalul Fischer a fost numit, cu înregistrarea în a 193-a promovare de la 25 octombrie 1927, Cavaler al Ordinului Maria Terezia. Fischer a primit această înalta decorație pentru organizarea și conducerea răscoalei din Bucovina, atunci încă la rang de locotenent-colonel (1914). Cu scurt timp înainte, el a fost paralizat parțial de un accident vascular cerebral. Prin lucrările sale istorico-geografice Eduard Fischer și-a făcut un nume răsunător în lumea savanților. Scrierile privind Bucovina și Moldova au stârnit un interes considerabil
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
extremă, trebuie a se utiliza aptitudinea fundamentală a soldatului nostru: vrednicia la atac. [...]<br>În locul generalului Culcer Ioan numesc comandant al Armatei 1 pe generalul Dragalina Ioan . În locul generalului Lupescu Alexandru numesc șef de stat major al Armatei 1 pe locotenent-colonelul Găvănescu Constantin." Generalul Dragalina ordonă un nou plan de operații dispunând efectuarea unor atacuri de flanc de către trupe ale diviziilor vecine concomitent cu oprirea înaintării forțelor germane la nord de Târgu Jiu. Deși generalul Dragalina este rănit a doua zi
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
naval al României în Statele Unite ale Americii, Republica Argentina și Republica Federativă a Braziliei (1992-1996) și apoi ca atașat al apărării, militar, aero și naval al României în Statele Unite ale Americii (1996-1999). În această perioadă, este avansat la gradele de locotenent-colonel (1994) și apoi de colonel (1997). Între anii 1999-2005, Sergiu Medar îndeplinește funcția de șef al Direcției de Informații Militare (DIM). Este avansat pentru merite excepționale la gradele de general de brigadă (25 octombrie 2000) , general maior (10 februarie 2003
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]
-
începând cu anul 2011 și va juca rolul lui Angus MacGyver în "MacGyver" începând cu toamna anului 2016. Till s-a născut în Fort Hood, Texas, Statele Unite ale americii, fiul lui Dana Lyn (născută Brady) și John Mark Till, un locotenent-colonel în Armată. El are un frate mai mic, Nick (n. 1997). Till și-a petrecut mare parte din copilărie în Marietta, Georgia. După filmarea pentru ": Filmul" în Savannah, Till s-a întors acasă pentru a absolvi cu promoția din 2008
Lucas Till () [Corola-website/Science/336235_a_337564]
-
să se întâmple atâta vreme cât francezii continuau să lupte împotriva germanilor. În seara aceleiași zile, a fost recepționată o transmisiune radio în timpul căreia s-a afirmat că forțele din Walcheren și Zuid-Beveland urmau să capituleze. O jumătate de oră mai târziu, locotenent-colonelul Karel s-a deplasat pe drumul de la est de Middelburg, drum pe care trupele germane se deplasau spre sud. El a fost transportat la un hotel din apropiere de Vlissingen, unde el l-a informat în mod oficial pe "SS-Standartenführer
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de "Regimentul Bacău No. 27". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Bacău. La intrarea în război, Regimentul 27 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Gabriel Niculescu. Regimentul 27 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 27 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336096_a_337425]
-
militară, devenind locțiitor al comandantului Regimentului 54 Artilerie (1956-1957), comandant al Regimentului 146 Artilerie (1957-1958) devenit apoi Regimentul 69 Artilerie (1959-1966). Își perfecționează pregătirea prin absolvirea Cursului academic superior de pe lângă Academia Militară Generală (1961-1962) și este promovat la gradele de locotenent-colonel (1959) și colonel (1964). Urmează apoi studii la Academia Militară Generală - secția artilerie (1966-1969), absolvite ca șef de promoție și ulterior Cursul postacademic superior (1975). În urma acestora, este numit comandant al Diviziei 10 Mecanizată (1969-1976), fiind avansat la gradul de
Stelian Popescu (militar) () [Corola-website/Science/311950_a_313279]
-
seama că decizia sa nu avea să afecteze doar soarta Rotterdamului, dar chiar și pe-a întregii țări. După ce a analizat toate versiunile, Scharroo s-a hotărât să capituleze. Decizia sa a fost aprobată în numele generalului Winkelman de reprezentantul său, locotenent-colonelul Wilson. Generalul Winkelman a aprobat decizia lui Scharroo în după-amiaza aceleiași zile, după ce i-a fost comunicată de Wilson. Colonelul Scharroo, însoțit de aghiotantul său și un sergent-major, s-a dus să prezinte capitularea orașului. A fost întâmpinat de generalul
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
a încercat să prezinte actul drept o recunoaștere a integrității teritoriale a Ungariei. Începând cu 26 noiembrie 1918, la Budapesta a funcționat o misiune militară franceză cu menirea de a supraveghea aplicarea Convenției de Armistițiu. Conducerea acesteia a fost încredințată locotenent-colonelului Fernand Vix. După o scurtă perioadă, Guvernul de la Paris a realizat imperfecțiunile textului semnat, ceea ce a determinat un statut de provizorat al acestuia. Înlocuirea sa efectivă va fi luată în considerare însă doar începând cu 26 februarie 1919, când negociatorii
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]