1,327 matches
-
începe, răsfoind tot la a șaptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare șir.” (M. Eminescu, P.L., 43) Dintre elementele relaționale care marchează dezvoltarea propozițională a circumstanțialului concesiv, se impun ca mărci absolute ale identității sale sintactice conjuncția deși și locuțiunile conjuncționale chiar dacă (de, să), și dacă, măcar că (să), cu toate că. Când circumstanțiala se introduce prin adverbe nehotărâte, marca identității sale sintactice rezultă dintr-o împletire a elementului de relație cu topica, cu termenii corelativi și cu modul verbului-predicat din concesivă: • circumstanțială
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mers. • circumstanțială concesivă: Să nu fi știut nimic despre toate acestea, tot aș fi mers. Identitatea specifică a celor două variante ale circumstanțialei concesive se fixează, în mod relativ, prin elemente relaționale și prin modul verbului-predicat. Sunt specifice concesivei ipotetice locuțiunile conjuncționale pe baza lui să, morfem de conjunctiv, prin excelență, mod al incertitudinii: chiar să, și să, măcar să: „Chiar să fi vrut cineva să urce sau să coboare n-ar fi reușit.” (O. Paler, Viața, 130) „Nu mă duc la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
chiar să, și să, măcar să: „Chiar să fi vrut cineva să urce sau să coboare n-ar fi reușit.” (O. Paler, Viața, 130) „Nu mă duc la Socola măcar să mă omori.” (I. Creangă, 77) Introduc concesive reale, conjuncția deși și locuțiunile conjuncționale pe baza conjuncției că: măcar că, cu toate că: „Ce știi tu? Ăsta-i loc cu viitor, măcar că nu mai terminăm noi cu astupatul!” (E.Barbu, 21) Celelalte elemente de relație introduc amândouă categoriile de concesive; deosebirile sunt marcate de modul verbului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o concesivă ipotetică. CIRCUMSTANȚIALUL REFERINȚEI (LIMITATIV)TC "CIRCUMSTAN}IALUL REFERIN}EI (LIMITATIV)" În Gramatica Academiei ( inclusiv,noua ediție, din anul 2005), ca și în alte lucrări de gramatică, se folosește pentru această funcție denumirea de circumstanțial de relație. Determină: • verbe (locuțiuni verbale): Nu-și mai făcea iluzii în privința caracterului ei.”, • expresii impersonale: „Nu-i vorbă, că de greu, greu îi era, pentru că în lipsa lui n-avea cine să-i îngrijească de casă...” (I. Creangă, 167), • adjective: „Ei se arătaseră lacomi de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i îngrijească de casă...” (I. Creangă, 167), • adjective: „Ei se arătaseră lacomi de învățătură, plăcuți la vorbă și meșteri în condei, isteți și destoinici, dar fără șir în ce făceau, cu trăsneli toți și cu toane...” (M.Caragiale, 110), • adverbe (locuțiuni adverbiale) (prin intermediul unui verb): „Astfel mie îmi pare să fi observat că Slavici a început să scrie mai rău în ce privește literatura, mai bine în ce privește politica.” (M. Eminescu, Despre cultură, 247) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul referinței dezvoltă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spune despre ei, în general vorbind, este că își făceau mulțumitor datoria.” (I. Iordan, Memorii, II, 128) Când circumstanțialul se realizează prin substantive, pronume (adjective), relația de dependență se exprimă prin prepoziții: asupra, despre, de, din, la, în, pentru și locuțiuni prepoziționale: în (ceea) ce privește, în privința, privitor la, relativ la, referitor la, cu referire la, în legătură cu, în raport cu, din partea, cât pentru, cât despre. Rămâne nespecifică doar locuțiunea prepozițională în jurul. Prepozițiile (și locuțiunile prepoziționale) impun substantivului (pronumelui) - circumstanțial de referință cazurile: • genitiv: asupra
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relația de dependență se exprimă prin prepoziții: asupra, despre, de, din, la, în, pentru și locuțiuni prepoziționale: în (ceea) ce privește, în privința, privitor la, relativ la, referitor la, cu referire la, în legătură cu, în raport cu, din partea, cât pentru, cât despre. Rămâne nespecifică doar locuțiunea prepozițională în jurul. Prepozițiile (și locuțiunile prepoziționale) impun substantivului (pronumelui) - circumstanțial de referință cazurile: • genitiv: asupra, în jurul, în privința, din punctul de vedere, din partea: „Și mai întâi să căutăm a ne înțelege asupra părții celei mai puțin contestate din meritul literar al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin prepoziții: asupra, despre, de, din, la, în, pentru și locuțiuni prepoziționale: în (ceea) ce privește, în privința, privitor la, relativ la, referitor la, cu referire la, în legătură cu, în raport cu, din partea, cât pentru, cât despre. Rămâne nespecifică doar locuțiunea prepozițională în jurul. Prepozițiile (și locuțiunile prepoziționale) impun substantivului (pronumelui) - circumstanțial de referință cazurile: • genitiv: asupra, în jurul, în privința, din punctul de vedere, din partea: „Și mai întâi să căutăm a ne înțelege asupra părții celei mai puțin contestate din meritul literar al d-lui Caragiale...” (T. Maiorescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apei, mi se pare că i-om duce dorul.” (I. Creangă, 204), „Și totuși nemțoaica «cu cap și dinți de cal» crește singură fetița pe care Fibula o naște, păstrând o discreție eroică în jurul întâmplării.” (Șt. Bănulescu) • acuzativ: celelalte prepoziții (locuțiuni prepoziționale): „Străin la vorbă și la port Lucești fără de viață.” (M. Eminescu, I, 171) „Pentru Epicur fericirea era să fii ca pietrele, insensibil la suferință.” (O. Paler, Galilei, 21), „- Doamnă, cred că faceți o confuzie... Vă prețuiesc nesfârșit ca inteligență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apă bună, nu vă îngrijiți; acuș avem să dăm peste o fântână cu apă dulce și rece ca gheața.” (I. Creangă, 204), „Fiecare are, Galilei, pământul său în legătură cu care poate fi întrebat într-o zi.” (O. Paler, Galilei, 26) Observații: Locuțiunea prepozițională în ceea ce privește poate avea și o variantă cu verbul la imperfect: „Asta putea fi adevărat în ceea ce privea pe copiii lui Moromete.” (M. Preda, Delirul, 8) Când circumstanțialul referențial se realizează prin adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variantă cu verbul la imperfect: „Asta putea fi adevărat în ceea ce privea pe copiii lui Moromete.” (M. Preda, Delirul, 8) Când circumstanțialul referențial se realizează prin adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ și când sunt subordonate termenului regent prin locuțiunea prepozițională în privința: „Păcat că știința necromanției și aceea a astrologiei s-au pierdut - cine știe câte mistere ne-ar fi descoperit în această privință.” (M. Eminescu, P.L., 25) Circumstanțiala referențială se introduce în frază prin: • conjuncții: să, că, dacă: „N-am mare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
T. Maiorescu, 422), „În legătură cu ce-i spunea mai înainte, zise Iosif, după ce făcură drumul în tăcere... el, Iosif, a observat o ciudățenie...” (M. Preda, M. Sg., I, 22) Se constituie în mărci distinctive ale identității sintactice a circumstanțialului referențial toate locuțiunile prepoziționale, ca atare, în interiorul propoziției, sau precedând pronume relative, la nivelul frazei. În celelalte enunțuri, identitatea circumstanțialului rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență sau al verbului regent; verbul a se îndoi, locuțiunea verbală a sta la îndoială
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice a circumstanțialului referențial toate locuțiunile prepoziționale, ca atare, în interiorul propoziției, sau precedând pronume relative, la nivelul frazei. În celelalte enunțuri, identitatea circumstanțialului rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență sau al verbului regent; verbul a se îndoi, locuțiunea verbală a sta la îndoială, de exemplu, sunt determinate în mod frecvent de circumstanțiale limitative (referențiale): "Nu te mai îndoi despre asta, cumnată Smărandă, zise mătușa..." (I.Creangă) RELAȚII DE DEPENDENȚĂ MEDIATĂTC "RELA}II DE DEPENDEN}| MEDIAT|" În afara relațiilor sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se face prin intermediul predicatului analitic, din structura căruia acesta face parte ca regent: „Și în loc de a fi așa de ucigași și plini de păcate (...) nu puteau ei să fie nevinovați și blajini...?” (C. Hogaș) COMPLEMENTUL SOCIATIVTC "COMPLEMENTUL SOCIATIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale), cu tranzitivitate directă, dacă rolul de mediator în dezvoltarea relației sintactice îl are un complement direct: Culege o poală de somnoroasă, pe care o fierbe la un loc cu o vadră de apă dulce și cu una de miere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noaptea stă la sfat cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii.” (C. Hogaș, 107) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în spațiul căreia se dezvoltă funcția de complement sociativ, se exprimă numai prin elemente relaționale: • prepoziții (locuțiuni prepoziționale), când complementul sociativ are dezvoltare infrapropozițională: cu, fără, împreună cu, dimpreună cu, la un loc cu, laolaltă cu, cu tot cu, cu... cu tot: „Dragii mei, o să mă joc odată Cu voi, de-a ceva ciudat.” (T. Arghezi) „Cum ședea spânul la ospăț
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voi găsi moartea într-o baltă noroioasă laolaltă cu fluturii.” (O.Paler, Viața), „Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc stăpânitor de ape.” (M. Eminescu) • pronume relative, precedate de prepozițiile cu, fără și locuțiunile prepoziționale pe baza lui cu, când funcția de complement sociativ are dezvoltare propozițională: „Dar, firește, s-a știut îndată în toată mahalaua că „biata” Acrivița lui Hagi Cănuță a ajuns de-o bate arnăutul - la masă! față cu musafirii - după
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțialul instrumental și de complementul predicativ: • complement sociativ: El a lucrat cu Mircea (cu cine a venit). • circumstanțial instrumental: El a lucrat cu sapa (cu ce a avut). • complement predicativ: El a lucrat cu paltonul (cu ce avea pe el). Locuțiunile prepoziționale se constituie în mărci distinctive, în ele înseși, pentru complementul sociativ, la nivelul propoziției, precedând pronume relative, la nivelul frazei. COMPLEMENTUL CUMULATIVTC "COMPLEMENTUL CUMULATIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Pe lângă oase, un organism mai are și altele care te pot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complement predicativ: El a lucrat cu paltonul (cu ce avea pe el). Locuțiunile prepoziționale se constituie în mărci distinctive, în ele înseși, pentru complementul sociativ, la nivelul propoziției, precedând pronume relative, la nivelul frazei. COMPLEMENTUL CUMULATIVTC "COMPLEMENTUL CUMULATIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Pe lângă oase, un organism mai are și altele care te pot părăsi.” (M. Preda, 346), „Privirile mă săgetează; pe lângă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine și cei din cafenea.” (I.L. Caragiale) • sintagma predicatului analitic: „Surtucul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pasajelor lirice ale dramei fac din acestea niște adevărate pietre scumpe ale literaturii române.” (M. Eminescu, Despre cultură, 206) • pronume: „Pe lângă acestea mai avea strânse și părăluțe albe pentru zile negre...” (I.Creangă), În afară de cei doi, a mai apărut unul. • locuțiuni adverbiale: plus de asta, (în) afară de asta, pe lângă asta, (în) afară de aceea: „Afară de aceea, cu propășirea realismului modern, se șterg legende și povești, proverbe și locuțiuni, adevărate nestimate ale gândirei poporului românesc.” (M.Eminescu, Despre cultură, 64), „A! Dar nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
părăluțe albe pentru zile negre...” (I.Creangă), În afară de cei doi, a mai apărut unul. • locuțiuni adverbiale: plus de asta, (în) afară de asta, pe lângă asta, (în) afară de aceea: „Afară de aceea, cu propășirea realismului modern, se șterg legende și povești, proverbe și locuțiuni, adevărate nestimate ale gândirei poporului românesc.” (M.Eminescu, Despre cultură, 64), „A! Dar nu numai d. Costică Petrăchescu, controlorul, are imaginație! și, afară de asta, în fiecare an e câte un 1 aprilie.” (I.L.Caragiale) b. propozițional (completiva cumulativă): „Nu ți-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de amintirile trecutului și de opere de artă.” (N.D. Cocea), „Lasă că fac mișelii și umblă ca bezmeticii pe uliți (...) dară azi să iasă ei din biserică...” (P. Ispirescu) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin locuțiuni adverbiale: plus de asta, afară de asta (aceea), identitatea complementului cumulativ este implicită în planul semantic al sintagmei: „Ș-apoi afară de aceasta omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate.” (I. Creangă) Când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ș-apoi afară de aceasta omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate.” (I. Creangă) Când se realizează prin substantive (pronume) sau adverbe, relația de dependență se exprimă prin prepoziția compusă pe lângă și locuțiunile prepoziționale dincolo de, (în) afară de și în afara: „Și tot pe lâng-acestea cerșesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!” (M. Eminescu, I, 115) „ - Desigur, doamnă, răspunse acesta, afară de limba franceză, noi turiștii suntem ținuți să cunoaștem și limbile orientale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și limbile orientale...” (C. Hogaș, 320), „Numai că de data aceasta descoperisem și altceva dincolo de faptul că-mi doream numerele câștigătoare pentru a mă apăra de o resemnare sălcie.” (O. Paler, Viața..., 38) Completiva cumulativă se introduce în frază prin: • locuțiuni conjuncționale: în afară că, după ce (că), lasă că, plus că, pe lângă că: „Lasă că tatăl său era, în gândul lui, vinovat de toate, dar el se mai și temea, ca nu cumva acesta, aflând ceva, să facă, om îndărătnic cum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de casa și de cinstea mea, hoțule și pehlivanule!...” (I.L. Caragiale, IV, 301), „După ce că stăm într-o gară pustie, departe de lume, ne vedeam amenințați să murim de sete.” (O. Paler, Viața..., 164) • pronume relative precedate de prepoziția pe lângă sau locuțiunile prepoziționale (în) afară de, în afara: „Prin glasul lui E. Jebeleanu, Lidice și Hiroshima au devenit pentru noi, pe lângă ceea ce înseamnă pentru întreaga omenire, două meditații amare și grave, două imprecații străbătute de o mânie universală...” (G. Bogza, 39) Se constituie în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Lidice și Hiroshima au devenit pentru noi, pe lângă ceea ce înseamnă pentru întreaga omenire, două meditații amare și grave, două imprecații străbătute de o mânie universală...” (G. Bogza, 39) Se constituie în mărci distinctive ale complementului cumulativ prepoziția compusă pe lângă și locuțiunea prepozițională (în) afară de, atunci când funcția se realizează prin adverb: Sâmbătă, în afară de dimineața el merge la ziar și după amiaza. și locuțiunile conjuncționale pe lângă că, după ce că, las’că, plus că, pentru dezvoltarea sa propozițională. Când relația de dependență se exprimă prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]