1,111 matches
-
conștientă că e numai vina mea, nu a ta, Laurence. Adio. Nu se uită în urmă pe când ieșea pe jumătate fugind din casa plină cu daruri de nuntă, invitații și flori. Dacă ar fi făcut-o, și-ar fi văzut logodnicul privind în gol, de parcă ar fi văzut o nălucă. Apoi întorcându-se și îndreptându-se spre cel mai apropiat telefon. — La naiba, înjură Jack încet, realizând că uitase acasă încă un lucru de care avea nevoie. Încântarea de-a sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru Haia?... strigă femeia uimită. Și cine ți-a făgăduit un mire pentru Haia? —Hahamul... Rifca întoarse fața spre Sanis, dar se uita în alt parte, căzută deodată pe gânduri. Glasul Haiei porni deodată: —Mie nu-mi trebuie nuntă încă... Logodnicul meu a murit. Nici macar nu l-am cunoscut și a murit. Părinții nu răspunseră. Ceea ce ar putea spune fata n-avea nici o însemnătate pentru ei. Rifca întrebă oftând: —Și cine-i mirele acela? Știe hahamul că dăm zestre numai cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei... De-acu vine vremea rea, ș-ai să poți stăpâni pe fată acasă... Și după ce s-a mai domoli, poți face logodna cu băietul lui Malamet... —Cu băietul lui Malamet Căprar? — Da, cu băietul lui Malamet Căprar. Acesta-i logodnicul... Nevasta suspină cu năduf, apoi șopti: Dacă s-ar putea, Sanis, numai dacă s-ar putea!... Mă gândesc că poate ne pedepsește Dumnezeu cel de sus... Ar trebui poate să te duci și la rabinul cel mare, la Pașcani; să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clipa în care a spus, înainte să-și întindă brațele pe masa negeluită și capul pe brațe, de parcă ar fi plâns, dar nu plângea: „Armăsarul de foc e o nălucă!“. Doar Hildebranda Mihaela Dogan, care mai auzise povești asemănătoare de la logodnicul ei columbian, a ridicat paharul cu votcă și, înainte de a-l da pe gât, a strigat: „Hai, noroc!“. În următoarea seară, pe măsură ce se îndepărta de aerul sărat și de briză, evitând să se mai gândească la felul cum Ioana Sandi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
duh întrupat. Forța dominatoare a fantomei bărbatului crezut mort, forța prezenței lui fantomatice sunt atât de mari, încât copilul născut din căsătoria Ellidei cu Wangel îi moștenește culoarea ochilor, „schimbătoare ca marea”. Ellida avusese, într-adevăr, în timpul sarcinii senzația că logodnicul ei se întorsese. O prezență, așadar, nu numai psihică, ci simțită aievea în tot trupul ei, ca o posesie fizică reală. Mai mult decât atât, o relație de stranie înrudire se stabilește între femeia hărțuită și năluca ce nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
vesteau cadențat trecerea lui, cu mult înainte de a-și face apariția. Se oprea să sărute mâna unei prostituate, fără să observe sluțenia unui chip topit de boală și alcool, surd la hohotul ei de râs, spart și batjocoritor. Ca un logodnic timid îi lua brațul, să o petreacă prin cele mai elegante localuri vieneze, oferindu-i șampania și crabii, cu distinsă și largă generozitate. Spre ziuă, când patronul îi prezenta respectuos socoteala, acest copil adorabil își scotocea, inconștient, toate buzunarele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
covor. De acolo văd picioarele Evei cu ciorapii căzuți peste pantofi. Pulpele goale, lungi și minunat cambrate, se prelungesc, destinse și larg desfăcute, deoparte și de cealaltă a colțului de masă. Eva zice că se cunună duminică și laudă virtuțile logodnicului ei. „Ce cauți aici?” o întreb dezolat. Trec apoi în camera de baie, îmi pun halatul și strig prin ușa întredeschisă: „Vreau să știu de ce râzi de bunătatea celuilalt?” Gândurile mi se duc spre Gloria, însă, de care mă leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă las orbită la rândul meu de aparențe. Să vezi, - continuă Mariana, dezmierdându-mi fruntea, așa cum mă trântii cu capul răsturnat în poala ei, - singura mea preocupare este aceea de a te cunoaște, fiindcă te iubesc. Sunt patru săptămâni de când logodnicul îmi așteaptă reîntoarcerea, urmă Mariana, ocolindu-mi privirile. El s-a priceput să realizeze, în zece ani, dintr-un atelier de lăcătușerie, o formidabilă uzină pentru topit și fasonat oțelul. Din această cauză nu pot să-l iubesc. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Încurajeze). După care, scena se muta pe străzile Marsiliei, unde Marieta, fardată violent, stătea rezemată de un zid de piatră, Într-un picior, precum o pasăre vătămată... „SÎntem toți aici, Kameraden“, continuă Bandura, „sîntem toți membrii unei familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s-au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plîns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ea era o madonă comunistă. Pe raft se mai afla și fotografia lui Richard Loftis, relația ei anglo-saxonă inconstantă. Mal se întoarse și o privi pe Claire. — Cuceririle dumneavoastră, domnișoară De Haven? — Trecutul și viitorul meu. Vechile greșeli, amestecate, și logodnicul meu, de unul singur. Chaz Minear fusese foarte explicit în privința lui Loftis - ce făceau ei doi, senzația greutății lui când coborau scările... Mal se întrebă cât de multe știa femeia despre ei și dacă bănuia cumva că Minear îl turnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
manieră civilizată. Mă tem că nu ești atât de sensibil cum te prezinți, dar dacă ești, mi-ar plăcea să-ți dau un exemplu al suferinței pe care o provoacă indivizii ca tine. Mal arătă spre fotografia lui Loftis. — Cu logodnicul dumneavoastră? — Da. Vezi tu, eu bănuiesc că ai văzut filmul la o cinematecă. Reynolds era un mare actor de compoziție în anii ’30, dar în anii ’40 Comisia pentru Cercetarea Activităților Antiamericane din statul California i-a făcut mult rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
decât ca muncitor cu ziua, umilindu-se în fața unui individ îngrozitor pe nume Herman Gerstein. Mal făcu pe prostul: — Nici că se putea mai rău. În ’47 unii oamenii au fost puși pe bună dreptate pe lista neagră de către CCAA. Logodnicul dumitale ar fi putut fi unul din ei. Claire țipă: — Dar a fost trecut pe lista neagră și pariez că o știai! Mal se foi pe scaun. Crezuse că o convinsese că nu știa de Loftis. Claire își coborî vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bănuit că ar putea fi Loftis. Știam că e actor, dar nu-i văzusem niciodată fotografia. Uite, mărturisesc și de ce am fost surprins: un vechi stângist i-a spus partenerului meu că Loftis e homosexual. Iar acum aflu că e logodnicul dumneavoastră. Ochii lui Claire se îngustară. Preț de o jumătate de secundă arătă ca o zgripțuroaică la pândă. Cine ți-a spus asta? Mal dădu iarăși din umeri. Un tip căruia îi plăcea să se distreze și să vâneze fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de fals. Claire intră în pielea actriței din rolul secundar: se aplecă spre el, întorcându-și chipul de la Danny, și murmură: — Nu-ți face bine la bronșită. Danny rămase aproape de ei, judecând ceea ce ochii nu puteau vedea: Claire își încuraja logodnicul, iar Loftis, actorul, știind că o față nu minte, și-o ținea ascunsă. Danny intră în bucătărie și umplu un pahar cu apă de la robinet, dându-le personajelor șansa să își revină. Se întoarse foarte încet și îi găsi prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Totul va fi dat în vileag. Tu, Coleman... totul. Vine marele juriu și procesul lui Coleman. Loftis păși în spatele lui Claire, ținând capul plecat. Mal se uită la stradă și îl văzu pe Buzz ieșind din mașină. Claire își îmbrățișă logodnicul. Mal îi zise: — Caută-l pe Chaz. A ucis un om pentru tine. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL PATRUZECI Spre ghetou, în mașina lui Mal. Aveau lista lui Lux cu furnizorii de heroină și lista lui Danny/Claire lipite pe bord. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nicolae Rainu de la Focșani, Iancu Stătescu de la Romanați și, din când în când, distinsa noastră artistă Marietta Ionașcu. O văd, încă tânără domnișoară, elevă a Conservatorului de declamație, venind modestă la masa sărăciei vesele, cu ghiozdanul la subțioară, însoțită de logodnicul ei, mai târziu soțul, studentul Papadupolos. anul Din birtul acesta a plecat intâia pornire - zisă socialistă - cu Paul Scorțeanu și cu Spiroiu. Viața studențească este întotdeauna și peste tot aceeași: sărăcie, nepăsare de viitor, veselie, glume. Pe la anii de care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
a unei epoci încântătoare peste poate trebuie să aducem un elogiu concis și tandru, cu toată melancolia cuvenită, domnișoarei Diana din Leicester care și-a amânat căsătoria cu domnul Tony Weston fiindcă, în fața pastorului care oficia unirea lor pe viață, logodnicul n-a rostit un „da” limpede și răspicat, ci a mormăit ceva ininteligibil la întrebarea fundamentală. Și un elogiu și mai concis, și mai tandru, și mai sincer dlui Tony Weston; în această comedie a silabelor, dânsul e singurul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
greșeala de atunci. Iată dar că Elena singură iertase pe Mika-Le, când crezuse ea de cuviință. Nu era căderea lui ci a ei, ea fusese cea ofensată. Elena, așa de mia-dră, își cunoștea datoria către bărbatul ei și către fostul logodnic vinovat. Elena era infailibilă, și el, Drăgănescu, rușinat acum de mișcarea de gelozie ce-și permisese atunci. Cum era un om de treabă, primea anevoie dovezile răului. Ca o fată pipernicită și sfiicioasă cum părea Mika-Le să fi comis faptele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
într-o claie de fân în materie de șoapte. Numai faptul că la un moment dat Inge vorbea la obiect, ca și când ar fi avut ceva de explicat, mi-a rămas. Lucruri familiare legate de război. Casa bombardată de la marginea Bochum-ului. Logodnicul ei căzuse, spunea, acolo jos, în Balcani, încă de acum doi ani, că acolo era plin de partizani. De fapt, el ar n-ar fi avut ce să caute în munți - fusese „declarat inapt“, dar a spus ea -, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Stalingrad, și anume la pionieri. Întâi pentru instrucție la Groß-Boschpol, apoi pe front și, mai târziu, cum scrisese el, doar la construcția de poduri, în munți... A mai spus încă multe lucruri. Dar astea s-au șters, ca și prenumele logodnicului, pe care îl rostea mereu cu căldură, din obișnuință, ca și când ar fi stat întins lângă ea. Și apoi, eu să fi fost acela care a șoptit una și alta în fân? Poate lucruri profunde despre cerul plin de stele? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
părinții. Mame voiau să-și găsească fiii și fiicele de care fuseseră despărțiți în timpul refugiului. Adeseori era trecut doar numele locului în care fuseseră găsiți copilașii din fotografii. Să cauți și să găsești. Astfel, femeile sperau să li se întoarcă logodnicul, soțul. Prieteni și prietene care-și lipseau unii altora. Fiecăruia îi lipsea câte cineva. Și eu îmi căutam pe listele schimbate săptămânal părinții și sora cu trei ani mai mică. Deoarece, împotriva oricărei rațiuni, eu îi vedeam în continuare acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lumea largă. Alte rele, alte fapte, alt destin. . . Așadar, nu e prințul? - Prințul!... Ai rămas înapoi. Prințul, vara la țară, în lipsă de altă distracție; când n-ai la îndemînă, ca să-ți exersezi puterile, decât pe muma, tata, sora și logodnicul ei. Mini, scumpa mea, 50 51 dacă n-aș ști că moș de moșul tău n-a iubit moșiile, deoarece le-a dăruit mânăstirilor ca să scape de ele, și că chic-vl vieții la țară ți-e complet necunoscut, aș zice
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de partea opusă a biroului, Mini fugi pe divan. Atunci Rim începu să răsfoiască niște dicționare medicale voluminoase, lingând cu degetul fiecare pagină întoarsă. . . . Tot în cutia mare de lemn de trandafir era și o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond și nesărat, care nu știa ce să facă cu mâinile mai lungi ca pulpanele redingotei. Pe alt cartonaș Lina era o fată puțintică, negricioasă, urâțică și amărâtă de pe atunci Cum Mini o întrebase dacă a cunoscut pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe o tavă. Cum ți se spune dumitale? îl întrebă Puteți să-mi spuneți Filip, domnișoară. Poftim, Filip! Gustă și dumneata ceva, spuse domnișoara S, încercând să închidă cu piciorul ușa salonului. Filip luă păhărelul de pe tavă "Să vă trăiască logodnicul, să fiți fericiți, casă de piatră" și-l dădu pe gât "întru Domnul". Apoi urmă o scenă jenantă, cu gesturi neîndemânatice, când Filip, cu melonul într-o mână și farfurioara în cealaltă, nu știa cum ar putea gusta din cozonac
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ce să fac, am prins darul, darul pe care îl vom duce fetei împăratului.Iepurașul alb, pe care i l-a dorit inimioara... Ionică: Dar de ce să ducem noi un dar domniței? Cotoșman: Cum de ce ? De logodnă...Așa e obiceiul. Logodnicul trebuie să ducă un dar logodnicei. Ionică: Dar ce am eu a face cu logodnicul domniței? Cotoșman: Ai, fiindcă tu ai să fii logodnicul ei! Ionică: Eu? Eu logodnicul fetei de împărat? (Râde) Mă faci să mă prăpădesc de râs
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]