5,534 matches
-
virusurilor ce infectează specia respectivă. Testarea de bază începe în perioada altoirii din toamnă și durează 3-5 ani. Portaltoii necesari testării se plantează în rânduri longitudinale și transversale la distanța de 1,5-2 x 0,5-0,8 m, numărul rândurilor longitudinale fiind egal cu numărul indicatorilor necesari testării speciei plus unul. 128 în perioada altoirilor, pe fiecare rând longitudinal, cu excepția primului, se altoiește câte un soi sau specie indicatoare, inoculând pe fiecare portaltoi, la 10-15 cm de la nivelul solului, câte un
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
Portaltoii necesari testării se plantează în rânduri longitudinale și transversale la distanța de 1,5-2 x 0,5-0,8 m, numărul rândurilor longitudinale fiind egal cu numărul indicatorilor necesari testării speciei plus unul. 128 în perioada altoirilor, pe fiecare rând longitudinal, cu excepția primului, se altoiește câte un soi sau specie indicatoare, inoculând pe fiecare portaltoi, la 10-15 cm de la nivelul solului, câte un mugure indicator. După aproximativ o săptămână, toți indicatorii de pe 3-5 rânduri transversale se altoiesc cu un mugure de la
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
Études Démographiques)tc "5.1.2. Ancheta INED (Institut National des Études Démographiques)" Eșantionul studiului efectuat în 1969 a cuprins într-un panel 17.461 de elevi selectați din diferite trepte de învățământ. Metoda folosită a fost cea a anchetei longitudinale, cu măsurători periodice. Variabilele dependente în analiza egalității de șanse au fost orientarea elevilor pentru diferite trepte de învățământ (liceu, clasa de final de studii primare, ucenicie etc.), în timp ce variabilele independente au fost: sex, vârstă, nivel de reușită la CM21
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
II, Brill Academic Publishers, Leiden, pp. 283-316. Dougherty, Kevin; Hammack, Floyd, 2000, „Educational Organization”, în E. Borgatta și R. Montgomery (coord.), Encyclopedia of Sociology, Macmillan, New York, pp. 760-772. Douglas, J.W.; Ross, J.M.; Simpson, H.R., 1968, All Our Future: A Longitudinal Study of Secondary Education, Davies, Londra. Durkheim, Émile, 1925, L’Éducation morale, Alcan, Paris. Durkheim, Émile, 1977, Éducation et sociologie, PUF, Paris. Easterly, William; Levine, Ross, 2001, „It Is Not Factor Accumulation: Stylized Facts and Growth Models”, The World Bank
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Atenția cercetătorului a vizat mai puțin răspunsul în sine, cât mai ales argumentația folosită de copil și adolescent. Analiza ansamblului răspunsurilor (inițial, cercetarea s-a făcut pe 72 de copii între 10-16 ani din Statele Unite, recurgându-se apoi la studii longitudinale interculturale Ă Canada, Mexic, Anglia, Turcia, Taiwan) i-a permis lui L. Kohlberg să identifice trei niveluri mari de evoluție a judecății morale, fiecare dintre ele cu două stadii distincte. Ca urmare, acest model teoretic prezintă șase stadii ale genezei
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ancheta, chestionarul, testele etc.). Cunoașterea elevului trebuie să se realizeze urmărindu-se atât evoluția sa în timp, cât și nivelul de reprezentare a caracteristicilor sale la un moment dat. În primul caz organizarea investigației se va realiza folosindu-se metoda longitudinală (investigația retrospectivă), în cel de-al doilea caz Ă metoda transversală (cunoașterea structurii psihologice), (Holban, I., 1978). Îmbinarea celor două forme de abordare în cunoaștere oferă profesorului posibilități de intervenție eficientă și eliminarea multor erori posibile în evaluarea elevilor. 2
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Din moment ce majoritatea testelor standard de gândire divergentă s-au caracterizat prin fidelitate, o estimare adecvată a nivelului de fidelitate se poate realiza prin analiza evoluției abilităților de gândire divergentă în timp. Începând din anii ’50, cercetătorii au întreprins numeroase studii longitudinale de creativitate, majoritatea întemeiate - parțial, cel puțin - pe informațiile furnizate de testele de gândire divergentă (Cropley, 1972; Howieson, 1981; Kogan și Pankove, 1974). Implicațiile validității metodelor de evaluare a gândirii divergente sunt tratate mai târziu în capitol, dar cercetarea evoluției
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
validității metodelor de evaluare a gândirii divergente sunt tratate mai târziu în capitol, dar cercetarea evoluției elevilor pe parcursul anilor oferă informații despre criza clasei a patra din punct de vedere creativ (Torrance, 1968). În urma numeroaselor sale studii experimentale transversale și longitudinale, Torrance (1962, 1965, 1968) a observat că scorurile la TTCT la un număr ridicat de elevi din clasa a patra au scăzut, însă ele au revenit aproape complet (și în totalitate la originalitate și elaborare) în timpul clasei a cincea. Alți
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
variază considerabil. În timp ce unii desconsideră metodele psihometrice în totalitate (Gardner, 1988b; Weisberg, 1993), alții susțin că testele de gândire divergentă sunt influențate de antrenament, de condițiile de testare și alte aspecte legate de administrare (Hattie, 1980; Wallach, 1976), că studiile longitudinale sunt, în general, prea concise și ar trebuie să se desfășoare pe o perioadă de minimum șapte ani sau chiar 12 ani (Torrance, 1972b, 1979), calitatea performanțelor creative este deseori subestimată în favoarea rezultatelor cantitative (Runco, 1986b) sau că evenimentele importante
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
50 de ani de cercetare și dezvoltare, această distincție este încă învăluită în ceață. Deși recomandările ce urmează nu sunt deloc exhaustive, ele le permit cercetătorilor să își consolideze contribuțiile la studiul creativității. În primul rând, validitatea predictivă a studiilor longitudinale exprimă rareori forța predictivă a interacțiunilor creativitate-inteligență și această observație se poate datora faptului că majoritatea studiilor longitudinale au fost elaborate aproape exclusiv pe baza analizelor bivariate de corelație - fapt previzibil ținând cont că majoritatea investigațiilor au fost întreprinse cu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nu sunt deloc exhaustive, ele le permit cercetătorilor să își consolideze contribuțiile la studiul creativității. În primul rând, validitatea predictivă a studiilor longitudinale exprimă rareori forța predictivă a interacțiunilor creativitate-inteligență și această observație se poate datora faptului că majoritatea studiilor longitudinale au fost elaborate aproape exclusiv pe baza analizelor bivariate de corelație - fapt previzibil ținând cont că majoritatea investigațiilor au fost întreprinse cu decenii în urmă. Deoarece distincția dintre creativitate și inteligență rămâne o enigmă, cercetătorii care ignoră interacțiunea dintre cele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
limitată. Revizuirea datelor publicate anterior prin intermediul instrumentelor de analiză statistică de dată recentă, cum ar fi ecuația structurală de modelare, va oferi o viziune mai precisă și mai realistă asupra cercetării psihometrice a creativității. Este în speță cazul multiplelor studii longitudinale, a cercetărilor de validitate predictivă sau al studiilor care au tratat legătura inteligență-creactivitate. În al treilea rând, odată cu dezvoltarea intensivă a teoriilor sistemice ale creativității, analiza psihometrică a creativității orientată exclusiv asupra unui anumit domeniu (proces, persoană, produs sau context
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
critique of six measures for assessing creativity, Journal of Creative Behavior, 25, pp. 194-204. Cramond, B. (1993), „The Torrance Tests of Creative Thinking: From design through establishment of predictive validity”, în R.F. Subotnik și K.D. Arnold (eds.), Beyond Terman: Contemporary longitudinal studies of giftedness and talent (pp. 229-254), Ablex, Norwood, NJ. Cramond, B. (1994), „We can trust creativity tests”, Educational leadership, octombrie, pp. 70-71. Cramond, B., Martin, C.E., Shaw, E.L. (1990), „Generalizability of creative problem solving procedures to real-life problems”, Journal
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
solving procedures to real-life problems”, Journal for the Education of the Gifted, 13, pp. 141-155. Cronbach, L.J. (1968), „Intelligence? Creativity? A parsimonious reinterpretation of the Wallach-Kogan data”, American Educational Research Journal, 5, pp. 491-511. Cropley, A.J. (1972.), „A five-year longitudinal study of the validity of creativity tests”, Developmental Psychology, 6, pp. 119-124. Csikszentmihalyi, M. (1988), „Society, culture, and person: A systems view of creativity”, în R.J. Sternberg (ed.), The nature of creativity: Contemporary psychological perspectives (pp. 325-339), Cambridge University Press
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
abilities: A review of research and theory in the early 1970s”, Annual Review of Psychology, 27, pp. 437-485. Houtz, J.C., Krug, D. (1995), „Assessment of creativity: Resolving a mid-life crisis”, Educational Psychological Review, 7, pp. 269-300. Howieson, N. (1981), „A longitudinal study of creativity - 1965-1975”, Journal of Creative Behavior, 15, pp. 117-134. Hunsaker, S.L., Callahan, C.M. (1995), „Creativity and giftedness: Published instrument uses and abuses”, Gifted Child Quarterly, 39, pp. 110-114. Isaak, M.I., Just, M.A. (1995), „Constraints on thinking in
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Research Journal, 8, pp. 249-263. Milgram, R.M., Hong, E. (1994), „Creative thinking and creative performance in adolescents as predictors of creative attainments in adults: A follow-up study after 18 years”, în R.F. Subotnik și K.D. Arnold (eds.), Beyond Terman: Contemporary longitudinal studies of giftedness and talent (pp. 212-228), Ablex, Norwood, NJ. Milgram, R.M., Milgram, N.A. (1976), „Creative thinking and creative performance in Israeli students”, Journal of Educational Psychology, 68, pp. 255-259. Milgram, R.M., Rabkin, L. (1980), „Developmental test of Mednick’s
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creative talent, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ. Torrance, E.P. (1965), Rewarding creative behavior, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ. Torrance, E.P. (1967), „The Minnesota Studies of Creative Behavior: National and international extensions”, Journal of Creative Behavior, 1, pp. 137-154. Torrance, E.P. (1968), „A longitudinal examination of the fourth grade slump in creativity”, Gifted Child Quarterly, 12, pp. 195-199. Torrance, E.P. (1969), „Prediction of adult creative achievement arnong high-school seniors”, Gifted Child Quarterly, 13, pp. 223-229. Torrance, E.P. (1971), „Stimulation, enjoyment, and originality in dyadic
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
adult”, în A.H. Passow (ed.), The gifted and talented: Their education and development. 78th NSSE Yearbook (pp. 352-371), National Society for the Study of Education, Chicago. Torrance, E.P. (1981a), „Empirical validation of criterion-referenced indicators of creative ability through a longitudinal study”, Creative Child and Adult Quarterly, 6, pp. 136-140. Torrance, E.P. (1981b), „Predicting the creativity of elementary school children (1958-1980) and the teacher who «made a difference»”, Gifted Child Quarterly, 25, pp. 55-62. Torrance, E.P. (1981c), Thinking creatively in action
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Suppose Test”, Journal of Creative Behavior, 23, pp. 219-223. Torrance, E.P., Tan, C.A., Alhnan, T. (1970), „Verbal originality and teacher behavior: A predictive validity study”, Journal of Teacher Education, 21, pp. 335-341. Torrance, E.P., Wu, T.H. (1981), „A comparative longitudinal study of the adult creative achievement of elementary school children identified as highly intelligent and as highly creative”, Creative Child and Adult Quarterly, 6, pp. 71-76. Treffinger, D.J. (1989), Student Invention Evaluation Kit: Field test edition, Center for Creative Learning
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
L.A., Beorkrem, M.N. (1989), „Climate for creative productivity as a predictor of research usefulness and organizational effectiveness in an R&D organization”, Creativity Research Journal, 2. Yumada, Tam, A.Y.-W. (1996), „Prediction study of adult creative achievement: Torrance’s longitudinal study of creativity revisited”, Journal of Creative Behavior, 30, pp. 144-149. Yamamoto. K., Chimbidis, M.E. (1966), „Achievement, intelligence, and creative thinking in fifth-grade children: A correlational study”, Merrill-Palmer Quarterly, 12, pp. 233-241. Zuboff, S. (1988), In the age of the
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
viitoare a demersurilor sale în mod diferit - de exemplu, previziunile pe termen lung pot fi mai puțin clare - față de modul în care le ilustrează cercetătorul în cadrul sistemului. Dar, dacă ar fi să realizăm mai degrabă o secțiune transversală, și nu longitudinală, sistemul de activități reprezintă, în orice etapă a vieții individului creator, percepția fluctuantă a istoriei, a statutului său actual și a concepției despre evoluția proiectelor sale. Pe lângă funcționarea simultană a numeroase domenii de activitate, există și domenii latente. Utilizarea termenului
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a testului de inteligență Binet-Simon în limba engleză și a obținut ceea ce a devenit mai târziu testul Stanford-Binet. În scopul validării teoriilor sale referitoare la efectele unui nivel superior al coeficientului de inteligență, Terman și-a structurat renumita cercetare experimentală longitudinală asupra copiilor dotați intelectual pe care i-a identificat (1925). Terman intenționa să demonstreze că acei copii cu un coeficient de inteligență ridicat se vor transforma în adulți cu performanțe excepționale. A rezultat o colecție de cărți intitulată Genetic Studies
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de inteligență din acea perioadă - un coeficient obținut din raportul dintre vârsta mentală și vârsta cronologică a individului -, scorul QI obținut de autorul Geniului ereditar a fost un nivel de geniu, de aproape 200. Când Terman a conceput studiul său longitudinal, o asemenea analiză istoriometrică pilot încă putea fi îmbunătățită. Cox, o absolventă în căutarea unui subiect de doctorat, a decis să preia tehnica utilizată de Terman în întocmirea biografiei lui Galton și să realizeze o corelație dintre nivelurile QI a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de Terman în întocmirea biografiei lui Galton și să realizeze o corelație dintre nivelurile QI a 301 indivizi eminenți, 200 dintre ei fiind creatori de renume pe plan mondial. Obiectivul propus de ea a fost, în esență, contrarul obiectivului cercetării longitudinale întreprinse de mentorul ei. Cox a intenționat să demonstreze că adulții cu performanțe deosebite ar fi identificați în copilărie ca supradotați intelectual dacă ar fi fost evaluați cu testul Stanford-Binet. Odată ce a îndeplinit acest obiectiv, studiul lui Cox a devenit
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sprijinită de un volum tot mai mare de lucrări practice. Studierea personalității unor persoane foarte creative a dus la concluzia că acestea sunt total absorbite de munca lor și dăruite ei (Barron, 1963; MacKinnon, 1962). Într-o serie de studii longitudinale, în care subiecții au fost urmăriți de pe băncile școlii elementare până au devenit adulți, Torrance (1981, 1983, 1987) a constatat că persoanele ce făceau ceea ce le place aveau ocupații mai creative. Un studiu despre tineri talentați din domenii științifice a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]