1,649 matches
-
că n-ai ce mânca acasă... Eu râdeam și ieșeam numaidecât pe ușă afară. Mama cocea pâine de seară. Cuptorul era mare, de vreo 7-8 pâini. Punea aluatul la crescut în coșărcuțe, apoi îl lua și-l punea pe o lopată mare de lemn. Ungea fiecare pâine cu apă caldă, o netezea și presăra peste ea multă secărică. În cuptor se cocea pe vatra încinsă, direct, fără tăvi și era foarte gustoasă. Când Maria venea la noi, îi plăcea să ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu prune, mama pregătea loznița pentru a le usca și cazanul pentru povidlă. În livadă se săpa o groapă adâncă, în care se așeza cazanul cu prunele coapte. Dedesubt se dădea foc și cineva trebuia să amestece mereu, cu o lopată lungă și îngustă. Uncheșul Vasile Bida, ne scotea mereu din impas. Era cel mai priceput în fierberea povidlei. Nu pleca de lângă cazan, până nu era gata povidla, cum o vrea el. Trebuia să fie densă, dulce și bine fiartă. Mulți
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mormane de zăpadă, alături. De cele mai multe ori, căram cu tărăboanța (roaba) o parte din omăt și-l depuneam în jurul pomilor ca să nu se topească tot în ogradă, în lunile de primăvară. Cu vecinii ne vedeam destul de rar și-atunci cu lopețile în mână, la deszăpezit aleile și drumul din fața porților. Noi copiii, ne mai încumetam să scoatem săniuțele pe coastă și fără să ne dăm seama că, timpul nu stă pe loc, ne apucă seara împreună. Ce frumoase erau acele momente
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
subțiri), mama făcea focul, care ardea până se făcea un jar strașnic. Se lasă sa se potolească, se trăgea cu cociorva jarul la o parte, se golea vatra și apoi se încerca cuptorul cu o mână de sare. Pe o lopată cu coadă lungă se puneau pe rând tăvile și se dădeau la cuptor (pentru cam vreo două ore). Prăjiturile se acopereau cu hârtie albă (să nu ardă deasupra) și se scoteau mai devreme, decât colacii și cozonacii. Eram nelipsită la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au pus apă (cât să se acopere), eu am adus cele 2 kg de sodă caustică care le-a turnat în căzănel amestecând mereu, timp de 8 ore. Făceam cu rândul la amestecat (mama, Oltea și cu mine, cu o lopată de lemn lungă), ca să nu se prindă de ceaun. Mama avea grijă ca focul să fie moderat, potolindu-l cu vătraiul. Când era aproape gata de fiert, Oltea a pus parfumul de levănțică, continuând să amestece. Apoi, luând căzănelul de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lucrări de interes militar în zonă. Perioada cuprinsă între noiembrie 1942 și martie 1943 s-a dovedit cea mai dificilă pentru evreii care prestau munca obligatorie, întrucât convocările erau pentru executarea muncii „la zăpadă”. Evreii erau obligați să vină cu lopeți și alte echipamente necesare, erau sub supraveghere permanentă, iar programul de lucru era cel de 8 ore. Nu era asigurată hrană și nici plata pentru munca depusă. Ca urmare, evreii își asumau costurile echipamentelor de lucru, dar mai ales, îndurau
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
exemplu: prin adresa nr.149 din 30 iunie 1942, primarul orașului Dorohoi, ing.Ioan Pascu, cere Poliției Dorohoi să scoată la lucru, în serii de două zile, un număr de 80 de evrei, care să se prezinte cu hârlețe și lopeți, în zilele de 3-4 iulie și 6-7 iulie 1942”. Cererea este motivată de adresa Prefecturii Dorohoi, nr.369 din 23 iunie 1942, prin care se cer urgente măsuri de curățare a tranșeelor, adăposturilor contra atacurilor aeriene săpate în oraș, în conformitate cu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
De la 15 august, de când am ajuns în tabără și până la ziua aceasta", părintele lui Anton Holban (viitorul romancier) "încă nu s-a spălat, pentru care lucru bunul și burtosul doctor Rizescu a luat măsuri ca să se înarmeze o companie cu lopata de infanterie și o altă companie cu măturoaie și cu hârdaie cu apă, ca să poată curăți urechile domnului căpitan..." Nici o toleranță pentru generalul Tell, mărginit și absurd. Din aspra experiență a rezultat fragmentul Mergând spre Hârlău (cu o trimitere la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
literat Eugeniu Lovinescu, un om care de la 15 August, de când am ajuns în tabără, și până la ziua aceasta, încă nu s-a spălat, pentru care lucru bunul și burtosul doctor Rizescu a luat măsuri ca să se înnarmeze o companie cu lopata de infanterie și altă companie cu măturoaie și hârdaie cu apă, ca să poată curăți urechile domnului căpitan. Nu mai adaug pe veselul căpitan Pastia căruia îi curge izvor de glume din gură, parcă l-ar fi lovit peste fălci Moise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
primitor. Îl întreb: Ai avut albine... El râde, nu înțelege ce spun. Ai avut albine? Ha? Bine? Da, bine, bine! și râde vesel. Alt lipovan, Piciroga. Mai încolo, are cherhana. Apucăm pe un canal foarte îngust, luntrașii mână bărcile sprijinind lopețile în maluri. Încep țânțarii. După multă vreme intrăm în lacul Dranov, unde bărci românești pescuesc cu năvoadele. Înserează. Intrăm pe gârla largă a Dranovului. Ajungem seara la cherhanale, aproape de intrarea Razelmului. Țânțarii sunt teribili dușmani în aceste meleaguri. Stau oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pescari. Martin pescarul. Căldura e spăimântătoare. Numai din când în cînd vine o adiere de vânt. La cherhanale, pe când stam în lumina dimineții (îmi aduc aminte), veneau dubele cu pește de pe Dranov, dube românești. Trăgeau 6 ori 8 oameni la lopeți, tăcuți și încordați: aveau în înfățișare ceva măreț și barbar. Istoria lui Ivan Maiorul 15 Ivan Maiorciuc, care, nu se știe din ce pricină, pe la 1856, a venit fugar din Rusia. Aici a trăit singuratic, departe de ai lui, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mulți oameni. Seara s-adună însă și trenarzii în cantonament la o babă cumsecade în marginea orășelului Corabia. La 2 Iulie trecem Dunărea pe pontoane, după ce poposim vre-o două ore în marginea luncii Ostrovului. Soldații au făcut fântânițe cu lopețile. Trecerea pe pod, primul pas pe pământ străin, m-a mișcat în chip deosebit. Facem un marș până la Giga Mahala unde avantposturile ocupă înălțimile. Acest marș, pe mare căldură, se face mai bine, relativ, decât cel de eri, deși trupa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Moscova primăvara mai răcoroasă și vegetația mai subțire și mai plăpândă. Păduri și iar păduri, în care predomină mesteacănul. Apar și brazi plantați, pini, sălcii, plopi tremurători. În lungul terasamentelor drumului de fier lucrează în mare majoritate femei. Pentru mânuirea lopeților și târnăcoapelor poartă mănuși groase de păr. La Kiev: monumentul lui Vladimir, cel care, împreună cu cneaghina Olga, a botezat pe slavi. Tot din acele timpuri istorice ne povestește de Asoldi de Sviatoslav și Pereiaslav care au făcut expediții cătră sud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în romanul Satul uitat (Ed. Cartea Românească 1974) sub chipul lui „Zacîria poreclit Zacîr”, pescar pe lacul Razelm, blînd cu ființele adîncului pînă intrau în plasele sale, apoi, după ce le prindea, de o mare cruzime, izbindu-le „cumplit, cu muchea lopeții”. Camilar (care mi-a atras atenția odată asupra acestui episod) insinuează existența unei duble infirmități (fizice și morale) a personajului său: „Zacîria poreclit Zacîr era urît și temut de toată obștea. Piciorul un pic mai scurt era, nu numai după
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vlăguiți de zbenguială, pe neașteptate a sunat alarma. Ne-am îmbrăcat fără să ne ștergem, cît am putut mai repede. Comandantul ne aștepta cu cronometrul în mînă. Abia ne-am aliniat și am fost trimiși să ne luăm fiecare ranița, lopata, arma, cartușiera, bidonul, o pătură în bandulieră etc. După cîteva minute am pornit - cu cîntec! - către Corbu de Sus, un sat aflat la o distanță de peste 10 km. Era tocmai în dricul amiezii. Bonetele nu ne protejau decît foarte puțin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu drag și nostalgie de România, unde ambii fuseseră profesori universitari și el și scriitor apreciat. Ne-au povestit că odată sosiți în Israel au luat-o de la "O ",trebuind să muncească de dimineață până seara, la târnăcop, hârleț și lopată, până le țâșnea sângele din palme, dar spuneau că a meritat, făcând-o pentru "Țara lor". Aveau acum copii mari, o vilă superbă și trăiau dintr-o livadă de citrice și o fermă de păsări! Într-o după-amiază la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
meșteșuguri precum olăritul care a dispărut cu totul în anii 1950, sau tăbăcitul pieilor din care multă vreme s-au câșigat bani frumoși și pe care pe alocurea, îl mai aflăm și astăzi. CAPITOLUL XIII Agricultura Motto: Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, Nu pentru pătule, nu pentru pogoane, Ci pentru văzduhul tău liber de mâine Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! Radu Gyr (pentru aceste versuri, poetul a fost acuzat de incitare la răscoală și condamnat la moarte de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ceea ce, desigur, În opinia raportoarei, era un fapt de o gravitate ieșită din comun, vecină crimei de Înaltă trădare, după ce vreun lector Își răcise gura de pomană și-și consumase saliva săptămâni Întregi ca să bagen capetele cursanților doctrină comunistă cu lopata aia numită „inima lui Stalin”! Tot despre aceștia Își manifestase profunda nemulțumire și astfel: „Lămuritorii nu sunt Îndeajuns de combativi și nici Îndeajuns de pătrunși de misiunea lor”. b.ș. „Luați măsuri de pază a sediilor CDE!” În anul 1949
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ani, de venituri grase obținute din dările celor ce se speteau pentru bunăstarea-i de nabab bașca o pensioară de câteva ori mai mare decât a unuia care și-a umplut carnetul de muncă de ani/vechime la hârleț și lopată. A mințit Ionescu sau n-a mințit? Acest scurt material dovedește că acesta a mințit cu bună știință făcându-se vinovat de fals În declarații!
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
centrală, "miezul" ambelor cărți îl constituie anii de război. Am încercat să scriu documentat, cât mai bine informat, dar să nu plictisesc. Adică am dat atenție și stilului. Există așa-ziși "autori" de aviație care își închipuie că, aruncând cu lopata documente de arhivă peste documente de arhivă, întocmesc o carte. Rezultă ceva ilizibil, bun doar ca sursă de informații. O carte de istorie nu trebuie să fie ceva plicticos, prăfuit, încărcat de date și cifre, ci să pasioneze. Ca și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
liceul și I-am trimis la scoala de asistente medicale (1000 de dolari pentru amândoi) Curățarea terenului de 40 de hectare pentru gard (800 m pe 500 m) - 200 de dolari pentru salarii Cumpărarea de unelte pentru gard și livada ( lopeți, topoare, sape, hârleți, machete, roabe, etc)500 de dolari Plantarea de copaci (avem : 20 de portocali, 20 de lămii, 20 de grapefruit, 20 de avocado, 20 de mango, 20 de papaya, 20 de castani, 20 de mandarini, 20 de kiwi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
atragă maiestuos înspre tării cupole, clopotnițe sau zigurate, Dumnezeul ceresc și-a ascuns, aici, chiliile, rezervele de apă, camerele mortuare. Iată pentru ce exegeții au renunțat la lornioane, și-au suflecat mânecile și au pus mâna pe târnăcop și pe lopată, încă de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Când Sfânta Scriptură a început să-și arate slăbiciunile sub scalpelul filologilor și al istoricilor (contradicții, interpolări, neverosimilități), spiritele evlavioase s-au apucat, în plină criză a modernității, să caute sub pământ veracitatea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
S-ar putea cel puțin imagina un acord între părți asupra acestui adevăr: știința poate aștepta. Există subiecte ce nu trebuie adâncite. Este, până la urmă, și ceea ce s-a convenit asupra esplanadei înseși, unde orice săpătură, sondare sau scurmătură de lopată sunt interzise începând cu anul 2000 (ceea ce nu a împiedicat Wafq să amenajeze noua moschee subterană Marwani). Și a găsit șezând în templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. Și făcându-și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
strada Mirga Vlada, o străduță din cartierul evreiesc din orașul vechi. Aici se află un mic muzeu privat, pe două etaje. El reconstituie minuțios viața cotidiană și accesoriile templului lui Solomon din jurul incintei Templului, "prezența lui Dumnezeu și inima națiunii": lopata din argint pur, harfa cu douăzeci și două de coarde, cele unsprezece mirodenii ale ofrandei, menora, diadema de aur, ligheanul de aramă pentru spălarea picioarelor și a mâinilor, înainte de sacrificiu, așa cum stipulează Leviticul. Un scurt film, la intrare, îl editfic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
stîncos, ce arată ca un burete pietrificat pe care, ici și colo, căsca gura niște peșteri, adăposturi excelente pentru tunurile austriece care își trăgeau salva și retrăgeau imediat în carapacea lor de piatră, fără să poată fi reduse la tăcere. Lopata era un instrument inutil în această magmă de pietriș, iar parapetele șanțurilor erau făcute doar din saci umpluți cu pămînt, aduși de departe, prin cîmp deschis și cu ocoluri, pînă în prima linie. În plus, explozia șrapnelelor în acest sol
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]