1,956 matches
-
-n viață să mă-nec în lumină, Să caut armonia a sferelor senină În inima-mi zdrobită... și-apoi să mor... Să mor, Să-nec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopții-mi amarul labirint: Eu voi cânta de fală ca leul ce-a învis Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura roză) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să mor... Să mor, Să-nec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopții-mi amarul labirint: Eu voi cânta de fală ca leul ce-a învis Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura roză) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu ris Cufundă, poete, gîndirea-ți senină Seninul tău vis! (pe când se lasă negura neagră) Adormi când lumina se stinge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trist lăcașul morții. Adâncul întuneric îl taie, îl rărește Și fulgeră-n columne și bolțile roșeste. Acum, acum ea iarăși pin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în estaz) E albă! -n întuneric văd chipul ei lucind Ca pe o tablă neagră o umbră de argint. (REGELE SOMN dispare) {EminescuOpVIII 284} Tu, taina nopții mele, tu, blond copil din ceriuri, Cu glasul tău ca glasul duioaselor misteruri Oh! vino, vino iarăși ca să te strâng la piept, Copil
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
când s-a născut, senină, Ș-am învălit cu taină destinu-i de lumină, Eu știu unde petrece, eu știu unde s-a dus: Mai dulce și mai mândră, din ceriuri n-a apus, Ci, prefăcută-n înger, femeie și regină, Lucește mai frumoasă, surâde mai senină, Ca o speranță dulce, un dulce mesager Trimis de Domnul Lumei la Domnul unei țeri. În fruntea unei stînce, deasupra unei mări, Mireasa cea frumoasă Domnului unei țări. [POETUL ] Diamant topit în stea, Doamnă peste
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vechi de teatru pe care le freacă cu mînica) Privește numai ce strălucitoare sunt pietrele astea. O Doamne, de câte ori a trebuit să mă-npodobească pe mine astea! Ți le dăruiesc, să, le porți tu astăzi; ia cată numai cât de frumos lucesc, cum scîntie. (șede) {EminescuOpVIII 433} FELICE Iți mulțumesc, îți mulțumesc de o mie de ori bunul meu tată! însă acum iartă-mă că trebuie să mă duc, trebuie să mă-ngrijesc de costum; lucrurile astelalte trimite-mi-le la teatru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
avea o față palidă și înfundată, niște trăsături drepte și fără viață, și numai ochii săi scânteietori, pe cari-i fixa cu oarecare indignațiune pe soția mea, arătau viață. Era îmbrăcat în negru și numai o stea mică de briliante lucea în borba bumbului, care arăta că el era ambasadorul oarecărui guvern. Acest om părea a fi de vreo cincizeci de ani, și puținii peri albi contrastau {EminescuOpVIII 569} foarte mult cu părul său încolo negru. Nu știu de ce mă interesam
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cum humorul se joacă în genere cu întreaga aparință definită (endlich), tot astfel să ni vorbească și printr-un corp trădat de natură într-un mod vitreg, daca individul are atâta putere creatorie ca să poată face reprezintațiunile sale să ni lucească libertatea sufletului (dispozitiunei) într-[un] Selbstgenuss vesel și într-o ironie ce volatiliză totul n4. Regiunea comicei fantastice în coprinsul ei cel mai întins ar fi așadar singurul Și Gestian cu toate astea joacă-n dramă. cum se simte Millo
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cu același scop magic, de „a ajuta” astrul solar, copiii din satele românești rostesc și astăzi recitative similare, de tipul „Răsai, Soare, frățioare...” (39, p. 252 ; 40, p. 16), sau „Ieși, Soare, din închisoare [a norilor]” (19, p. 220), sau „Luci, Soare, luci...” (40). Simptomatic este faptul că descântece magice similare sunt încă atestate (e drept, mai rar) și în folclorul adulților (38, p. 419 ; 20, p. 150). Este firesc să presupun că acest fenomen se datorează faptului că procesul de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
scop magic, de „a ajuta” astrul solar, copiii din satele românești rostesc și astăzi recitative similare, de tipul „Răsai, Soare, frățioare...” (39, p. 252 ; 40, p. 16), sau „Ieși, Soare, din închisoare [a norilor]” (19, p. 220), sau „Luci, Soare, luci...” (40). Simptomatic este faptul că descântece magice similare sunt încă atestate (e drept, mai rar) și în folclorul adulților (38, p. 419 ; 20, p. 150). Este firesc să presupun că acest fenomen se datorează faptului că procesul de degradare a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nou, prinosurile alimentare tradiționale (pâine cu sare, colac, pită, turtă etc.) au fost înlocuite în cadrul invocațiilor cu alte produse, mai puțin rituale, dar mai pe gustul copiilor - mere dulci, nuci, alune, cireșe, fragi, mure și chiar (se putea altfel ?) bomboane : „Luci, Soare, luci,/ Că-ți dă baba nuci/ Și uncheșul mere dulci” sau „Ieși, iute, iute, Soare/ Că-ți dau un pumn de bomboane” etc. (11, p. 147 ; vezi și 12, p. 54). Iată cum, de la sacrificiile umane cele mai arhaice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alimentare tradiționale (pâine cu sare, colac, pită, turtă etc.) au fost înlocuite în cadrul invocațiilor cu alte produse, mai puțin rituale, dar mai pe gustul copiilor - mere dulci, nuci, alune, cireșe, fragi, mure și chiar (se putea altfel ?) bomboane : „Luci, Soare, luci,/ Că-ți dă baba nuci/ Și uncheșul mere dulci” sau „Ieși, iute, iute, Soare/ Că-ți dau un pumn de bomboane” etc. (11, p. 147 ; vezi și 12, p. 54). Iată cum, de la sacrificiile umane cele mai arhaice până la prinosurile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și se vor rândui cu toții spre Mîntuire." 8. Răcoarea nopții îi făcea bine lui Rim. De când venise pe Vechea Terra se simțea mereu transpirat și lipicios din cauza căldurii umede care domnea peste Câmpia Pannoniei. Privi cerul senin. Constelații necunoscute lui luceau din înalt. Preț de câteva clipe, încercă să se concentreze pentru a afla unde este Antares, steaua în jurul căreia gravita planeta lui natală. Renunță însă imediat. Casa și copilăria erau lucruri la care se gândea de obicei cu căldură, și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aceea haină le făcuse sutelor de generații care-l precedaseră. Și atunci din mintea lui începu să iradieze către ceilalți, cu forță infinită, imaginea unei mări în furtună. Viziunea oamenilor începu să se extindă. Talazuri imense își albeau spuma care lucea doar o clipă înainte ca vântul să o spulbere. Înțelegând ce dorește să realizeze Xtyn, războinicii Bratti se alăturară viziunii lui transmițîndu-le animalelor imaginea unui ocean chinuit de furtună. Forța viziunii era atât de mare încît Xtyn avea iluzia că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
afundaseră într-un soi de vegetație pitică, verde, punctată pe ici pe colo cu flori colorate. Nu avea mantie, soarele care îl lumina era galben și văzduhul mirosea cumva altfel decât era el obișnuit. Privi în sus spre cerul care lucea straniu, albastru, apoi își coborî privirea observând pe rând ceilalți trei bolovani de lângă el. Încercă să-l ridice pe unul cu forța minții, dar piatra nu se clinti. O parte a gândirii sale se miră că își acceptă atât de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
uzinelor scoteau uriașe panașuri cafenii, cu vîrful luat de vînt. Se auzea vuietul turnătoriilor, laolaltă cu sunetul limpede al clopotelor de la bisericile ce se înălțau prin ceață. Copacii goi de pe bulevarde apăreau printre case ca niște mărăcini violeți, iar acoperișurile, lucind de ploaie, sclipeau mai tare sau mai slab, după cum erau cartierele mai sus sau mai jos. Uneori, suflarea vîntului ducea norii spre coasta Sainte-Catherine, ca niște valuri plutitoare care se spărgeau, tăcute, de-un mal abrupt 315. Un autor care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ne valorizăm, de fapt să ne descoperim mai bine prin latura extrinsecă, prin raportarea la mediu, la contacte, la preocupări. Din acest carusel al nesfârșitelor Și cu rost probleme existențiale, din lupta ideilor minții cu tenebrele întunericului stării de automulțumire lucește raza spectaculară a valorii. Marx Și Menger au prezentat teoria valorii ca fiind compusă din trei părți, așa cum rezultă din tabelul de mai jos. Dacă în ceea ce privește substanță versus natură Și origine, respectiv formă versus o variantă a formei se pare
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
crucea vieții te doboară/ Pe tine la pământ, creștine,/ Grozava soartă te-nfioară/ Fă-ți pace: Domnu-i cu tine” (Mângâiere). Se valorifică în cheia folclorului de inspirație religioasă toposul luminii cerești și acela al răsăririi stelei ce vestește marea minune : „Lumini lucesc la gura mormântului deschis,/Întunecimea piere o clipă-n toată firea.../ Hristos învie!.../ Paznici, să fie vouă vis,/ Lumina vă vorbește, v-au înlemnit uimirea!// Lumină din lumina cerescului cuprins/ Lucește-acum pe chipuri, îl-înalță biruința” (Hristos a înviat). Poetul însuși
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
F.M. Dostoievski, A.P. Cehov, Al. Kuprin, Leonid Andreev, Ivan Bunin, Valentin Kataev, I. Ilf, Mihail Zoșcenko, Aleksei Tolstoi ș.a. Piesa Anfisa de Leonid Andreev a fost jucată la un teatru bucureștean (1925), iar Teatrul Național din Cernăuți a preluat Lumina lucește în întuneric de Leon Tolstoi (1928). Tălmăcind două dintre cărțile lui Leon Donici (Noul seminar și Floare amară) și scriind despre el, I. a încercat să îl reintegreze în cultura română. Susținută a fost și preocuparea pentru traducerea și cunoașterea
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
urmează drumul ocolit și sigur), dar pe intransigența emirului (hotărârea de a ține drumul drept, înfruntând „jarul pustiei”) se întemeiază noblețea eroică a căutării înseși, chiar ducând la eșec: „Dar visu-i nu este un vis omenesc - / Și poamele de-aur lucesc - strălucesc -/ Iar alba cetate rămâne nălucă”. Sublimării în simbol a ecourilor propriilor ciocniri cu adversitățile, sugestiei de complexă dialectică, în care sacrificiul și fascinația sunt fețele aceluiași destin, poetul le adaugă un mare rafinament descriptiv, infuzat de oniric, și o
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
La marginea vieții clocotitoare-a mării / Stă nefiresc de țeapăn, trufaș însă răpus. Privește încă parcă talazurile zării / Cu gâtul galeș îndoit în sus. // Murdare și sărate-s aripile-i deschise / Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod, / Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise / Al căror miez căldurile îl rod.” În finalul cărții, adolescența, vârstă a schimbărilor, este asociată unui timp istoric nou, „primele iubiri” fiind „închinate Partidului”. Bineînțeles, confesiunea e afectată de retorica așa-numitei lirici angajate, însă
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
Astfel, cei doi, oricât s-ar urmări, nu se vor putea întâlni niciodată: „Și de-atunci se trase / și de-atunci rămase / lumea cât o fi / și s-o pomeni, / că ei se gonesc / și nu se-ntâlnesc. Luna când lucește, / Soarele sfințește, / Soare când răsare, / Luna intră-n mare”. Acesta este primul și cel mai vechi tip al baladei Soarele și Luna, întâlnit în spațiul muntean, oltean, bănățean, dobrogean și moldovean. Balada se înrudește, totodată, cu basmele tratând tema incestului
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
a conștiinței, ascunzând însă dedesubt atâtea prăpăstii și piscuri?...”), pentru a se vărsa în finalul ce aduce, laolaltă cu prospecțiile în „viitorul luminos” din anii ’60, sugestia factice a izbăvirii: „Pe urmă, praful, murdăria se duseră. Totul redeveni curat. Totul lucea iarăși, ca după potop, când lumea trage dedesubt o linie și începe o viață nouă”. În arca lui Chiril se mai află însă o puzderie de personaje - Puiu Cavadia, Praxiteea, Isac (Sache) Sumbasacu, Comandorul, anticarul Hary Brummer ș.a. -, ce navighează
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
porneam în cete la pădure, / S-adunăm călțunași și viorele, / Umpleam de chiot și cântec dealurile sure, / Uitând că ești mort și c-o să Te împodobim cu ele: Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate / Și printre ele lucea, vie, zugrăvită pe icoană, / Roșia floare a coastei Tale însângerate / Și stropii de sânge picurați din coroană” (Iisus din copilărie). În esență, prin tot ce e durabil în opera sa, V. se impune ca poet al naturii în înțeles larg
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
LA STEAUA La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre, Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e. Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne urmărește încă. ION
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]