3,576 matches
-
eseist, traducător sau, ce exemplu de simplitate generoasă, Wiszlawa Szymborska, poeta cu Nobelul, ori poetul Tadeusz Rozewicz, admirabil tradus de polonistul Nicolae Mareș, cel care a scris cu pricepere și a tradus poemele lui Ioan Paul al II-lea, sau lucidul Czeslaw Milosz, de la care ai priceput tactică unui ,,ketman'', cum au fost și la noi, mulți intelectuali. Al treilea reper e negreșit ziaristul de la „Gazeta Wiborcza'', Adam Michnik, cel care a stat drept alături de mișcarea „Solidarității" de la Gdansk, omul care
Katin, Czestochowa, Gdansk by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6367_a_7692]
-
printr-o cercetare extinsă demonstrează o seriozitate și un autocontrol remarcabile. Lui Spiess îi plăcea să vorbească despre arta sa și o făcea bine, împărtășind generos tot ce acumulase în prestigioasa lui experiență; era conștient de valoarea sa, dar și lucid, cumpănind totul cu pasiune și cu un puternic simț al realității, care l-ar fi ajutat mult în activitatea sa de manager al Operei Naționale dacă ar fi fost lăsat să o ducă până la capăt așa cum dorea - mă refer la
Un premiu pentru o carte de excepție by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/6394_a_7719]
-
plăceri și de strălucire mondenă. Dar semețirea e scurtă și tulbure, Lewis mușcînd în preajma vîrstei de 30 de ani din fructul smeririi. Ce e uimitor este că autorul își descrie convertirea ca pe un traseu rațional, un soi de căutare lucidă desfășurată treaptă cu treaptă în numele unei logici speculative. Cum s-ar spune, Lewis îl acceptă pe Dumnezeu din motive rezonabile și în numele unui periplu demonstrativ, subînțelegîndu-se că orice om care săvîrșește același periplu va ajunge să creadă grație aceleiași logici
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
a lui Alice care ba crește prea mult, ba scade nepotrivit, care de fapt nu-și mai găsește măsura potrivită (muchness ar fi numele dat acestui hybris particular) pentru a încăpea în lumea copilăriei. Unul dintre pasajele de o tristețe lucidă, spectrală, care strecoară subtil sensul unei despărțiri ține de momentul în care Alice îi revelează Pălărierului că el nu este decât o ficțiune a minții ei și că depinde doar de memoria ei ca el să existe în continuare sau
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
ficțiune. Este printre ultimii „iconari” care debutează editorial (în 1933) și, deși va publica mai multe volume de poezie și eseuri, e limpede că, încă de când se afla la Paris, ambițiile literare trec din registrul entuziast al tinereții în cel lucid al maturității. Chelariu își descoperă pasiunea pentru disciplinele cognitive, pe care le va și profesa până la eliminarea din învățământ, în anii ’50, și în scurtul interval dintre reabilitare și plecarea la cele veșnice (survenită în 1966). Prin tot mai frecventa
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
în descreștere și credibilității sale morale deja ciuntite. În cursul dezbaterilor, unele din epitetele deloc măgulitoare, dacă nu chiar vexante, cu care scriitorul a fost bombardat (precum acuzația de antisemitism) au fost contestate sau retrase din circulație de spirite mai lucide și avizate, cu argumente raționale și la obiect. Rămas în expectativă pe parcursul celor peste zece zile, cît a durat „faza fierbinte” a receptării și interpretării a „ceea ce trebuie spus”, Günter Grass trebuie să se fi simțit totuși invulnerabil la ideea
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
de la diverși adversari politici. Mai cu seamă dinspre USL, dar nu exclud anumite complicități transpartinice. Trăim, din păcate, dintr-un material abundent și dezgustător de calomnii, zvonistica asta permanentă din care ne hrănim... pe post de informație sau de analiză lucidă. Nu cred că trebuie să pierd vremea cu astfel de zvonuri nici pentru a le infirma prea insistent, nici pentru a le confirma. Am conștiința împăcată, îmi fac treaba cu cât de multă conștiinciozitate pot și cu mult efort, inclusiv
Baconschi: Eu şi Frunzăverde am primit un mandat tacit în PDL privind Mişcarea Populară. Despre remaniere, ministrul nu exclude anumite complicităţi transpartinice () [Corola-journal/Journalistic/47415_a_48740]
-
despre un trecut glorios, ci despre o memorie ultragiată, nu despre un prezent eroic, ci despre unul cenușiu, vinovat, neliniștitor. Vorbesc, de asemenea, despre eșec, ratare, inadaptare, injustiție, frică și nefericire”. Nici temele majore ale imaginarului postdecembrist nu scapă privirii lucide a Sandei Cordoș. Lumi din cuvinte oferă, chiar și fragmentar, una dintre primele analize de imaginar ale prozei din ultimii 20 de ani. O analiză cu atât mai valoroasă cu cât nu ține deloc cont de criteriul generaționist, încă viabil
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
atenția Cronicarului prin recenzia semnată de Bogdan Mihai Mandache la o carte apărută recent în Franța: La belle mort de l’athéisme moderne (Frumoasa moarte a ateismeului modern) semnată de Philippe Nemo, un filosof cunoscut în Franța prin comentariile sale lucide în marginea vieții politice și culturale contemporane. E de ajuns să amintim de volumul La régression intellectuelle de la France (Regresul intelectual al Franței, 2011), sau de La France aveuglée par le socialisme (Franța orbită de socialism, 2011). După Philippe Nemo, ateismul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4683_a_6008]
-
creșterii, în fiecare etapă de viață, tumorile, erupțiile, plăgile, s-au dezvoltat și ele. Coșurile pubertății filmului românesc au apărut lângă bubele sindromului imunodeficienței politice.” Perioada cuprinsă între 1912 cu primul lungmetraj, Independența României, și 1947 beneficiază de o analiză lucidă care ne scoate din sfera mitului sau a neutralității unui istorism plat al încadrării „tehnice” a filmului. Cartea este construită matematic pe trei paliere: primul ține de o definire a instrumentarului teoretic și punerea sa în acord cu fenomenul investigat
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
care mă copleșește cîteodată, venind parcă din străfundurile ființei mele, lenea esențială pe care nu am reușit s-o domin de prea multe ori. Ea este cauza puținătății operei mele. Aș mai avea nevoie de douăzeci de ani de viață lucidă și de voință stabilă ca să scriu tot ce mai am înăuntru. Știe cineva cărui sfînt trebuie să mă adresez pentru o asemenea minune? Deși, la urma urmelor, de ce aș face-o? Împlinesc șaptezeci și unu de ani. N-a venit
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
care critica se simte obligată să o afișeze ori de câte ori vorbește despre Gellu Naum. Aceasta, deoarece ediția de față, reordonând cronologic etapele operei, evidențiază funcția unei dialectici poetice, în care spontaneității de sorginte suprarealistă i se opune, mereu, o arhitectură interioară lucid construită. Opera, în întregul ei, are o structură în spirală, în care volumele de început - Drumețul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937) și, mai ales, Vasco da Gama (1940) -, în care suprarealismul este evident, au rolul
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
întâlnim destul de frecvent în limbajul cărții. De exemplu, o „anarhie feroce” („fiery anarchy”) ar caracteriza, după Miller, spiritul „chinuit” al grecului antic, aflat „în război cu toată lumea, inclusiv cu sine însuși”. Din acest conflict al minții grecești ar proveni însă „lucidele, tămăduitoarele speculații metafizice care, până în ziua de azi, fascinează o lume întreagă” (p. 21). La fel, autorul Tropicelor apreciază felul de-a umbla al grecilor, pentru că e „unul fără ținută, anarhic, desăvârșit și discordant omenesc” (p. 37) sau felul cum
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
practic pe piață câțiva tineri autori care între timp vor deveni, pentru critica literară, tinerii autori ai momentului (Marius Ianuș, Dan Sociu, Ștefan Manasia, Ruxandra Novac, Zvera Ion, Elena Vlădăreanu); a fost, alături de aceștia și de alții, una dintre mințile lucide care au pus bazele revistei „Fracturi” și care au girat, atât cât s-a putut, întregul fenomen fracturist. A continuat experimentele revuistice inventând o nouă publicație, „Pana mea”, unde a coagulat, prin eforturi diplomatice, o serie de semnături importante; de
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
Tovarășul de drum nu este un ignorant în sfera Antichității, el respinge însă ideea de a se pierde pe tărâmul reveriilor clasicizante, iar comentariile lui umoristice subminează predispoziția grandilocventă a scriitorului. Uneori, Hogaș își întrerupe descrierile exaltate printr-o remarcă lucidă cu efect de autoderiziune. Două exemple pot fi relevante în acest sens. După ce face numeroase considerații despre situația sa fără ieșire când o stâncă prăvălită îi taie drumul între două prăpăstii, scriitorul conchide: cine știe câtă filosofie nesărată și câtă poezie sforăitoare
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
tot. Dacă Plicul negru sau Întoarcerea huliganului sunt valorizate superlativ, volume precum Captivi, Cartea fiului sau Zilele jocului suferă, în viziunea echilibratului monograf, de o supracodificare stilistică. Criticul devine subtil părtinitor - fără a depăși însă cota de admirație a monografului lucid față de subiectul său - abia în pasajele despre etica scriitorului. E relevantă și simptomatică pentru nivelul de cultură ideologică din România anilor ’90 dezbaterea iscată de Manea cu privire la opțiunile ideologice ale lui Eliade-Sebastian. N-au însă potențial de generalizare - și ar
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
a lansat, în puținele interviuri pe care le-a acordat (cel mai amplu fiind volumul de dialoguri cu Sanda Roșescu, publicat în 2003), pot fi acum cu ușurință coroborate cu textele sale și dezambiguizate. Ceea ce rezultă este profilul unui scriitor lucid, constructiv, care și-a gândit opera, dincolo de jactanța contestației suprarealiste. Pe această cale, putem să îi înțelegem mai bine opera, în sine, și funcția ei în evoluția istorică a literaturii române. Căci anihilarea barierelor genurilor și tendința către textul originar
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
extravagant cu orice preț, o analectă de bizarerii cu finalitate incertă; 3) cartea e un amestec absurd de bufonerii, nerozii și gafe; 4) nici autorul nu știe prea bine ce a vrut să spună în paginile acestea. La o așa lucidă dezbrăcare în public, nu poți să nu te întrebi: de unde atunci voluptatea de a-și terfeli talentul publicînd o scorneală epică care, literar vorbind, e submediocră și, speculativ vorbind, e respingător de precară? Nu am decît un răspuns: dintr-un
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
aprilie, cu margini ai zice flotante, în care au încăput multe. În prima parte, ședința Comitetului director, cu puncte destule, centrate pe starea Uniunii și portanța ei financiară pe viitor. Atmosferă sobră, cu figuri preocupate, așa cum îi șade bine scriitorului lucid, obișnuit cu responsabilităț i. Iar membrii Comitetului sunt cu toții șefi de filiale sau redactori de reviste importante. Apoi, de la Hotelul Rusu, care ne-a lăsat să îi apreciem și deschiderea spre Parâng și Retezat, prin spargerea norilor (care, cu o
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
am venit să împlinesc voia lui Dumnezeu. Mandarinul suspină: sensul prezenței mele în lume este de a împlini și respecta doctrina strămoșilor; pentru a odrăsli: pentru a venera nălucile glorioase; să lupți și să te plictisești nițel, mereu detașat, observator lucid și neînfricoșat.“ (p. 258) Se subînțelege că ultimele rînduri sunt autoreferențiale, pe potriva mandarinului pe care el însuși îl întruchipa. Atîta doar că distanța și neînfricarea țineau de perorație, nu de ținută. După a doua arestare, Pandrea căpătase o docilitate spontană
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
banalizeze sau să trivializeze tema, ci descoperă o formulă nouă. Pe de o parte, pentru că sinuciderea tatălui e proiectată pe un ecran metafizic mai vast, deși nu neapărat (sau nu doar) grav. Detaliile ei concrete, inventariate cu un ochi deopotrivă lucid și halucinat în cărțile anterioare, sunt lăsate aproape complet deoparte în favoarea unei impresionante epopei despre „viața de apoi”. Din multe puncte de vedere, Frânghia înflorită face, de altfel, pandant cu Sebastian în vis, volumul anterior al poetului. Cartea Tatălui și
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
urma urmelor, nu e vorba de o noutate distinctă, ci de o caracteristică a modernității târzii; un răspuns la opozițiile de secol 19, dar și față de radicalismele primei faze a romanului modern. Una e să prezinți istoria printr-un narator lucid și bine decorat conceptual, și alta e să ai drept martor și narator un individ deficitar din mai toate punctele de vedere. Narativitatea câștigă paliere de semnificații frapante, iar limbajul, indiferent de construcția interioară și de relația imagistică, creează un
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
Bălăiță, din povestitorul și publicistul cu același nume, este inspirat dublată, în prezenta ediție, de interviurile pe care acesta le acordă începând din 1973. Este o șansă pentru critic, ca și pentru cititorul de nivel ridicat, faptul că acest prozator lucid se autoanalizează, în convorbiri, cu o bună doză de obiectivare; în ciuda tendinței irepresibile de a povesti, aprecierile pe care le face asupra creației sale și a creației altora sunt demne de luat în considerare în orice analiză critică. Dar nu
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
sacrificiul de sine al personajului, pentru gospodărie, pentru copii sau chiar pentru ideea de independență în ultimă instanță. Ascultând bocetele, Moromete exclamă „Așa e!”, întărind funcția anticipatoare a acestora și convingând o dată în plus cititorul că își acceptă, calm și lucid, autodistrugerea. Aceasta după ce îl face complice pe Nilă, cel mai puțin dotat intelectual dintre copii și cel mai puțin apt să înțeleagă semnificațiile simbolice ale gestului. Tatăl îl conduce în grădină, îl inițiază, îl îndeamnă printr-un gest ca invitație
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
o afinitate căreia Blackburn îi spune „temperament”. De la natură unii oameni sunt înclinați să aibă vederi absolutiste, cum alții au naturaliter imbolduri relativiste. Să recunoaștem, detaliul e uimitor, căci îți dai seama că nici măcar într-o temă de curată analiză lucidă, cum s-ar presupune că e problema adevărului, nici măcar aici argumentele nu pot scăpa de acea dîră de umoare irațională care impregnează altercațiile filosofice. Ce e adevărul și cum alegem să-l concepem nu prea depinde de raționamente și dovezi
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]