314,502 matches
-
să incorporam obișnuințele desenului animat - secvențe cu acțiune spectaculoasă, secvențe înspăimântătoare, momente comice, apariții ale unor celebrități și, bineînțeles, demascarea personajului negativ - dar și să adăugăm și o profunzime personajelor și relațiilor dintre ele". Cel chemat să dea viața acestei lumi a fost Raja Gosnell - școlit pe platouri la filmele lui Robert Altman, apoi monteur la "Good Morning Vietnam", "Miracle on 34th Street" "Pretty Woman" etc, regizor la "Home Alone 3" sau "Big Momma's House" - el fiind, conform opiniei producătorului
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
forțelor celor doi agenți și "Bărbații în negru" intra, din nou, în acțiune... Sn cinema - mai ales cel hollywoodian - legea e lege: succesul de box-office cere urmărea! Or, "Bărbații în negru" I , cu cele 587 de milioane s încasați în lumea întreagă, a devenit în anul lansării (1997) filmul cu cel mai mare succes de public. Concluzia: aventurile lui J & K trebuie să continue! Una din provocările unei continuări este să-ți dai seama ce personaje trebuie să aduci din primul
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
asistența să, Jean (Lăură Dern), și are un respectabil și căutat cabinet. Dar, liniștită și previzibilă lui viața va fi dată peste cap în ziua când, printre paciențele sale, apare bizară Susan (Helena Bonham Carter). Frank va pătrunde într-o lume a drogurilor și a violenței, ajungând să fie vânat de poliție, părăsit de logodnică și amenințat cu pierderea licenței de stomatolog. Filmul este o comedie, iar ideea realizării ei i-a venit scenaristului/ regizorului David Atkins în urmă citirii rezultatelor
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
totul a început să dispară din fața ochilor mei, pînă cînd chiar conștiința mea a început să dispară. Universul se oprise în loc. Înnebunit de groază, mi-am încleștat mîinile de brațele fotoliului, ca și cum aș fi vrut să mă agăț de o lume care fugea de mine, însă nu am simțit atingerea acestor brațe. Am înțeles atunci că era moartea. Își trase din nou răsuflarea. - Cînd mi-am revenit în simțiri, m-am trezit așezat acolo, unde vă aflați dumneavoastră acum, pe scaunul
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
cu neputință să se întîmple ceea ce e de neînchipuit, în vreme ce e posibil să se întîmple ceea ce poate fi cuprins cu mintea. Se vorbește mult despre necesitatea cutărui lucru, dar vin și vă-ntreb: care este necesitatea în numele căreia să existe Dumnezeu, lumea sau orice altceva? Nu s-ar fi putut foarte bine să nu existe nimic? - Nu, de vreme ce există. - Cu alte cuvinte, dumneavoastră legați faptul de necesitatea lui. Atunci, prin aceeași logică, ajung la concluzia necesității morții mele și a azvîrlirii în
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
supremei consacrări publice; ...fascinează dată fiind relația atât de contorsionată între strălucirea existenței �de vitrină" și aspectele fluctuante ale unui comportament nesigur, oscilant, personalitate fragilă și naivă, tânjind după iubire... În epocă Marilyn a constituit o irezistibilă fascinație la nivelul lumii artistice a timpului, a celei financiare și politice. Ne fascinează în continuare pe noi cei de asăzi, cei care asistăm, printre altele, la ascensiunea vedetelor de tot felul, a vedetelor de-o zi, a falselor valori poleite astăzi de strălucirea
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
vorba lui M. Cărtărescu, ,,culoare ideologică". În al treilea rînd, ideea progresului în literatură. E ciudat să vezi cum niște oameni foarte inteligenți și cu destulă experiență literară pariază pe convingerea că nou înseamnă mai bun și că toată literatura lumii visează să devină postmodernă (așa cum clasicii marxismului visau la o lume sortită să devină comunistă). În cele din urmă, ne întrebăm de ce deosebirea de vederi, polemica ar ține neapărat de ,,criză internă". Dacă gîndim așa, probabil că am găsi niscai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
progresului în literatură. E ciudat să vezi cum niște oameni foarte inteligenți și cu destulă experiență literară pariază pe convingerea că nou înseamnă mai bun și că toată literatura lumii visează să devină postmodernă (așa cum clasicii marxismului visau la o lume sortită să devină comunistă). În cele din urmă, ne întrebăm de ce deosebirea de vederi, polemica ar ține neapărat de ,,criză internă". Dacă gîndim așa, probabil că am găsi niscai crize pe la toate publicațiile adevărate. Problema e că la România literară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
1983 a interesat exegeții, care au speculat în fel și chip "nebunia" poetului, ajungîndu-se la ipoteze precum Eminescu, victima unui complot politic (a se vedea N. Georgescu). Tot ce a fost înainte de 1983 nu a mai interesat aproape pe nimeni: lumea a luat de-a gata informațiile. Era mult mai comod să preiei periodizarea clasică decît să încerci reconstituirea tinereții poetului. Ilina Gregori se ocupă de perioada berlineză. Noutățile de natură documentară sînt extrem de importante. Dar contează foarte mult și faptul
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
sens, capitolele albumului sînt chiar marile momente - de criză, de echilibru, de narcisism sau de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresioniștii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangarda, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și între cele două războaie nu reprezintă doar capitole de istoria artei, ci și, dacă nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
aici, de la expresionismul coșmaresc al lui Goya și pînă la expresionismul abstract, la energetismul lui Jackson Pollok, și care evocă o geografie vastă - de la sud la nord și din Rusia pînă în America - reprezintă, într-o sinteză severă, chiar imaginea lumii pe traseul unui segment important al istoriei sale. Ca și în viață, adică în istoria reală, nici aici, în istoria simbolică, nu au loc culturile mici, cele constituite prin reflex și trezite la viață tîrziu. Dar aceasta este o altă
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
Primul ciclu, Pompa - introductiv, aș zice - stă sub semnul nostalgiei soarelui care "este aici și totuși dincolo/ de orice înțelegere", un astru tutelar care însă "moare interior" o dată cu inima poetului, semn nu doar al degradării unui eu dezorientat într-o lume obscură, ci și al unei dureroase disoluții cosmice. Al doilea ciclu marchează începutul unei dificile încercări de salvare a poetului claustrat între ziduri: "următoarea lume ar putea fi sufletul dacă mă hotărăsc/ să scap de pielea asta putredă[...] atâția ani
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
moare interior" o dată cu inima poetului, semn nu doar al degradării unui eu dezorientat într-o lume obscură, ci și al unei dureroase disoluții cosmice. Al doilea ciclu marchează începutul unei dificile încercări de salvare a poetului claustrat între ziduri: "următoarea lume ar putea fi sufletul dacă mă hotărăsc/ să scap de pielea asta putredă[...] atâția ani pierduți pe lume în frica prelungită că aici e totul./ alta e nepăsarea mea. viața continuă la fel de bine de/ sub cenușă" (dacă mă hotărăsc). Așteptarea
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
și al unei dureroase disoluții cosmice. Al doilea ciclu marchează începutul unei dificile încercări de salvare a poetului claustrat între ziduri: "următoarea lume ar putea fi sufletul dacă mă hotărăsc/ să scap de pielea asta putredă[...] atâția ani pierduți pe lume în frica prelungită că aici e totul./ alta e nepăsarea mea. viața continuă la fel de bine de/ sub cenușă" (dacă mă hotărăsc). Așteptarea indefinitei salvări și starea de coroziune psiho-fizică ("azi omul nu este decât pielea lui") sunt excelent surprinse în
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
prelinge din tavan./ cine să fie dincolo - unul ca mine?" (aș putea lăsa câteva urme). Soarele e tot mai jilav ("un soare de sânge închegat", "soare de muci"), nu mai rămâne decât o lumină "care se înnegrește la capete", iar lumea seamănă tot mai mult cu o pubelă "o mlaștină de carne". Dar călătoria pierderii și ieșirii din trupul putred se dovedește a fi până la urmă o fundătură mai rea decât moartea însăși ("bâjbâiala sub limba unui coșmar"), căci materia și
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
mult cu o pubelă "o mlaștină de carne". Dar călătoria pierderii și ieșirii din trupul putred se dovedește a fi până la urmă o fundătură mai rea decât moartea însăși ("bâjbâiala sub limba unui coșmar"), căci materia și instinctele primare domină lumea, iar sufletul este în final vomitat: "nu mă satur oricât aș mânca și mănânc toată ziua/ și noaptea îmi tremură gingiile după o bucată de carne/ și când adorm visez că înghit pe nemestecate ce a mai rămas/ din ciotul
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
care scriu pe zid" (o profeție nu se mai poate). Pe coperta a IV-a, poetul schițează inutil într-un stil neologic prețios ideea volumului. Deși vorbește despre "viața contrasă în subsidiar și multiplicată în anomie" (s.m.) sau despre o lume "sedusă de catabază și inspirată doar scatologic" (s.m.), lectura poemelor ne arată doar o palidă realizare a acestora. Respirația lirică largă, menită să urmărească coerent traseul concepției volumului pare să lipsească, iar poetul încearcă deseori să compenseze divagând prin versuri
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
români care s-au așezat pe malurile Senei și s-au integrat, nu o dată cu eclatanță, culturii franceze. Un fenomen mai recent este migrarea acestei categorii spre Statele Unite. Explicabil, întrucît e vorba de cea mai mare putere politică și economică a lumii de azi, însă nu mai puțin pasibil de interpretări negative, căci pe de o parte pragmatismul și mercantilismul specifice lui homo americanus s-ar părea că restrîng orizontul spiritualității, al creației, iar pe de alta s-ar putea insinua că
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
măcar în linii mari, în unele conștiințe oneste (s-ar zice că pentru ele e greu să depășească o remarcă a contelui Alexis de Tocqueville, care scria cu mai bine de un secol și jumătate în urmă: Nu există în lumea civilizată o altă țară în care cineva să se ocupe de filosofie mai puțin decît în Statele Unite"), în cea de-a doua întrezărim mentalitatea totalitară a izolaționismului, a suspiciunii societății închise față de restul omenirii. Fondată mai întîi pe noțiunea de
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
Americi ospitaliere, care, după cel de-al doilea război mondial, a primit "valuri și valuri" de scriitori și intelectuali majori ai Europei, care fie s-au strămutat, fie au fost găzduiți anumite perioade, fie au fost traduși și adoptați în Lumea Nouă, precum Wellek, Spitzer, Cassirer, Maritain, Derrida, Foucault, W. H. Auden, Thomas Mann, Mircea Eliade, Hannah Arendt, Brodsky, Derek Walkolt, ultimii doi luînd premiul Nobel pentru America. Să punctăm acum raportul specific cu America pe care-l exprimă compatriotul nostru
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
un an, ajung să se obișnuiască atît de tare, să fie atît de atrași de locurile respective, de modul de viață experimentat, încît tînjesc apoi, nu se mai pot reobișnui cu pămîntul lor de origine, vor zor-nevoie să revină în lumea pe care au descoperit-o fie cît de puțin!". Acest fenomen se probează inclusiv la indivizii ce nutresc rezerve mergînd pînă la detestare față de "modul de viață american": "Pentru mine singura explicație cît de cît valabilă ar fi, să zicem
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
valabilă ar fi, să zicem, că societatea americană reprezintă un anume viitor și că nimeni nu vrea, de fapt, să se întoarcă în trecut, oricît de nostalgic ar fi". Așadar ar interveni un fel de instinct al viitorului pe care Lumea Nouă l-ar satisface. Dar motivația imanentă a cărturarului Virgil Nemoianu e, desigur, cea care are în vedere cultura plurivalentă, pururi deschisă, a locului, pe care un George Steiner (ca și, de altminteri, Allan Bloom și alții) o aprecia, e
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
cine e adevăratul stăpân al țării. Oricât de îngăduitor ai fi, oricât ți-ar lipsi spiritul de observație, e greu să nu-ți sară în ochi elementul provocator. Gestul dictatorial, antinațional, al mutării guvernului în locul Bibliotecii Naționale vine exact când lumea se aștepta ca promisiunile de sprijinire a culturii, solemn rostite în cadrul altminteri penibilului Forum național al culturii, să fie puse în practică. Or, singura măsură este tocmai lovitura la cerebel aplicată de către oamenii lui Năstase... Astfel de confruntări, precum și altele
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
Roxana Racaru Iepurii nu mor e un roman în care lumea sovietică văzută prin ochii unui copil amestecă absurdul (de tip suprarealist) cu un soi de radiografie a lumii școlii și a satului socialist făcută cu pretențiile romanului-frescă (descrieri cît mai fidele ale anormalității, de fapt). Pasaje poetice și dialoguri absurde
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
Roxana Racaru Iepurii nu mor e un roman în care lumea sovietică văzută prin ochii unui copil amestecă absurdul (de tip suprarealist) cu un soi de radiografie a lumii școlii și a satului socialist făcută cu pretențiile romanului-frescă (descrieri cît mai fidele ale anormalității, de fapt). Pasaje poetice și dialoguri absurde însoțesc firesc o lume care pierduse simțul realității. Lenin discută cu diferite personaje, își leagă un iepure mort
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]