14,805 matches
-
și bolovani? Uf, vaca asta! răbufni el distrus. Și totuși... ideea lui Virgil era foarte bună. Era singura care-l putea scoate din necaz. Iar ceilalți vor înțelege și vor accepta această rezolvare. Nea, slăbătură! Ieși pe poartă puțin mai luminos la chip. Aproape fără să-și dea seama apucă din mers și coada unui hîrleț și porni în urma vacii tîrîndu-l după el. Virgil ajunse într-un suflet la poarta Ilincăi. Fără Ilinca putea să găsească o sută de comori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și începu să fluiere fericit. Nuțu se apropie de el și i se adresă cu o voce cît mai prietenoasă: Grozavă chestia aia cu tu-tu-turcii și cu d-d-domnița! Nu mai vrei un măr? Și i-l oferi, cu un zîmbet luminos, pe cel mai mare și mai rumen pe care-l găsi în plasă. Bărzăunul mușcă cu poftă din el și zise: Nuțule, ține minte ce-ți spun! Azi am făcut o descoperire extraordinară, de care va merge vestea ! Ei, taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
știință încă n-au găsit o explicație convingătoare. Mai sunt unele ipoteze că în centrul Galaxiilor s ar afla celebrele Găuri Negre, gunoierul Universului. Eva: Proiecție! Noi, Pămăntul și Sistemul nostru Solar, ne aflăm în “Galaxia Calea Lacteiei”. Priviți punctul luminos, căt de mici suntem, un fir de praf într-un Univers infinit! Galaxia în care ne aflăm este destul de mărișoară; are un diametru de 100.000 ani lumină, cu aproximativ 3000 de miliarde de ori mai mare decăt cea a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
loc printr-un "fin dezastru", printr-un seism sublim, ce apar deosebit de pregnant în tablourile lui El Greco și Van Gogh, în Chant sacré din Cvartetul 132 beethovenian, în lirica lui Hölderlin, în Iluminările lui Rimbaud... Această "ruptură inefabilă" această "sfâșiere luminoasă" (Valéry), are loc în momentul când tensiunea trăirii poetice atinge punctul critic al purificării și ec-stazei, astfel încât, prin descărcările energetice ale transei poetice, eul uman hibrid se transformă în eter pur. "În cea mai înaltă formă a existenței tale tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care, ordonând haosul, captează posibilul: el înfăptuiește geometria de arhitecturare a oricărei ontologii. Unul dintre aceste sisteme este ritmicitatea tensională dintre sensurile componentelor unui poem și tonurile fonemice. Iată poezia La steaua. In primul vers vocala repetată a semnează prezența luminoasă a stelei, iar terminarea pe silabă accentuată fixează astrul pe boltă ("La steaua care-a răsărit"), pentru ca vocalele stinse din finalul celui de-al doilea vers ("E-o cale-atât de lungă"), precum și rima vibrantă, cu silabă neaccentuată, să sugereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ei, după care ea reînvie în neuitarea iubirii poetului. În Venere și Madonă, în prima hipostază iubita apare un prototip al îngerilor, urmează decăderea bacantică, dar în final devine o sfântă "prin iubire". În Cu mâine zilele-ți adaogi hipostaza luminoasă inițială este ziua de azi înveșnicită, urmată de o întreagă defilare a necurmatei treceri, dar în final izbucnesc priveliștile sclipitoare cosmice sub contemplarea gândului etern, pentru care și moartea este o părere, o luminoasă vestitoare de vieți. În Luceafărul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fundamentală integrarea cosmică a omului. Această integrare se operează prin nunta cu moartea, înțeleasă aici drept simbol și anume, simbolul comuniunii universale, al contopirii omului cu Natura cu elementele care-i înscriu spațiul fizic și sufletesc: la planul terestru, plaiul luminos ca o gură de rai, semnând frumusețea cerească a locului unde se desfășoară viața zi de zi a eroului baladei alături de oile sale simbol al iubirii, câinii simbol al puterii, caii simbol al înțelepciunii; se trece apoi nemijlocit la planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
graiul florilor și al lucrurilor mute". Lirica lui Paul Verlaine este o neîntreruptă laudă a vieții sub cele mai variate hipostaze. În finalul Poemelor saturniene, el evocă Inspirația care dictează poemele "Supremilor Poeți" muza Erato "superbă și suverană", cu privire luminoasă și profundă, înțeleasă ca Geniul însuși, îngerul vechilor tablouri pe un fundal de aur. Ea face să apară în creierul poeților o întreagă grădină de noi poeme. Ea este Duhul Sfânt, delirul sacru dionisiac, arhanghelul Gabriel cu lăuta lui, Apollo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
face și Rafael în tabloul Transfigurarea: Iisus situat înalt strălucește în lumina intensă, pe când în planul inferior mișună în semiobscuritate o masă de oameni înspăimântați de un copil pradă unui atac de epilepsie. A fost un tablou profetic, delimitând epoca luminoasă a Renașterii de decăderea spirituală ce urma să vină. Justiție poetică au făcut Pieter Bruegel cel Bătrân, Jerome Bosch, Francisco Goya, acesta mai ales în gravurile Capricii, demascând viciile umane, iar pe de altă parte, Jan Vermeer și Vincent Van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de moarte: poetul își întreabă mama, cea care a fost la început mormântul său, de ce acum îi este atât de frică să treacă din lumină în alt mormânt ? Dar, începând cu volumul La cumpăna apelor, va urma îndelung catharsisul de luminoasă sărbătorire a vieții de fiecare zi, a iubirii, a pământului natal și peste toate a duhului poveștii. În poezia Giordano Bruno cântă balada permanenței, Blaga evocă identitatea cu ele însele a luminii și a creației în orice schimbare: "E același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
atârni o rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind în acest sens, finalul din Rapsodii de toamnă: Gâze, foi împrăștiate, Muza mea satirică V-a-nchinat cu drag la toate Câte-o strofă lirică. Dar când știu c-o să vă-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe Iremediabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. În arta vizuală, tablourile lui Vermeer ilustrează perfect nașterea magică a inefabilului cel mai decantat din geometria cea mai implacabilă, simbol suprem fiind perla o hotărnicire perfectă infinit depășită prin iradierea luminoasă. Și să ne amintim cum în tablourile lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa del Giocondo și mai cu seamă îngerul din tabloul Fecioara printre stânci de la National Gallery din Londra arta cea mai desăvârșită emană cea mai transfigurată și misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Săptămână a Patimilor. * Suferința scoicii născând perla când este rănită, constituie un simbol absolut în Natură această pădure de simboluri, cum a numit-o Baudelaire și anume: forma, care este condiția existențială în ordinea umană, este descătușată, depășită de iradierea luminoasă. Or, aceasta trebuie să fie poezia autentică, opera de artă în general. Poemul, tabloul, piesa muzicală trebuie să aibă o perfectă ordine internă, formală și ideatică indisolubil, pentru că armonia este cea care întemeiază onticitatea în lumea umană și ne induce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
într-o linguriță de spumă de fragi. Deserturile mânjiseră felurile principale, băutura se eva porase în ingredientele mielului perpelit în ulei de struguri, cantitățile se revărsaseră, curcubeic, în recipiente ale căror contururi se topiseră de mult și alunecaseră în dâre luminoase pe nervurile de lemn ale pereților. Pic, făcuse tavanul, îngăduindu-și un strop de apă colorată în roz și mov și roșu și gri și toate nuanțele piperului. Pic pic pic pic, plânsese el, din nou, gălbui, drept peste genele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se întîlniră, și Lupino simți că-l lasă picioarele cînd, în semiîntuneric, o recunoscu. Stătea acolo, exact în fața lui, frumoasă și blîndă, așa cum o văzuse de atîtea ori în vis, chip drag adesea învăluit în ceață sau, în nopțile limpezi, luminos ca-n oglinda apei. După atîta dor usturător, după atîtea căutări și atîta zbucium, speranța care nu-l părăsise niciodată se transforma în realitate. Era aceea, cu adevărat, mama sa? Visez sau e aievea? Nu, nu visez; tu ești puiul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Cambon nu va fi participat la organizarea noii ordini în Europa cu puteri mai extinse. El ar fi fondat pacea cu tot atâta clarviziune cu care evitase războiul. Cărticica sa, Diplomatul, în care el și-a condensat într-un chip luminos lunga sa experiență, este un prețios breviar, pe care am vrea să îl vedem în mâinile tuturor colegilor noștri mai tineri, angajați în cariera ilustrată de el. Ei vor găsi fără îndoială acolo texte utuile, care îi vor ajuta și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
mâncare! Când plictisit de câte și mai câte de-ale vieții, pui mâna pe-o carte să te mai învioreze puțin, te cuprinde somnul cel mai dulce. Orgoliul e-o boală de care te vindeci c-un dram de gândire luminoasă și-o vorbă bună așezată pe locul ei... Gândul omului e-o sită pentru vorbe; se cade ca „sita” să fie cât mai deasă, altfel... vorbește gura fără tine! În deosebire de celelalte ființe, gândirea - facultatea de a cugeta, de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
își iese din țâțâni vorba unui mare scriitor - dar mai des înnebunește omul de multe neînțelesuri! Tolerant devii atunci când rațiunea își joacă bine rolul! Omul fără de copii, oricât de bogat, sfârșește sărac lipit pământului. Cartea, știința de carte deschide căi luminoase în lunga ta călătorie prin viața ta șia lumii. Zici uneori: „lumea asta m-a înrăit, de felul meu sunt un om bun”! Dar uiți că și ea, lumea, este și bună și rea; din ea facem parte fiecare dintre
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
geniu. Maestrul îl așteaptă în fotoliul său din piele de vacă, la picioarele lui Simia sapiens, mediu ocult, în spatele unui morman de cărți, în misterioasa penumbră a biroului. Apolodoro intră cu inima agitată și cum vine dintr-un mediu mai luminos, mai că nu vede mai nimic, nu mai mult decât chipul hieratic al lui don Fulgencio, tivit de o ușoară lumină cernută, cu ochi care par că nu privesc, cu mustața căzută. Maestrul privește acest copil palid și deșirat, cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o blândă lumină pe care perdelele o cerneau, un chip aplecat asupra lucrului de mână, ceva ca eternizat în ramă, și o mână ingenuă, ceva ca floarea acelui spațiu în penumbra domestică, violetă și liniștită a căminului. Lumina marca cu luminos tiv contururile feței în plumbuita pictură de vitraliu; gura sa întredeschisă părea că se roagă în liniște, în timp ce pieptul înclinat se ridica și cobora în ritm lent. Apolodoro se pierdu în viziune. Și acum iese Clarita să-i deschidă poarta
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
zămislirea geniului, părinții pierd conștiința; numai cei care o pierd când se iubesc, cei care ca în vis se iubesc, fără umbră de veghe, zămislesc genii. Ce păcat că datoria de a demisiona mâine nu-mi permite să dezvolt această luminoasă teorie! La zămislirea geniului trebuie ca părinții să cadă în inconștiență; cel ce știe ce face când face un copil, nu va face geniu. La ce gândea tatăl meu când m-a zămislit ? La cariocineză 26 sau lucruri din astea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
milenii care-i 79 despart de noi au învăluit în uitare multe știri din viața lor și puține sunt datele biografice care au înfruntat timpul. Darul cel mai de preț pe care l-au transmis posterității a rezistat însă: mesajul luminos al operei lor. Prin năzuința spre Adevăr, Bine și Frumos, ei au devenit creatorii unei arte monumentale, ce a înfruntat secolele și a inspirat artiștii din toate timpurile.
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
34 Capitolul III Imaginea Firmei Tale / 35 Ce e imaginea publică / 35 Funcțiile imaginii publice / 35 Sediul firmei / 39 Vitrina sau locul de vânzare, respectiv producție / 40 Forța de vânzare / 41 Uniforma / 41 Ecusonul / 42 Programul de funcționare / 42 Firma luminoasă / 43 Anunțul și afișul / 43 Materialele de promovare pe care le utilizezi / 44 Pagina ta web și adresa de email / 45 Capitolul IV Creația mesajelor pe care le transmiți publicului / 46 Planul de creație / 46 Bugetul alocat publicității / 48 Generarea
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
crea unicitatea și particularitatea. Apelează la un arhitect, la un designer, la un prieten, nu e casa ta să pui ceea ce ție îți place. E afacerea ta pe care o văd toți. Să nu uiți să-ți pui o firmă luminoasă, un banner, un afiș, un steag! Totul te va ajuta la localizare (despre aceasta vom vorbi mai târziu). LOCUL DE PRODUCȚIE ȘI DE VÂNZARE Respectă normele legale și fă-ți locul de producție agreabil atât pentru salariații tăi, cât și
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
muncă vacante. Anunțul se folosește la nivelul magazinului, fie în vitrine, fie în interior pentru a atrage atenția clientului. Ai grijă la mărimea lui, la culoare, grafică și mesaj, dar despre toate astea vom discuta în cadrul capitolului de creație. FIRMA LUMINOASĂ Am de furcă cu mulți dintre clienții mei când le explic: montează-ți, domnule, o firmă luminoasă, chiar dacă e scumpă, chiar dacă plătești taxe la primărie! Te ajută, sigur că te ajută, dar cum: * poți fi identificat de clienții tăi, de
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]