KorAP: Find »[drukola/base=lup & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...412 >

10,288 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616

dintr-ăștia îmi ești, voinice? Cum ne-a fost vorba? Ne grăbim să ajungem la mama, altfel rămîi cu mine pînă la bătrînețe. Ei, poftim! Ce să-ți fac eu acum? Te-aș lua de după cap, ca pe puii de lup, dar nu ai tu oasele alea care să reziste. Hai, încă doi-trei pași, fă-o pentru mama, flămîngiosule! Căpriorul privea scena și nu înțelegea nimic. Ce să înțelegi? Un lup și-un pui de căprioară, unul lîngă celălalt, conversînd în

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
acum? Te-aș lua de după cap, ca pe puii de lup, dar nu ai tu oasele alea care să reziste. Hai, încă doi-trei pași, fă-o pentru mama, flămîngiosule! Căpriorul privea scena și nu înțelegea nimic. Ce să înțelegi? Un lup și-un pui de căprioară, unul lîngă celălalt, conversînd în bună înțelegere! Uite, dacă vrei, pot să-ți cînt un cîntec frumos; poți să plîngi sau poți să cînți și tu; trebuie doar să-mi promiți că te ridici în

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
o bulversă. Era de rău? Era de bine? Căprioara nu mai suporta încordarea: L-ai văzut? E în viață cu adevărat? Spune, te implor, spune acum! N-ai să mă crezi. Trăiește. E bine. E întreg. Și e ajutat de lup! Ah, suflet chinuit de mamă disperată! Căprioarei nu-i trebui decît confirmarea că puiuțul a supraviețuit. Înainte de-a fi auzit relatarea pînă la capăt, se repezi către luminiș, chemîndu-și necontenit odorul: Copilul meu! Nu dură mai mult de o

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
S-ar fi îndepărtat, dar puiul hămesit nu dădea semne că avea să se sature prea curînd. Erau acolo, la doi pași de dușmanul lor de moarte, și știa că pierduse definitiv controlul asupra soartei ei și a puiuțului. Dar lupul continua să stea nemișcat, privindu-i cu seninătate. Și vocea lui îi susura melodios în urechi. Și puiul era viu și nevătămat. Și toate astea la un loc erau mai mult decît putea ea înțelege. Întoarse capul după căprior. Acesta

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Răspunsul la întrebările tale nu-i de găsit aici. O, nu! aproape că strigă Lupino, înspăimîntat. Dacă nici acum nu reușea să înlăture negrura care acoperea necunoscutul... Stai, nu te grăbi să tragi concluzii! Ascultă-mă pînă la capăt. Privirea lupului căpătă culoare. Mulți dintre noi și-au amintit de tine. Tu trebuie să fii micuțul care cutreiera fără de țintă prin pădure, cu doi ani în urmă... Acum doi ani m-a găsit haita, e-adevărat! ...și care a fost primit

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
lipsea cu desăvîrșire; picioarele îi erau mușcate și mersul transformat într-un tîrîș chinuit; și n-ai fi știut ce animal este dacă noaptea, mult după ce peste pădure se așternea întunericul, n-ar fi scos urlete tînguitoare. Era... Era un lup? Da, prietene, era ceea ce rămăsese dintr-un lup... Ce forță anume l-a ținut pe animalul acesta în viață, ce putere supranaturală l-a protejat și l-a refuzat morții, cînd altul în locul lui n-ar fi rezistat o zi

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
mersul transformat într-un tîrîș chinuit; și n-ai fi știut ce animal este dacă noaptea, mult după ce peste pădure se așternea întunericul, n-ar fi scos urlete tînguitoare. Era... Era un lup? Da, prietene, era ceea ce rămăsese dintr-un lup... Ce forță anume l-a ținut pe animalul acesta în viață, ce putere supranaturală l-a protejat și l-a refuzat morții, cînd altul în locul lui n-ar fi rezistat o zi și-o noapte la un loc, rămîne un

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
desfigurată și cu mersul lui șchiopătat; am învățat să-i respectăm tăcerea și am încetat să-i punem întrebări pe care le lăsa fără răspuns; într-un sfîrșit, l-am respectat cu toții, căci, dacă rezistam ispitei de a-l descoase, lupul era cel mai minunat interlocutor. Sînt cîțiva ani buni de cînd am văzut lumina soarelui. Am cunoscut multe animale la viața mea. Dar povestitor mai priceput la vorbe decît era lupul acesta, îți jur că nu există. Părea să cunoască

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
cu toții, căci, dacă rezistam ispitei de a-l descoase, lupul era cel mai minunat interlocutor. Sînt cîțiva ani buni de cînd am văzut lumina soarelui. Am cunoscut multe animale la viața mea. Dar povestitor mai priceput la vorbe decît era lupul acesta, îți jur că nu există. Părea să cunoască, nefericitul, jumătate din lumea asta; povestea despre călătorii nesfîrșite, despre anotimpuri ciudate și ținuturi nemaiîntîlnite. Și era grozav de așezat și incredibil de imparțial. În scurt timp, cuvîntul lui a devenit

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
să plîngă. Își înăbuși suspinul și întrebă: Și unde este acest înțelept acum? Pe el nu l-ați întrebat, nu știe nimic care să mă ajute? Dacă știe sau nu, asta nu ți-o pot spune, Lupino. Pentru că, vezi tu, lupul nu mai e. A murit? O, nu, din fericire nu, asta nu s-a întîmplat, se grăbi căpriorul să-l liniștească. Sau, mai precis, era cît se poate de în viață ultima dată cînd l-am văzut. Trist, orb, dar

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
fel mă poate ajuta pe mine? Lupino, ai aflat rezultatele: am răscolit pădurea pe toate fețele; am întrebat toate animalele. Nimeni nu știe nimic. Dacă există cineva pe lumea asta care, în aceste condiții, te-ar putea îndruma, atunci numai lupul înțelept e capabil s-o facă. Vei proceda cum vei crede de cuviință; eu, dacă aș fi în locul tău, spre miazăzi mi-aș îndrepta pașii. Într-acolo a plecat înțeleptul și, dacă ai noroc, acolo vei găsi și dezlegarea misterului

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
să urmeze sfatul căpriorului. A doua zi, în zori căci în zori încep marile călătorii -, lumea își desfăcu încuietorile pentru ochii puiandrului. Lăsă în urmă pădurea care-i fusese casă, animalele care-i deveniseră prieteni. Plecă în căutarea unui mutilat lup necunoscut, un înțelept de la care aștepta să poată lumina bezna din care nu reușise încă să iasă. CAPITOLUL 11 Aproape S -ar mai fi aventurat în călătoria aceea dacă ar fi știut de la început ce avea să-l aștepte? Își

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
în călătoria aceea dacă ar fi știut de la început ce avea să-l aștepte? Își punea uneori întrebarea; și adesea fu nevoit să admită că era copleșit. În primul rînd, nu avu de ales: trebui să urmeze calea drumului printre lupi. Străbătea ținuturi necunoscute; pentru a se fi făcut ascultat de alte animale, prea mult timp și prea complicate strategii i-ar fi fost necesare. Așa, cu lupii, măcar știa de la început la ce să se aștepte. Lupii atacau și abia

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
În primul rînd, nu avu de ales: trebui să urmeze calea drumului printre lupi. Străbătea ținuturi necunoscute; pentru a se fi făcut ascultat de alte animale, prea mult timp și prea complicate strategii i-ar fi fost necesare. Așa, cu lupii, măcar știa de la început la ce să se aștepte. Lupii atacau și abia apoi întrebau. Și mare le era mirarea cînd, în cele din urmă, descopereau că singura dorință a tînărului mascul care le încălcase teritoriul era de a afla

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
calea drumului printre lupi. Străbătea ținuturi necunoscute; pentru a se fi făcut ascultat de alte animale, prea mult timp și prea complicate strategii i-ar fi fost necesare. Așa, cu lupii, măcar știa de la început la ce să se aștepte. Lupii atacau și abia apoi întrebau. Și mare le era mirarea cînd, în cele din urmă, descopereau că singura dorință a tînărului mascul care le încălcase teritoriul era de a afla dacă găzduiau în zona lor o arătare ciudată, un lup

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Lupii atacau și abia apoi întrebau. Și mare le era mirarea cînd, în cele din urmă, descopereau că singura dorință a tînărului mascul care le încălcase teritoriul era de a afla dacă găzduiau în zona lor o arătare ciudată, un lup schilod și orb. Lupino era recunoscător pentru constituția robustă cu care fusese înzestrat. Fie că trebuia să se confrunte cu un singur lup venit în recunoaștere, fie că avea de înfruntat doi sau chiar trei viteji războinici, puiandrul se străduia

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
care le încălcase teritoriul era de a afla dacă găzduiau în zona lor o arătare ciudată, un lup schilod și orb. Lupino era recunoscător pentru constituția robustă cu care fusese înzestrat. Fie că trebuia să se confrunte cu un singur lup venit în recunoaștere, fie că avea de înfruntat doi sau chiar trei viteji războinici, puiandrul se străduia să fie întotdeauna pregătit. Nu urmărea să cucerească teritorii și nici poziții, nu era mînat de impulsuri sîngeroase, așa încît își folosea istețimea

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
istețimea și agerimea trupului pentru a nu răni și a nu fi rănit. În scurt timp se "specializă" într-o tehnică absolut inedită: reușea să se apere, să lupte și să-și spună păsul în același timp. Unii auziseră de lupul căutat. Alții îl văzuseră; și întîlni chiar și lupi cu care înțeleptul intrase în contact. Aceștia din urmă erau cei care-l interesau pe Lupino; și nu dură mult pînă să concluzioneze că părerea căpriorului despre înțelept era împărtășită de

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
a nu fi rănit. În scurt timp se "specializă" într-o tehnică absolut inedită: reușea să se apere, să lupte și să-și spună păsul în același timp. Unii auziseră de lupul căutat. Alții îl văzuseră; și întîlni chiar și lupi cu care înțeleptul intrase în contact. Aceștia din urmă erau cei care-l interesau pe Lupino; și nu dură mult pînă să concluzioneze că părerea căpriorului despre înțelept era împărtășită de toți cei care-l cunoscuseră. Da, îl știu! Mare

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
cu care înțeleptul intrase în contact. Aceștia din urmă erau cei care-l interesau pe Lupino; și nu dură mult pînă să concluzioneze că părerea căpriorului despre înțelept era împărtășită de toți cei care-l cunoscuseră. Da, îl știu! Mare lup! Da, l-am întîlnit! Minunat interlocutor! Impresionabil! Modest! Generos! Întreba mereu despre o lupoaică cu un pui după ea. Căuta o femelă... Își căuta fiul și consoarta. Bietul animal! Fără vedere, fără ajutor, înainta încotro îl duceau picioarele și nimeni

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
picioarele și nimeni nu l-a putut opri din drum. Era decis să meargă pînă la capăt, să nu renunțe pînă nu-și va fi recuperat familia... Deja totul se înfățișa ochilor puiandrului într-o altă lumină. Ca și el, lupul cel înțelept urmărea un scop precis; ca și el, era hotărît să nu renunțe pînă nu-l va fi atins; ca și el, părea să-și lase pașii în voia sorții, căci, după cîte aflase pînă acum, nimeni nu reușise

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
ca și el, părea să-și lase pașii în voia sorții, căci, după cîte aflase pînă acum, nimeni nu reușise să-l îndrume într-o direcție precisă. Singurul aspect care-i deosebea era constituția fizică. Puiandrul se îndîrji: dacă un lup aflat la capătul puterilor dădea dovadă de atîta voință încît îi impresionase și pe cei mai feroci reprezentanți ai speciei sale, atunci el, Lupino, animal tînăr și puternic, sănătos și pe deplin motivat, nu avea nici un motiv să nu reușească

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
tînăr și puternic, sănătos și pe deplin motivat, nu avea nici un motiv să nu reușească. Îi era adesea greu. Nu se mai plînse niciodată. Era, uneori, epuizat. Se ridica și pleca mai departe. Se simțea de multe ori singur. Imaginea lupului înțelept apărea din neant, alinîndu-i dorul și încurajîndu-l să-și urmeze destinul. Își găsise, fără să fi căutat anume, model și sprijin în lupul necunoscut, și ardea de nerăbdare să-l întîlnească aievea. Mergea de ceva vreme pe urmele înțeleptului

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Era, uneori, epuizat. Se ridica și pleca mai departe. Se simțea de multe ori singur. Imaginea lupului înțelept apărea din neant, alinîndu-i dorul și încurajîndu-l să-și urmeze destinul. Își găsise, fără să fi căutat anume, model și sprijin în lupul necunoscut, și ardea de nerăbdare să-l întîlnească aievea. Mergea de ceva vreme pe urmele înțeleptului. Nu ținuse socoteala zilelor, dar era sigur că nu trecuse un sezon întreg de cînd plecase. Pornise la primele semne ale primăverii, și plăcuta

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
sigur că-i încă primăvară. Cum aveau s-o scoată la capăt dacă și vara avea să fie la fel? Căldura îi înnebunise pe toți. Diminuîndu-le forțele, îi făcuse, în schimb, mai irascibili și mai violenți. Apropierea de haitele de lupi devenise pentru Lupino extrem de periculoasă. Fără să mai țină cont de vîrstă, de rang, de rolul deținut în cadrul haitei, săreau toți să-i pedepsească obrăznicia de a se fi apropiat și să-l alunge. Lupino reușise să-și păstreze mintea

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]