1,146 matches
-
logică la Normala de la Chișinău. - D-apăi asta-i! Unii oameni cred că așchiile de la teslă pot să se prezante oricum ’naintea Giudecății de Apoi! Și nu! Așchia-i și è, om, trebuie să se prezante cuviincios tăietă din teslă, frumos lustruită din lustruitori’ - ai Înțăles? - Am Înțăles!, răspundeam eu pe dată, ca trezit din somn, adică fără să fi Înțăles mare lucru - Însă dacă Moș Iacob mi-l spunea... Sunt convins: dacă Moș Iacob nu avea printre sculele lui cai-de-bicicletă, praf-de-tobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
chiar cu scopul de a te păcăli? Ei, ce zici? Și apoi, poate Încerca să-și ia rămas-bun... pentru ultima oară... — SÎnt sigură că nu i-a trecut prin cap așa ceva. CÎt i-am căutat eu agrafele, el și-a lustruit pantofii, fluierînd o melodie ciudată. — Ciudată? — Da, cred că era o reclamă de la televizor... — Ei, hai! N-ai decît să te legi la ochi dacă vrei, dar nu Încerca să mă Îmbrobodești și pe mine. — Da, poate că a existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
consider șef. Pe cînd mă așezam, și-a căutat și el o poziție mai comodă și m-a privit În ochi. Chipul Îi era exact cum Îmi imaginasem judecind după gîtul lui subțire. Avea pielea fină, de parcă ar fi fost lustruită cu ceară, și după linia bărbiei Îți era greu să-ți dai seama dacă e bărbat sau femeie. Lăsînd la o parte urma lăsată de barbă, trăsăturile lui, și În special buzele, erau foarte feminine. Nici nasului n-aveai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
controversatelor metode, adoptate pe criterii guvernamental-politice, de reeșalonare la plată a datoriilor către Bugetul de stat, precum și de scutire a majorărilor de întârziere la plata datoriilor. În vara anului 2000, când ministrul Finanțelor era liberalul Decebal Traian Remeș, Liiceanu a lustruit clanțele la minister pentru a primi scutiri de miliarde de lei. Surse avizate ne-au declarat ca ușa de la Finanțe i-ar fi fost deschisă cu ajutorul lui Valeriu Stoica (pe atunci seful de partid al ministrului Remeș). Același Remeș era
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
cele mai banale, ajungând până la cele mai complexe. Ochiul nostru critic nu a putut trece peste anormalitatea acestei societăți. Am colecționat, în fond, precum doi filateliști împătimiți, cele mai stridente și interesante enervări, le-am șters de uitare, le-am lustruit bine și le-am pus în acest clasor. Spre deosebire de adevărații filateliști, noi am avut grijă să ne lăsăm amprenta pe dosul fiecărui timbru. Dorința noastră a fost de a lăsa cumva un mic portret, chiar și strâmb, al unei perioade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în paralel cu expoziția de la muzeu, despre breslele sibiene. „Suntem treizeci, am venit din Oldenburg, un oraș de lângă Bremen. Suntem la Sibiu de o săptămână și mai stăm încă două“, îmi spune Simon Tischler, de 24 de ani, cel care lustruia biscuitele de lemn. Tischler, adică tâmplar, fiindcă numele reale ale tinerilor dispar odată ce calfele pornesc la drum. Doar prin muncă Simon lucrează la ușa care va fi pusă la Casa Calfelor, o clădire istorică din Piața Huet, unde calfele vor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
din vorbit până când am găsit o masă Într-un colț. Aveam impresia că le simt privirile În ceafă, dar mi-am dat seama că eram probabil hipersensibil ca urmare a ce se Întâmplase mai devreme după-amiaza aceasta. În spatele tejghelei, Helmut lustruia pahare cu gesturi economice. Ținând unul În lumină, Îl cercetă de parcă ar fi fost din cristal de Boemia, apoi continuă să toarne bere Înainte să am timpul sau promptitudinea de a comanda. Pe scaunul de lângă mine era un ziar. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
strâns mâna, am simțit-o udă și moale ca un galoș. Tenul sănătos dispăruse, Împreună cu constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare a perioadei vieneze nu mai rămăseseră decât urme șterse: batista din buzunarul de la piept, cizmele lustruite cu meticulozitate militară, eternul păr pomădat. Începuse să semene c-o nevăstuică. S-a mutat la mine, desigur; ziua dormea În patul meu și noaptea pleca. Însă, după câteva săptămâni, doamna Andersen descoperi aranjamentul nostru. Gazda mea observase sticlele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
verzuie, ca un fel de umbră, dar În afară de astea doar buza, Încă umflată, trăda că am fost implicat Într-o bătaie. Am Înlăturat o crustă care mi se Încurcase În păr și apoi m-am pieptănat. Câteva minute mai târziu, lustruindu-mi pantofii cu o bucată de perdea, mi-am propus să nu uit ceea ce tocmai am trăit. Mi-am găsit pantalonii pe care-i băgasem sub saltea și mi-am mai vârât câteva lucruri În buzunar. Anton nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Între două coroane de trandafiri, am făcut demersurile necesare pentru un loc În cimitirul din spatele fostei mele locuințe, pentru Anton. Am reușit să-mi repar și Torpedo-ul. Ce bucurie pură, copilărească, să ung lanțul și să umflu roțile, să lustruiesc apărătorii și să ung ghidoanele de lemn. Mi-am aranjat chiar și șaua, ca să nu mai scârțâie. Eram pe puctul de a Închide magazinul când sună telefonul - cinci țârâituri lungi Înainte să răspund. Numele nu au nici un rost, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În ce zi erau sau cine erau străinele alea cu care stătea la masă. Și totuși, existau de asemenea momente În care Îți era greu să crezi că era bolnavă, fiindcă mintea ei părea la fel de limpede ca o oglindă venețiană lustruită de curând. În dimineața asta era greu să te pronunți. Era prea devreme ca să te pronunți. — Bună dimineața, Petite-Ma!a exclamat Asya pe când Își târșâia picioarele Încălțate În papucii de culoarea lavandei spre masă, după ce În sfârșit se spălase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fie pline de mireasma delicioasă a pâinii. Menajerele sunt și ele treze. Femeile astea de toate vârstele se trezesc devreme ca să schimbe cel puțin două sau trei autobuze diferite ca să ajungă la casele celor Înstăriți, unde vor freca, curăța și lustrui toată ziua. Aici e o cu totul altă lume. Femeile cu bani sunt Întotdeauna machiate și nu-și trădează vârsta. Spre deosebire de soții menajerelor, soții din suburbie sunt Întotdeauna ocupați, surprinzător de politicoși și oarecum efeminați. Timpul nu e un articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
crăpătură. Privi din nou la Norman, dându-și ochii peste cap. — Am Încercat și asta, bineînțeles. Se pare că nu se poate comanda din exterior. Nu, nici un mesaj În exterior. Nu, nici o inscripție. Tot ce se vede este o sferă lustruită cu niște șanțuri spiralate pe o anumită porțiune. Cum? Să folosim explozibil pentru a o deschide? Norman se Întoarse. Se aflau În Cilindrul D, În sectorul de comunicații supravegheat de Tina Chan. Cu calmul ei obișnuit, aceasta regla o duzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
el și unii scriitori din Iași sau din țară s-au deteriorat, au devenit încordate. Falșilor prieteni, de conjunctură, care s-au folosit de el, le-a întors spatele, i-a repudiat. Cu toate acestea, unii "clasici în viață" se lustruiesc în continuare folosindu-se de numele marelui poet. După cum se știe, pe 4 februarie 2008, Cezar Ivănescu intra în greva foamei la sediul Uniunii Scriitorilor, în semn de protest față de acuzațiile mincinoase care i se aduceau. După vreo trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și oase Chiar așa: trecut prin zodii și avataruri mă câștig pe mine însumi la zaruri trist și unt și nefiresc poet postmodernist în caftan boieresc mulgând moara costelivă cu aripile cosoroabe ca pe-o sondă din Emiratele Arabe ori lustruind (cu sângele) aceste cuvinte poeticești pe care le las moștenire urmașilor mei Văcărești Chiar așa: vine îngerul (același) simandicos mă întoarce pe față, pe dos și zice: cinstiți cetățeni, melanholiile și tristețile îi sunt bune pe toate fețele iar din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Apoi i-a ieșit în întâmpinare, în prag, fără să-l lase să aștepte cumva, așa cum se întîmpla în mod obligatoriu cu oricine ar fi venit la Vilă din Vladia. Mozaicul era de un roșu-sîngeriu stins, literele salutului "Salve" erau lustruite cu grijă într-o nuanță mai vie. Oricine venea avea vreme să-și dea seama de inscripție, să o salute la rîndu-i și să se simtă ca în fața intrării într-o altă lume. Așa era Vila Katerina pentru tîrgoveții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tale. Pe masă, într-adevăr, totul era pregătit, dulceața de struguri, cafeaua, sticla aburindă eu apă rece, știa că este un răcitor grozav în pivniță, totul pe o tavă de argint vechi, frecat cu îndîrjire. Oare K.F. l-o fi lustruit în așteptarea lui? Și-a dat seama că dorește prea mult și încurcă situațiile, el a fost cu adevărat cel care a vrut să o vadă și apariția celor doi ofițeri în rezervă mai mult decît l-a îngrijorat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ea se îndră- gostise de mine, fiindcă îmi spunea "domnișorule" și avea grijă să nu mă simt printre streini, îmi făcea patul, îmi punea mâncare în farfurie... Ca s-o văd la joc, luată de acel flăcău cu cizme bine lustruite peste cioarecii lui strânși pe pulpe, (mă întrebam cum dracu îi trăgea pe picioare) mândru, cum să nu, blond ca și ea, cu tundră sură, ce să mai vorbim. Se ținea de el răpită, pierdută în vârtejul dansului, prea strâns
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
toamnei, de sărbătoarea împăcării și a cuștilor. Nu-i mai aduceau lacrimi în ochi povestirile vechi pe care Sanis, în odihna zilelor acelora, întors de la școală, în cușca acoperită cu papură, le cetea cu glas tărăgănat în cărțile cu scoarțe lustruite de piele. Taina trecutului, tragediile vremurilor întunecate băteau zadarnic la urechile ei. Nici zâmbi slujbașilor templului care intrau purtând într-o mână simbolul legii. Se uita numai la cutia lor de tinichea în care se sunau banii, și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
degetele de noduri frecând maldăre de rufe. Ar putea face o descoperire, dar n-au timp, pentru că trebuie să îngrijească de cratițele aflate pe foc. Ar putea traduce sau scrie, dar citesc mai mult însemnele de pe dușumelele pe care le lustruiesc cu genunchii. Iar totul trece de la mamă la fiică și iar de la mamă la fiică, de parcă așa ar fi firesc și nici una nu mai crede că se vor schimba vreodată rânduielile astea la a căror menținere contribuie chiar ele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
largă răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bățul lui de bambus. Jim se uită la polițiști. Era fascinat de revolverele strălucitoare ale acestor bărbați transpirați și prea grași, de organele lor genitale enorme pe care și le expuneau fără jenă cînd voiau să urineze, și de tocurile lustruite În care Își țineau pistoalele, semnul lor de bărbăție. Jim dorea să poarte și el Într-o bună zi un toc de revolver, să simtă uriașul pistol Webley lipit de coapsă. Printre cămășile din dulapul tatălui său, Jim găsise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Shanghai. Probabil că toți dormeau buștean În camerele lor de la Hotel Park. Bineînțeles de pe puntea dinspre prova apăru un chinez membru al echipajului, Îmbrăcat În șort. Clătină din cap spre barca de pază japoneză care se apropia și Începu să lustruiască balustrada de alamă, În timp ce marinarii se urcară pe pasarelă și se Îndreptară repede spre punte. Purtînd puști cu baionete, alergară de-a lungul punții, căutîndu-i pe membrii americani ai echipajului. Urmată de a doua barcă de pază, șalupa se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu eleganța unui chelner de la Hotel Palace. În timp ce Jim Înghițea ca un lup peștele fierbinte, Basie Îl urmărea cu aceeași aprobare crispată pe care i-o arătase soldatul japonez. Basie vîrÎ lingura În fiertură. Noi mîncăm mai tîrziu, Frank. Frank lustruia o ramă de hublou, cu ochii la tigaie. — Basie, eu mănînc Întotdeauna după tine. — Trebuie să gîndesc pentru noi amîndoi, Frank. În plus, trebuie să avem grijă de tînărul nostru prieten. Șterse un bob de orez de pe bărbia lui Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Trupul uriaș al lui Frank era aplecat deasupra lui, cu brațele grele pe coapsele lui, cu mîinile pipăindu-i buzunarele hainei. Jim Îl Împinse la o parte, iar Frank se Întoarse calm la fotoliul lui de pînză și continuă să lustruiască ramele. Erau doar ei amîndoi În cabină. Jim Îl auzea pe Basie jos, pe pasarela de bambus. Ușa camionului se trînti, iar motorul bătrîn Începu să zvîcnească, apoi se opri brusc. Se auzi un sunet Îndepărtat al sirenei de pe Idzumo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]