1,455 matches
-
ca să-și crească progenitura, și acum trăia din ajutorul pe care i-l dădeau cu regularitate copiii și chiar celelalte rude. Din casa ei însă nu voise să iasă. Îi plăcea la Obor. Ajuns în fundul curții, Stănică văzu două trăsuri luxoase. Căută cu ochii prin curte și descoperi unul din vizitiii particulari. - A venit și văru-meu Panait, măi Vasile? - A venit numai conița, explică vizitiul." Sigur, își zise Stănică, e bine când ai copii ajunși sus." G. Călinescu Panait era directorul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
continuă Stănicăridicînd capul. Pe un pat bătrânesc, înalt și lat, cu multe suluri și perne, dar fără tăblii, ca paturile țărănești, ședeau îngrămădite vreo cinci fete de vârste felurite, de la cincisprezece la douăzeci de ani. Fetele erau îmbrăcate bine, chiar luxos, iar după față arătau a duce o existență fără griji. Erau nepoate de ale Agripinei, fiice a feluriți copii, toți foarte bogați, crescîndu-și copiii cu guvernantă. Însă copiii nu se rușinau să vină la Agripina, unde de altfel părinții îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-și ia o ultimă oară adio de la acelea care-i fuseseră mamă și scumpă soție. I se răspunse că va fi aruncat pe ușă afară, cu sergentul, ceea ce îi dădu sentimentul că e o victimă. Stănică se îmbrăcă din ce în ce mai luxos și, cerând deocamdată o trăsură de la rudele sale, trecu mândru de câteva ori pe strada Antim. Felix așteptă ca Otilia să spună ceva, dar fata tăcea ca și mai înainte. I se păru nedelicat să mai deschidă vorba, acum când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Desăvârșire Pisihică... Deși se vedea că folosește frecvent denumirea respectivului Cabinet, ucenica îi poci, cu dezinhibare, ultimul cuvânt. - Psihică, analfabeta, răsuflă dinăuntru, parcă dansând, vocea de jazz. - Poftim? - Cabinet de Desăvârșire Psihică, dulceațo. Apăsară clanța, de fapt răsuciră un mâner luxos și savant turnat din bronz, și debarcară acolo. Înăuntru, patru veioze, plasate pe parchet în cele patru unghere ale încăperii, își desfăceau, ca niște arteziane, snopurile înfoiate de raze, dirijîndu-le să cadă, în jeturi subțiri, asupra tavanului excitat de oglinzi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și colacul cu tine, pentru cazul în care ne încurcăm cu niște însoțitoare, pe la vreun ștrand. Ștrand, în luna aprilie, era mai greu. Cu putorile, în oricare lună, era mai ușor. Și-l ridică pe trupul mătăhălos, din fotoliul luxos. Și-l întoarse și-i făcu vânt, și-l săgetă întocmai ca un Wihelm Tell către Mărul lui de Aur. În seara aceea, după ce-i mai ghici două ore despre ceilalți șase regi și îi cită și versetul 27, capitolul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
amândouă la gară, la negustori, să-și cumpere câte o rochie. Îi spunea și lui Stere, 103 dar el îi zicea să-și vadă de prăvălie și de copil, să lase luxul. Dar ce, parcă asta se numea că e luxoasă, ca altele? Bărbatul nu scăpa banii din mână, tot ar fi cumpărat, că vedea că se ridică mahalaua. Se croiseră alte străzi de pământ, drepte, în mijlocul cărora creștea încă dudăul, cu șanțuri înalte, care împărțeau malul Cuțaridei. Orașul înainta pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uite nimeni... Pe drum, Bozoncea își aduse aminte de tinerețea lui, pe la ce baluri umblase... Păi unde era petrecerea de la Gib, la Bragadiru, când se dădea balul romilor, de nu mai aveai loc de țigani, care mai de care mai luxos, mai încliftat, numa-n fracuri și gulere tari? Unde era balul ofițerilor de la Cercul militar? Dar balul florarilor? Câți ani trecuseră... Într-o noapte ca asta furase o nevastă și-o dusese în Tei la o gazdă. Ce mai muiere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îndemna Sfântul Ioan Gură de Aur, trebuie să Înceapă educația morală a copilului, considerând cu atenție felul În care se Îmbracă acesta. În ziua de astăzi, copilul nu acceptă mustrarea părinților În legătură cu vestimentația sa; nu numai că aleargă după haine luxoase dar și extravagante, ci se Îmbracă după stilurile de muzică pe care le preferă: dacă preferă genul de muzică pop-rock, rock’n roll, atunci adoptă Îmbrăcămintea aceasta „așa zișii artiști, dacă preferă muzica punk, la fel adoptă Îmbrăcămintea lor și
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
curs imediat după plecarea profesorului. Alt interogator: - Ești Vasile Gheorghe, portarul Facultății de Științe? - Da, să trăiți! - În ziua de 4 decembrie la ora cinci seara ai văzut o mașină în fața intrării facultății? - Am văzut, să trăiți, o mașină mare, luxoasă, cu un șoferîmbrăcat în haină de piele. - Era goală mașina? - Nu, să trăiți! Erau înăuntru câteva persoane ghemuite în fund. - Și ce s-a întîmplat după sosirea mașinii? - Mașina a stat în ușă până ce a venit domnul profesorBogdan, după aceea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înainte de Sfântul Niculae, și poate întîrzie mai mult. În odaie erau strânse toate cărțile, hârtiile, cuferele închise, dar hainele lăsate în gardirop. S-a întors pe la unsprezece acasă și n-a ieșit până după masă, când a venit o mașină luxoasă. - Era cineva în mașină? - Era, că m-am uitat de la geam, mai mulți, strânși înfund, îndărătul perdelelor. S-a dat jos numai șoferul, care a intrat în curte și l-a luat pe chiriașul meu. - Pe șofer îl cunoașteți? - Cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intrat înăuntru să caut la nevastă-mea. Când am intrat din nou în prăvălie, clientul plecase. Crezând c-a uitat să ia restul, am ieșit repede în stradă. Atunci am văzut că clientul mergea pe Ilarie Diaconul, îndărătul unei mașini luxoase, din care îi făcea cineva semn cu mâna. - Mașina a luat-o pe Episcopul Partenie, nu-i așa? - Exact n-aș putea să spun, căci era întuneric. După faruri,cred, dimpotrivă, că a trecut mai sus de Episcopul Partenie, pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
umplea degetele cu inele și devizaja, după expresia lui Smărăndache, sala cu un face-à-main de aur. Bastonul însuși pe care se sprijinea avea mâner de argint. Și madam Pomponescu-mamă ieșea împreună cu noră-sa nu strident îmbrăcată, dar cu mult prea luxos pentru conjunctura politică. Punea pe cap o tocă cu pene albe, motiv pentru care fu denumită "Queen Mary". În salonul ei particular, madam Pomponescu, asistată de soacră, începu să convoace săptămânal un număr de doamne, sub pretextul G. Călinescu înființării
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se mută? - Și-a făcut o cabană pe un teren al lui. Nu știam că-l are. . - Cum cabană? se miră Pomponescu, neobișnuit cu astfelde locuințe. - Un cottage de lemn, foarte frumos, zise Hagienuș. L-am văzut eu, e mai luxos decât o casă de zid. Într-adevăr, Hagienuș nu putuse răbda și, curios, mersese să vadă, deocamdată de peste gard, baraca lui Ioanide. Pomponescu fu cam dezamăgit de asemenea întorsătură. . - Domnule, zise Gaittany telefonic lui Ioanide, am auzitcă ai construit o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai corespund necesităților de azi ale unui mic impiegat. Arhitectura în mare rămâne valabilă pentru fabrici, teatre, palate publice și încă și aci sunt teorii în sensul întinderii orizontale a blocurilor industriale pe suprafețele verzi. Ne întoarcem la un bordei luxos și igienic, ce se poate cumpăra de la magazin și monta în câteva ore. Tehnicianul va înlocui pe arhitect. Opinia lui Ioanide era alta. Oamenii nu construiesc din instinct practic, ci pentru a-și semnala viitorului trecerea pe pământ. Casa e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
orașului în alta. Era o afacere de câteva minute. Și într-adevăr, formal, întreprinderea reuși, din nefericire fără a fi de vreun folos prințului mâncător de semințe de floarea-soarelui. Zece persoane de cea mai bună extracție, distribuite în cinci automobile luxoase, ocupară felurite poziții în fața porții cu portieră a închisorii. Patru dintre ele, dispuse alternativ lângă un trotuar și altul în direcție contrară închisorii, cu botul spre oraș, barau drumul fără a bate la ochi. A cincea mașină se opri ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încredința lui Ioanide construcția imobilelor din terenul parcelat pe care se afla baraca însăși a arhitectului. Un grup de oameni bogați, spre a-și investi banii în ceva, cumpăraseră aceste parcele spațioase și plănuiau să-și facă un mic cartier luxos, înainte de a se întîmpla vreun alt eveniment supărător. Imobilele ar fi fost dimensional mai mult sau mai puțin uniforme și în același stil, însă cu detalii care să le dea personalitate. Ioanide era priceput în a face zece fațade aparent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vedea. Parcă voia să-și reconstituie o imagine stinsă. - Ce mai face Ioanide? Tot așa paradoxal? . - La fel, însă nu mai umblă după femei. De când i-a muritfata, s-a schivnicit (convorbeau Pomponescu și Smărăndache). . - Parcă aud că dă recepții luxoase, e monden. . - Într-adevăr. E un stareț sociabil, care admite lume în parloar. . - Cum e salonul lui? . - Imens, luminat de trei candelabre de cristal și cu unenorm șemineu sculptat în fund. . - Totdeauna a avut el mania asta a decorului, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la fiecare zece secunde pe Virgil dacă s-au scurs cele zece minute de "preîncălzire" a cuptorului. Virgil, marcat de un trac evident, stătea pe un scăunel instalat anume lângă cuptor și urmărea cu o concentrație extremă acele unui cronometru luxos care fusese extras din timp, cu pedanterie, dintr-o cutie capitonată cu catifea. În clipa în care striga "acum", Monica se repezea cu tava pregătită din vreme înspre cuptor: "Monique! striga Virgil, fii atentă să nu te arzi!" Odată prima
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cei 9 ani ai lui, trebuia să-mi cuceresc copilul purtîndu-mă pur și simplu. Și așa cum orice îndrăgostit recurge, pentru captația inițială, la flori, eu am recurs, în imaginarul întîlnirii mele cu el, la jucării, în Darmstădter Hof, în galeria luxoasă care străjuia Hauptstrafie în partea dinspre Bismarckplatz, se afla un superb magazin de jucării care se desfășura pe trei etaje, intitulat caraghios Knoblauch ("Usturoi"). Vitrina era populată de o faună de pluș, reni stranii în mărime naturală, cu burțile bej
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cîinelui originar" prin splendidul cartier de vile din Handschusheim. Străzile sânt pustii la ora aceea, în schimb ferestrele sânt dezgolite, anume pentru a deschide casele către exterior și a lăsa totodată să se vadă, ca printr-o enormă vitrină, interiorul luxos al camerelor. Stăpânii caselor aproape că te invită să le privești bogăția, lămpile sofisticate, tablourile imense, căminele din faianță veche italienească, mobilele rafinate. Sânt în majoritatea lor medici (Heidelbergul este vestit prin clinicile lui), consilieri financiari, avocați, academici. Vilele în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește haine luxoase, îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Năsuc alung și ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe braț purta mătănii de mărgean/ și de huzum ca strugurele-n soare,/ și cu pafta de aur lucitoare”482), iar inscripția pe care o afișează la gât nu mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește haine luxoase, îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Năsuc alung și ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe braț purta mătănii de mărgean/ și de huzum ca strugurele-n soare,/ și cu pafta de aur lucitoare”482), iar inscripția pe care o afișează la gât nu mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu deliciu Virgiliu. Primul cercetează străvechi ilustrații pornografice și o rețetă „ad excitandem” în latină. Copiii lui Hagienuș văd în cărțile tatălui doar potențiala valoare materială. Sunt neliniștiți că latinistul le-ar putea înstrăina, „dezmoștenindu-i”. Sultana, anticăreasă de mobilă, leagă luxos volume vechi, cu conținut indiferent, doar pentru a decora biblioteci. Ioanide are și lecturi mai recente, de pildă Freud pe care îl califică, referindu-se la Complexul Oedip, drept „mare dobitoc”. Probabil culmea raporturilor livrești ale personajelor este atinsă în
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]