3,280 matches
-
luptătorii, care puseră genunchiul drept la pământ. În jurul oaspeților, pe două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul lui era o poruncă, anume aceea de a renunța la etichetă și de a trece la comunicarea firească Între doi comandanți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
va fi pecetea credinței lui Ștefan față de neînvinsul imperiu al Semilunii! Solul Împături sulul de pergament, așteptând răspunsul. Boierii adunați În Sfatul domnesc Își țineau răsuflarea. Lângă tronul pe care era așezat domnitorul, căpitanul Pietro privea nemișcat, cu mâna pe mânerul sabiei. El ținea În continuare locul căpitanului Oană, care sosise la Suceava, dar nu-și putuse relua, Încă, Îndatoririle de comandant al flancului de est al Ordinului Apărătorilor. Voievodul lăsă tăcerea să se aștearnă asupra Sfatului până când ea se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era, toată, un vaier mut. Voievodul văzuse totul, iar Alexandru nu-l Întrebase nimic, prinzând doar, cu coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi flămânzi și murdari. Cu o seară Înainte Alexandru o luase Înainte, spre un cătun alcătuit din câteva case risipite pe versantul abrupt al vârfului Arșița Caprei. Îi ieșise În cale un bătrân scund și slab, pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o voce abia auzită prin pâsla cortului zise: - Aduceți-l. Oană fu luat de ambele brațe și dus la intrarea În cort, unde o voce din spate Îi spuse: - În genunchi! Oană nu se clinti. O lovitură după ceafă cu mânerul iataganului Îl făcu să se prăbușească Înăuntru. Se ridică cu greu, Întâi În brațul stâng, apoi reuși să-și proptească genunchiul stâng În covorul moale, persan, și ajunse În picioare, clătinându-se ușor de amețeală. - În genunchi, am spus! repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căzute În primăverile veacului, se auziră dinspre Răsărit. Voievodul ieși În largul poienii, iar lumina albă a lunii se răsfrânse În pietrele de rubin ale coroanei. Scoase sabia cu care luptase la Vaslui și la Lipnic și o ridică cu mânerul În sus. Umbra ei, proiectată pe pământ de lumina lunii, Înfățișă crucea. Era semnul de recunoaștere pentru cei care nu credeau că acolo, la Bradu Strâmb, se află Însuși Domnul țării. În clipa următoare, Întreaga cavalerie a vânătorilor domnești ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atunci văzu umbra. Crezu că e un vultur, sau un nor, sau o stafie. Umbra veni de nicăieri, se rostogoli În aer, căzu În mijlocul ienicerilor și dezlănțui măcelul. Alexandru nu Înțelese Încă nimic, dar văzu o armă ciudată, cu un mâner lung, lanț și seceră sau buzdugan la capăt, rotindu-se cu iuțeală. Văzu sânge țâșnind și trupuri ciopârțite căzând În iarba luminișului. Apoi În locul umbrei se Înălță o coloană de fum galben, Înecăcios. Fumul se risipi repede alungat de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de gest. Nici unul nu apucă să ridice iataganul. Umbra scoase de la spate o sabie care nu semăna cu nimic din ceea ce exista În Europa, iar gestul acela fu singurul care putuse fi deslușit. Mișcările acelei săbii, lungi și drepte, fără mâner de apărare a pumnului, erau atât de precise și de iuți Încât nu mai puteau fi văzute. Alexandru se concentră. Îi trebuia un chip. Îi trebuia un indiciu. Era Într-un vis și avea nevoie de reperele realității. Cineva intervenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Așa se Întâmpla de obicei. Fratele de sânge al celui ucis oprea revărsarea de mânie și reinstaura pacea. Dar gestul Marelui Maestru Întârzia. Bătrânul Uzjun privi În ochii lui. Și Înțelese. Dar continuă să aștepte. Instinctiv, mâna lui dreaptă prinse mânerul iataganului. Știa. Andà nu va urma tradiția iertării. Alexandru privi și el, uimit, transformarea fratelui său. Portretul nu mai era același. Era din ce În ce mai dur. Fără expresie. Fără trăsături. Galopul achingiilor se apropia. Sus, departe, călărimile Moldovei intrau În dispozitivul ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de două ori. Anda se ridică În picioare. - Să Încălecăm... Îi spuse lui Alexandru. În curând va Începe... Alexandru nu Înțelese nimic și nu Întrebă nimic. Tot ceea ce se Întâmpla În jurul lui și În sufletul lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la centură. Calul fornăi, lovind pământul cu copita dreaptă din față. Se uită spre fratele lui. Chipul lui Ștefănel era de nerecunoscut. Alb. Inexpresiv. De marmură. Marmura morții. Departe, În locul unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de fier al ienicerilor nu putea fi oprit. Acesta putea fi sfârșitul. Nu. Nu era. Oană nu simțea suferința, ci vedea lumina. Nu putea fi sfârșitul. Ștefănel la cincizeci de pași. Patruzeci de pași. Treizeci. O sabie ciudată, lungă, fără mâner, ieși de la umărul tânărului și fulgeră cu o iuțeală de neimaginat. Ienicerii, luați prin surprindere, nu apucară să se apere. Buzduganul lui Alexandru se abătu aspra celor scăpați de sabia lui Ștefănel. Cei doi avansau repede. Douăzeci de pași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului, și mi-a fost milă de el atunci. 5. M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mîinile mele picura smirnă, și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mînerul zăvorului. 6. Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înebuneam, cînd îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; i-am strigat, dar nu mi-a răspuns. 7. Păzitorii care dau ocol cetății m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
întinde trupul într-o serie de mișcări după baie, descrise pe larg în lucrarea sa În afară de Curățenie și Credință, al treilea lucru important este Corecta Circulație a Sângelui. O dată ce a făcut toate acestea, i se întinde aparatul de ras, cu mânerul înainte, și bărbieritul poate începe. Operația în sine este foarte delicată și necesită un calm deplin din paartea lui Pandit Razdan. În nici un caz nu se lasă pe mâna vreunui servitor să-l bărbierească. Lama este atât de ascuțită, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în aceea idee, zace gândul că probabil cel de-al doilea lassi a fost cauza. Și în clipa în care își dă seama că cel de-al doilea lassi special este special într-un mod extrem și foarte excentric, aude mânerul ușii învârtindu-se și o persoană intră în încăpere. După aceea, nu mai e sigur de nimic. În zilele următoare, acel lassi special capătă un rol permanent în viața lui. Este forțat să-l bea de trei ori pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-i scoată pantalonii maiorului. Auzind zgomotul, maiorul se trezește și-l surprinde pe fotograf, înainte ca acesta să închidă fanta pe care scosese aparatul. Uluit, neputând să-și dea seama pe moment unde se află, maiorul Privett-Clampe pipăie după mânerul clanței și iese clătinându-se în hol, confundându-l cu closetul. Câteva minute mai târziu, vădit ușurat, se duce să-și caute șoferul. Ziua următoare, Flowers raportează că maiorul nu-și amintește nimic concret din seara trecută. Oricum, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puțin bine crescut. Bridgeman, în pofida faptului că pare foarte tânăr și hainele nu-i sunt prea potrivite, pare să reprezinte mai mult. Una sau două dintre aceste perdante sunt foarte hotărâte, iar el este forțat să pună un scaun sub mânerul ușii de la cabina sa, seara, la culcare. Cu toate precauțiile pe care și le ia, atât miss Emily Howard cât și Barbara Hollis cred că au ajuns la o înțelegere cu el, iar miss Amanda Jellicoe, care a cunoscut viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Știu. Jonathan scapă de bufniță și se îndreaptă spre cei doi, cu intenția se a-și forța prezentarea. Chiar așa, zice fata pe un ton scăzut, este de o nobilitate sălbatică. Atât de visceral. Levine zâmbește afectat, jucându-se cu mânerul sabiei. —Star, ești prea bună. Jonathan apare lângă prietenul său. Fata continuă să vorbească despre spectacolul lui Levine. Poartă o rochie verde pal și câteva brățări de lemn sculptate pe braț, care se lovesc una de alta când gesticulează. Descriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu vi trine mari, în care se aflau decorațiile primite de Sergiu, baghetele de dirijor, unele de aur, altele de argint, de fildeș, toate aranjate cu grijă și iubire de „gardiana“ prețioaselor amintiri. Ne-a mai arătat un baston cu mâner de argint, care păstra înăuntru, ca într-o teacă, o baghetă superbă. Dintr-un ungher, a scos la iveală o umbrelă albă, pe pânza căreia se semnaseră toți membrii orchestrei dirijate cândva de Maestru. Pe biroul din salon am dat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
află două ghivece cu copăcei coral portocalii. Copacii sunt prea desăvârșiți ca să fie adevărați. Doamnele de la Curte și eunucii stau în picioare lângă pereți, cu palmele strânse în față. În spatele jilțului stau patru eunuci, fiecare ținând câte un evantai cu mâner lung, făcut din pene de păun. În spatele lor e o tapiserie uriașă cu un caracter chinezesc pictat în culorile curcubeului - shou, longevitate. La o privire mai atentă, observ că ideograma e făcută din sute de fluturi brodați. Lângă tapiserie, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
urmă, cam cât ar arde o lumânare, Majestatea Sa a terminat cu îmbrăcatul și s-a așezat în scaunul său dragon, zice Kuei Hsiang după ce se liniștește. — Cum arată scaunul? întreabă Rong cu avânt. — Are nouă dragoni sub baldachinele cu mânere drepte din satin galben. Majestatea Sa a mers la Palatul Bunăvoinței ca s-o întâlnească pe Marea Împărăteasă. Până acum trebuie să fi terminat ceremonia din Sala Supremei Armonii și să fi inspectat Registrul Căsătoriilor Imperiale. După asta va primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o zi Tung Chih se va îndrăgosti de o sabie frumoasă ca asta. — Într-adevăr. Nuharoo pare bucuroasă că am revenit la un subiect potrivit de discuție. Alăturându-se conversației, ea laudă arma ca fiind o capodoperă. Recunosc simbolurile de pe mânerul sabiei, care sunt specifice pentru împărat. Surprinsă, îl întreb: — Acesta este un dar de la Majestatea Sa? — De fapt, este un dar de la împărat făcut superiorului meu Su Shun, răspunde Yung Lu, care la rândul lui mi l-a dăruit mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să salvez viața lui Su Shun într-o luptă din zona muntoasă Hupei. Și acest pumnal l-am primit tot ca răsplată pentru isprava mea. Yung Lu se apleacă spre genunchiul stâng și scoate pumnalul din cizmă. Mi-l întinde. Mânerul este făcut din jad incrustat cu pietre. În clipa în care degetele mele ating arma, o senzație ciudată îmi străbate trupul. E deja amiază când Nuharoo ne anunță că trebuie să plece în camera dedicată lui Buddha, ca să psalmodieze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru a-mi descrie meseria, a început el pe un ton surprinzător de blând. Era un bărbat scund și gras, cu capul mic și brațe scurte și groase. Cuvântul corect este „a tăia“. Asta fac eu. Tai. O să țin de mâner cuțitul întors - asta înseamnă cu marginea netăioasă lângă cotul meu și cu lama în afară. Când voi primi ordinul, voi împinge cuțitul dinspre spate chiar în gâtul lui Su Shun. Majoritatea oamenilor care își așteaptă moartea nu sunt în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
forma unei jumătăți de pepene. Față în față cu adâncitura, la vreo trei picioare depărtare, am poziționat o bilă din piatră. S-a săpat o șină pe care să alunece bila. Când ceremonia funerară se va încheia, un cârlig cu mâner lung va fi introdus într-o fantă și va trage bila către adâncitură. Când aceasta va cădea în cavitate, ușa se va închide pentru totdeauna. Îl răsplătim pe arhitectul-șef cu un sul de pergament cu caligrafia împăratului Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sârmă de aluminiu. Dar astea erau ciurucuri, pentru copiii de grădiniță. Cunoscătorii Își puteau comanda arma cum doreau ei. Titel se pricepea să facă Împletituri de toată mirarea din lițe În toate culorile - și Împodobea, astfel, de-ți tăia răsuflarea, mânerele crăcanelor. Îl Învățase și pe frate-său mai mic, Onel, să sucească firele de cablu subțire furate de la electricienii IAS-ului, din bordurile tractoarelor și combinelor sau dracu’ știe de pe unde. Mulți dintre vlăjganii care Își terminaseră armata și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
N-ai ce face cu asta!” și-mi azvârlea crăcanul pocit ca vai de el. Mi-era rușine să-i spun că tot de la ei Îl cumpărasem. „Ia uite marfă aici!” zicea, Întinzându-mi o armă ca lumea, țeapănă, cu mânerul Împodobit cu liță Împletită. N-aveam bani destui pentru o asemenea cumpărătură importantă și mă necăjeam. Dar prietenul meu Îmi făgăduia că n-o să-mi ia un ban În plus față de cât Îl costaseră materialele. Ca să Închei afacerea cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]