1,105 matches
-
ostrovului său, mănoase îndeobște sau prielnice să prinzi în ele gaițe, sitari sau pești și, dacă vrei, maimuțe (care, altfel, pot să se schimonosească la tine în coșmaruri). Și se mai află acolo pădureni, ca lupii sau ca urșii veșnic mânioși, dar nu primejdioasele feline ale altor locuri. E drept că, pentru cei aduși acolo de mânia amăgitoare a mării, insula poate părea numai un loc pustiu și dezolat, de nelocuit, de neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dete lucrurilor nume Cam tot așa cum neputința vorbei Îndeamnă pe copii să facă semne Și lucrurile să le-arate numai Cu degetul. Tot animalul simte Ce poate: înainte ca vițelului Să-i crească bine coarnele pe frunte, El se repede mânios să-mpungă! Iar puii cei de leu și de panteră Se apără cu gura și cu gheara Când n-au gheare și nici dinți în gură! Și, mai departe, nu vedem cum pasărea Se-ncrede-n àripi, dar în van
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ar trebui să înțeleg timpul? întrebă în timp ce se retrăgeau amândoi într-un colț pe două fotolii. Se așezară amândoi în timp ce bătrânul continuă: Înainte de a-ți spune problema cu timpul, aș vrea să comentăm puțin altceva. Te-am văzut foarte furios, mânios pe vânzătoare, că nu e potrivită pentru meseria asta. Îți venea să-l înjuri pe cel care a angajat-o etc. Te întreb acum ce ai simțit tu când te-ai izbit de cineva nepriceput sau nepotrivit sau nepregătit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
a textului, prin fixarea personajului într-un tip care nu este capabil de evoluție. "Masca, scrie el în prima parte a Memoriilor sale, trebuie că-l năpăstuiește totdeauna pe actor, fie la bucurie, fie la tristețe; oricum ar fi, amorezat, mânios sau glumeț, se arată cu aceeași argăseală; degeaba gesticulează și-și schimbă vocea, nu va arăta niciodată, prin trăsăturile feței, cine sunt interpreții inimii, diferitele pasiuni care se zbat în sufletul lui." Dornic să creeze comedia de caracter într-o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În privința caracteristicilor discursului publicistic românesc de factură pamfletară, s-au făcut notabile etapizări în funcție de stilul și limbajul specific marilor reprezentanți. În acest sens, cartea Ruxandrei Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, interesează ca ghid de orientare diacronică, de la izbucnirile de "profet mânios"36 ale lui Eminescu de la Timpul, în calitate de "castrator lingvistic"37 al liberalilor radicali, al greco-bulgărimii și al evreilor, la Caragiale, care sancționează viciile nației prin "înghimpare"38, la autorul Florilor de mucegai care se folosește cu predilecție de registrul "putrefact-excremențial
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
valorile umane trebuie protejate și perpetuate cu orice preț. Discuția dintre tată și fiică, din ceasul în care agonia morții coincide cu cea a nașterii, este semnificativă pentru simplitatea unei astfel de soluții reductibile, de fapt, la suspendarea angoasei: IRINA (mânioasă): Ba! Îl omor. (Țipă.) Nu mai vreau să aduc pe lume pe nimeni... Nu mai pot... Mai bine îl omor în pântec... E mai bine de el... Nici nu simte nimic... E ca și când ai călca o frunză... n-o doare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
E o nuntă, zise ea către Lorelei. Desigur că se reduce la amor. Dar nu cred că Nieve e într-o dispoziție foarte romantică azi. Nu, din moment ce tu te bagi să-i furi viitorul soț. Darcey îi aruncă o privire mânioasă și simți mâna lui Aidan, care o opri. Darcey mă ajută, vorbi el. Vreau să o găsesc pe Nieve. Vreau că nunta asta să aibă loc. —Și eu, îl asigură Lorelei. Dar nu văd cum s-ar putea întâmpla asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fost doar o singură armă? Illmann confirmă din cap. — Opt gloanțe, am adăugat. Asta Înseamnă o magazie Întreagă În cazul unui pistol de buzunar, nu-i așa? Cineva ori a vrut să fie foarte sigur de ce face, ori era foarte mânios. Isuse, și vecinii n-au auzit nimic? — Se pare că nu. Și dacă au auzit, s-au gândit probabil că nu e decât Gestapoul care dă o mică petrecere. Incendiul nu a fost anunțat până la ora 3:10 a.m., când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
trebuie, ar putea fi ceva În ea care să ajute la identificarea criminalului. Și dacă s-ar dovedi că prietena dumneavoastră, Eva a avut ceva de-a face cu toată povestea asta? Ochii ei scăpărară și vorbi pe un ton mânios: Nu cred asta nici o clipă, protestă ea. Nu era capabilă să facă rău nimănui. Țuguindu-mi buzele, am dat din cap circumspect: — Povestiți-mi despre ea. — Toate la timpul potrivit, Herr Gunther, zise ea, și strânse din buze. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spusese că e crupier. — Regret că te-am pocnit, Frau Teichmüller, i-am zis. Sau Hannah, ori Eva, ori cum alegi să-ți spui sau cum ți-o mai fi zicând altcineva În aceast moment. Mă fixă cu o privire mânioasă, cu mai multă ură și dezgust decât ar fi fost nevoie ca să-i usuce ochii, și pe ai mei pe deasupra: — Nu ești foarte deștept, zise ea. Nu pricep de ce proștii ăștia doi au crezut de cuviință că era necesar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ras. Se pregătea să-l pună cu multă fermitate la punct pe subordonatul său: — Numai că teoria nu e punctul său forte, zise el. El e un om de acțiune, nu-i așa, Dietz? Dietz Îi aruncă Înapoi o privire mânioasă și zâmbetul comisarului se mai lăți un pic, după care Își scoase ochelarii și se apucă să-i șteargă Într-o manieră care ar fi putut să servească la a le reaminti tuturor celor prezenți În camera de interogatoriu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de mămăligă și un castronaș de lapte, se aciuase lângă culcușul cald al copiilor. Mămucă, mârâi Ivan , cel mai mare dintre băieți, dă-ne și nouă de mâncare! Nici bine nu v-ați trezit și vă roade turbarea! se răsti, mânioasă, Natalița, care se căznea să desprindă gheața ce ținea ușa de la tindă. Mămucă, încercară s-o înduplece și Saveta, dar azi e Ajunul Nașterii Mântuitorului. Trebuie să fii mai bună ca în celelalte zile! Bine te-o mai învațat, părintele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu răspunsul meu, Care? Zâmbește neatent unui gând ce-i dă târcoale și pe care aștept să-l exprime în cuvinte, Că voi veni acolo și eu ca să termin biserica, Cum?! Cu ajutorul tău, firește! Dar, Theo, doctorul, Anul trecut, izbucnește mânios, după operație, puteam s-o termin, când încă mai aveam un firicel de lumină în ochi, Judecata de Apoi o puteam termina într-o săptămână și acum eram mult mai împăcat sufletește, doar știi ce importantă e pentru ansamblu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și am observat urme de sânge proaspăt pe manșeta lui dreaptă. — Mulțumesc, domnule sergent, i-am răspuns, apoi i-am întins mâna lui Fritz Vogel, care mi-o strânse o fracțiune de secundă, sfredelindu-mă cu o privire rece și mânioasă, apoi o lăsă să cadă, de parcă ar fi atins un căcat fierbinte. Lee mă bătu pe spate. — Bucky e un as. Și deștept, și cu cojoñes. I-ai povestit lui Ellis despre mărturisire? — Ellis îi spun cei de la gradul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar ea mă opri: Nu, te rog. Vreau să te văd. Tranzacția cu droguri degeneră într-o ceartă. Am văzut pe noptieră un aparat de radio și l-am deschis. O reclamă la magazinul Gorton’s Slenderline acoperi imediat cuvintele mânioase. Madeleine își scoase jerseul și-și rulă ciorapii de mătase, stând în picioare. Până să încep și eu să-mi scot stângaci hainele, ajunsese deja la lenjeria intimă. Mi-am agățat fermoarul când mi-am dat jos nădragii. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vouă, dar n-o să repet asta în fața nici unui procuror, în instanță sau la vreun alt polițai. Vorbesc serios! Cum ieșiți pe ușă, pa și pusi, Sally! — S-a făcut, promise Russ. Obrajii lui Sally se îmbujorară. Treaba asta și licărul mânios al ochilor ei o făcură să pară cu cel puțin zece ani mai tânără. — Vineri, pe 10 ianuarie, am primit un telefon la hotelul unde locuiam. Un tip ’cea că-i prieten de-al lui Charlie și vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tilden - tânăr, arătos, fără cicatrice pe figură. Am simțit-o pe Ramona în spatele meu. Tremura. I-am spus: — Povestește-mi totul. Explică-mi de ce. • • • Ramona se așeză pe o canapea și vorbi timp de trei ore, pe un ton când mânios, când trist, când brutal de detașat de ceea ce povestea. Lângă ea era o măsuță plină cu figurine din ceramică, cu care se jucă tot timpul. Eu m-am învârtit prin cameră și am privit portretele de familie, simțind cum personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
moarte, mai apropiată sau mai îndepărtată, îl văzu pe ofițer reacționând cu furie: — Nu mai putem îndura! N-or să cruțe pe nimeni. Cum a murit? — Ca un animal, răspunse curierul. Aruncă o privire în jur și continuă în șoaptă, mânios: — La Rhegium au omorât-o și pe Julia, ca pe-o cerșetoare. De pe haina udă se prelingeau picături care cădeau pe pardoseală. Ofițerul se uită la rândul lui în spate și, pe când îl conducea pe curier spre ieșire, îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putu să audă - și viața lui fu scuturată de un cutremur - că acea Julia care murise „ca o cerșetoare“ în îndepărtatul Rhegium și din cauza căreia mama lui fusese atât de disperată „ar fi meritat onoruri imperiale“. Aceasta o spuse glasul mânios al lui Caius Silius, tribunus militaris aflat în acele zile la comanda legiunii sale, care, așezat lângă maestrul de arme, verifica mânerul splendidei sale săbii de paradă, acea ensis cu două tăișuri. — Un singur senator din cei șase sute s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împotriva fiului lui Gracchus. „Singurul din tot orașul acesta care și-a păstrat curajul“, scrise Drusus. În Roma se răspândi voința de răzvrătire - o dată chiar, senatorii se temură mai mult de popor decât de împărat. Acuzatul a fost achitat. Tiberius, mânios și tăcut, îl învinuia pe Elius Sejanus, cel care-l salvase în peștera din Sperlonga, pentru desfășurarea haotică a procesului, dar acesta îi dădu repede un sfat ca să potolească neliniștea Romei. — Pretorienii nu țin bine sub control orașul, pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răspândea zvonuri despre o însănătoșire miraculoasă a lui Tiberius, în vreme ce acesta horcăia între perne, sub privirile îndurerate ale medicilor săi, care aveau să-și piardă slujba și banii. Dar Sertorius Macro mai știa un lucru, pe care i-l spuse, mânios, numai lui Gajus: Tiberius era înspăimântat de luptele ce urmau să se declanșeze imediat după moartea sa. De aceea încercase să-i unească printr-o pace imposibilă pe ultimul reprezentant al familiei Julia, Gajus, și pe cel din urmă reprezentant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deschisă spre putere. „Și-a pierdut mințile“, se gândea Macro furios în timp ce Tiberius îi expunea bolborosind testamentul acela confuz. „Fiul ucigașilor și fiul celor uciși. Vrea să pună în aceeași cușcă un șarpe și un tigru...“ În sinea lui râdea, mânios. „Asta înseamnă război civil.“ Ca urmare, în timp ce Tiberius vorbea, Macro aduse la căpătâiul lui un faimos medic roman. Despre acesta se povestea cu sarcasm că, după ce se închisese cu signator-ul, notarul, în camera unui senator pe care rudele îl găsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
convocă autoritățile orașului. — Arcurile acelea sunt inutile. Trimiteți militarii înapoi în castra. Sărbătoarea este anulată; n-o vom mai celebra niciodată, spuse cu o hotărâre rece, neașteptată, care îi ului pe cei ce primeau ordinele. De data aceasta, mulți reacționară; mânioși, optimates: „Este o lezare a amintirii glorioase a lui Augustus“; emționați și mândri, populares: „În sfârșit, se face dreptate memoriei acelor morți“. Iar el, cu aceeași privire pierdută ca și tatăl său, Germanicus, când, pe marea aceea, spunea: „Aici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Callistus. Vrea să fie primit. Faptul că eu îți vorbesc i-a stârnit bănuieli. — Spune-i să intre, porunci Împăratul. Callistus percepu duritatea din glasul lui și se îndreptă spre ușă. Sertorius Macro intră și, fără nici un preambul, îl anunță mânios: — Am zis eu: prea am stârnit interesele senatorilor. Calpurnius Piso, Silanus și Geminus complotează... Callistus păli de uimire; Împăratul se întrebă cine îl informase pe Sertorius Macro despre cercetările sale secrete. Își spuse însă că avea timp să afle. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cuprins de înflăcărare, Loesser spuse: - Da! Moartea lui e ca o arsură care nu mai trece! - Și ai riscat totul doar ca să te răzbuni? întrebă Bell. De dragul șefului tău? - Șef? A fost mai mult decât un șef pentru mine. scuipă mânios cuvintele Loesser. Nu înțelegi. La tata mă gândesc de câteva ori pe an. Și el încă trăiește. La domnul Weir mă gândesc în fiecare oră. Încă de când a intrat în magazinul din Vegas în care îmi țineam eu reprezentația... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]