1,030 matches
-
a o împiedica să iasă. ― Drake! urla ea, nestăpânită. E atins! Hicks se căznea să o oblige să se întoarcă spre el. ― E mort! Nu mai poți face nimic pentru el, Vasquez. E mort. Ea-și ridică figura dementă și mânjită de funingine. ― Nu. Nu, el trăiește! El... Hicks se uită la ceilalți ocupanți ai criblorului. ― Lăsați-o. Trebuie să închid ușa asta afurisită. Hudson dădu din cap. Ajutat de Burke, el o trase pe Vasquez departe de tambuchiul de intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
militarului, abia îi aruncă o privire. Asta era foarte bine. De câte ori deschidea gura reprezentantului Companiei, îi venea să-l strângă de gât. Dar avea nevoie de el. Ar putea să le dea o mână de ajutor, chiar dacă ale lui erau mânjite de sânge. Burke făcea încăparte din grupul lor, avea statutul unei ființe umane. Deși acesta putea fi contestat, se gândi ea. ― Cum te mai simți? îl întrebă pe Gorman. Locotenentul se rezemă de un perete și-și trecu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rezervă, au julit pușca, au mișculat pe la securicamuri așadar, supralicită Ripley, epuizată. Știi, Burke, îmi vine să cred că aceste ființe sunt mai bune decât tine. Nu cred că ar fi în stare de asemenea mizerii pentru bani. ― Omul e mânjit. Asta-i! (Expresia lui Hicks era de nedefinit când își coborî privirea asupra reprezentantului Companiei.) N-am vrut neapărat să te jignesc. Ripley își scutură capul. Furia inițială slăbea în fața unui sentiment de vid infinit. ― Găsiți un loc în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se auzi: ― Ripley? ― Noi suntem, Newt. ― Aici, sunt aici jos! Femeia îngenunche, strânse degetele pe bara centrală și trase. Nu se clinti nimic. După o examinare rapidă constată că grila era sudată la sol. Scrutând tenebrele, izbuti să distingă fața mânjită de lacrimi a fetiței care întindea mâinile spre ea. Degețelele ei se strecurară printre bare și femeia o mângâie împăciuitor. ― Dă-te jos, draga mea. Vom tăia grilajul ăsta și te vom scoate de aici repejor. Ascultătoare, Newt se reîntoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la înălțimea reputației. Scriitorii sobri și motivați, cu basca pe cap în atelierul creației, inventați de noi și duși mai departe pe valul credulității studențești, arătau ca niște infractori, cu poliția pe urmele lor. Înotau prin dicționare și istorii literare, mânjiți de tiparul propriilor minciuni, încercând să șteargă urmele unor vieți banale și chinuite. Dincolo de pozele mari și veline, printre rândurile frumos ticluite, pluteau nervii, beția, sifilisul sau datoriile la joc. În spatele pupilei încremenite în cerneală, se întrezăreau arsura morții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să circule peste tot și niciunde, ascunsă în carcasa ei și în sute de alte carcase pe care le parazita. Împreună deschideam ani și destine, suflete și creiere, le evacuam conținutul ca dintr-o conservă stricată, îl întindeam pe ecranul mânjit de cuvinte, foind de mișcare, apoi îl priveam cu dezgust și discreție. Vina era a lor, a celor care credeau că, dacă își țin viețile după un geam de sticlă, apoi îl scot seara din priză, le au mai protejate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi fost incapabil să scot un cuvânt. Sau poate, dimpotrivă, aș fi făcut-o, blând și delicat, în micul adăpost virtual al gândurilor. La fel ca haznaua din curtea blocului, lumea care intra și ieșea zilnic din mintea mea era mânjită cu jeg. Puteai să aduci 30 de vidanje; tot n-o curățai. O țară întreagă se scufunda în cuvele memoriei, azvârlind la întâmplare dejecții galbene și trâmbe de fum violet. Pereții cerebrali rămâneau avariați, spoiți cu resturi de fraze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de la crize de plâns când plecau la serviciu, la simularea spaimei în timpul furtunilor de vară. Rezultatele se dovedeau pe măsură: obțineam când săruturi prelungite pe-obraz (ele aveau să-mi dea repulsia calmă și justificată de mai târziu față de buzele mânjite cu ruj), când un loc privilegiat în patul din dormitor, între taică-meu și maică-mea. Asta nu-i împiedica să forfotească, improvizau ei și-așa, cu mine la mijloc, dar nu eram eu suficient de mare ca să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
place la noi?“ „Du-du-te, băi, de-aici...“, a protestat Cezar, scărpinându-se după ureche. După care a apucat două felii, mustind de ketschup și maioneză. M-am apucat și eu să mănânc. Mihnea mi-a întins telefonul, înainte să-l mânjească de ulei și grăsime. „Ai terminat?“ „Da, dom’ profesor. Da’ acum, lasă-mă să bag la ghiozdan. Vorbim după aia.“ Am plonjat toți trei în aluatul călduț, cu berile aproape. Ar fi mers altceva, un pahar de vin roșu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
conținutului discursiv a "comunicațiilor obiectificate" sub forma textuală permite realizarea de inferențe cu vădit caracter teoretic, ferm ancorate însă în materialul empiric pe care îl procesează. Revenind la ideea de start, anume la preceptul lui R.E. Park de a te mânji pe mâini cu cercetare, analiza documentelor tocmai asta face. Doar că în locul interviurilor sau a observației participative, analiza documentelor manipulează documente sociale pe care le tratează ca depozitare ale semnificațiilor grevate material ale realității sociale, ca urme ce au supraviețuit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
barbare: a) conștiința superiorității spirituale, dată de credința creștină a românilor: "cei mai mulți barbarĭ eraŭ păgânĭ, ceea ce impedeca căsătoriile lor cu Româniĭ"; b) conștiința superiorității etnice, dată de descendența romană: "Românul se credea o natură maĭ superioară, care nu vroea să-șĭ mânjească sîngele, amestecându-se cu asemenea ființe" (Xenopol, 1890, pp. 57-58). O altă axă a continuității românești, pe lângă cea spirituală și etnică, o reprezintă continuitatea caracterială. Pe durata întregului mileniu de năvăliri barbare, "Româniĭ aŭ păstrat în tot timpul acela, vechia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
popor?... Țara Românească nu mai e decât ocazia dată unui grec ca d. C. A. Rosetti de a se gera în om de stat și de a-și face nume? E condamnat acest popor ca paginele istoriei lui să fie mânjite de indivizi străini, fără ca aceștia să justifice prin muncă sau inteligență o asemenea suplantare? "Cumpăna" ne citează însă state în cari împrejurările ar fi ca și la noi: Statele Unite și Belgia. Sunt tocmai statele contra comparării cu cari am protestat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pînea din gura copilului, pentru a se înțoli cu toate trențele scumpe ale Apusului; rău fac în fine românii că sufăr ca asemenea lăpădături să-i guverneze. Fac atât de rău încît acești paraziți cutează a înjura trecutul nostru, a mânji cu vorbele lor veninoase mormintele vechilor și vitejilor noștri Domni, a ne numi pe noi străini în țara noastră proprie. A ajuns atât de departe încît "Romînul" îndrăznește a zice că aristocrația română, acea aristocrație care azi, grație demagogiei. nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ani. Au îmbrăcat haina pământenilor și s-au așezat între noi. Ordinul de zi dat de Ypsilanti la Cozia descrie în modul următor pe vitejii pe cari - i adunase sub streaguri: Ostașilor! Dar ce zic? Blestem și batjocură! Nu voi mânji niciodată acest frumos și glorios nume adresîndu-mă cătră voi, cari sînteți niște cirezi de nebărbate și nevrednice gloate, de adunături, fricoși, dobitoace, leneși și tot ceea ce se poate numi mai prost etc., etc. Sunt șaizeci de ani de atunci! Oamenii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vor fi ispitiți de-a căuta să aibă trecere pe lângă mine. Niciodată nu vă voi da ocaziunea să vă aduceți aminte proverbul: Mână pe mână spală și amândouă obrazul. Asemenea spălăcanii nu se fac tocmai cu aiazmă; ele nu spală, mânjesc obrazul. Fără îndoială d-nul D. Brătianu n-ar fi găsit cu cale de-a face asemenea declarații dacă predecesorul său în fotoliul prezidenției nu i-ar fi dat motiv de-a le face. Prin urmare d. C. A. Rosetti
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
predecesorul său în fotoliul prezidenției nu i-ar fi dat motiv de-a le face. Prin urmare d. C. A. Rosetti nu avea gâtul de lup, căuta să aibă trecere pe lângă miniștri și viceversa, spăla mână pe mână și amândouă mânjeau cinstitul obraz al ortalei, căci asemenea spălăcanii nu se făceau tocmai cu aiazmă, ci cu altceva. Dar, în cursul cuvintelor sale, d. Dumitru Brătianu devine și mai esplicit: Ce sunt miniștrii? Ce suntem noi? Suntem împreună membrii consiliului de administrație
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mimul-epigon și artistul adevărat: cel dintâi nu poate auzi decât nimicul, adică momentul închipuitei morți a identicului, la care nici nu mai poate avea acces. Iarba eminesciană crește, pe când iarba epigonului e numai de decor, doar mască. De aceea, epigonii mânjesc marea cu valuri, cerul cu stele, Dumnezeu ucis e doar umbră, patria o frază etc. Mai departe, în confruntarea himenală, implicând clipa ruperii de simetrie, care, în limbaj, e sintaxă, producătoare de sens, Derrida e nevoit la alte nuanțări, zicând
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a avut asemenea șansă: de a-l cunoaște pe Eminescu din exterior, de a-și redimensiona, astfel, destinul spiritual printr-o transformare profundă. Domnia sa are dreptate să se mire că românii, atât de bogați la ei acasă, prin Eminescu, își mânjesc comoara cu noroiul cel mai sordid, "urinând", adică, "pe temple". Marea revelație a autoarei a fost că geniul eminescian are consistența ontologică a unui spirit de dimensiunile lui Heidegger. Iar descoperirea a fost posibilă deoarece lecturile critice ale Svetlanei Paleologu-Matta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un instrument perfect de manipulare, de legitimare și dominație, la Îndemâna oricărui potentat. De aici impresia de neșters pe care mi-a lăsat-o naționalismul - că nu este ceea ce pretinde a fi, ci doar o simplă ideologie fățarnică. El a fost mânjit Întotdeauna de interesele murdare ale celor care l-au folosit pentru a dobândi sau pentru a păstra puterea. Și Transilvania „naționalistă” a fost aservită unor asemenea scopuri impure. Așa s-a născut tentația mea - recunosc, poate excesivă și pătimașă - de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
către țară cu adevărată credință ați arătat-o ș...ț Vă chemăm ca locțiitorului crăiesc și Guvernului nostru unguresc totdeauna și În toate să vă supuneți: să nu primejduiți bunăstarea voastră și a pruncilor voștri prin Împotrivire și să nu mânjiți cinstea și credința românilor cătră Curtea noastră Împărătească de atâtea ori arătată. Tonul este unul de avertisment, deoarece exista temerea că grănicerii ar putea să se răzvrătească Împotriva noii conduceri care li se impunea. Dar În acest caz, sugerează comunicatul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
soldat bun, dar ca politician a fost un visător. El nu cunoștea trecutul, prezentul, precum și patimile popoarelor din Ardeal” și astfel nu și-a dat seama că o asemenea proclamație era tardivă pentru țara aceasta. Națiunile de aici și-au mânjit mâinile prea tare cu sânge pentru a mai putea avea Încredere În asemenea promisiuni. Mai ales românii, care nu vroiau să-și riște Dacoromania lor - Își Încheie istoricul maghiar aprecierile sale, trebuie să o recunoaștem, de un mare scepticism cu privire la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
îi implică și pe lăcuitorii fugiți din Belcești, documentul menționând că numărul acestora ar fi fost de 16, dar, de fapt, sunt enumerate numele a 40 de persoane, care s-ar fi stabilit la Borșa, Cotnari, Dădești, Hârlău, Hoisești, Iași, Mânjești, Miclăușeni, Onești, Podu Iloaiei, Poleni, Ruginoasa, Sârca, Ștefănești sau Târgu Frumos; despre alții însă nu se știa unde au plecat. O evoluție cu totul diferită, sub raport demografic, a avut satul Ulmi, care în 1803 se înscria cu 45 capi
EVOLUȚII DEMOGRAFICE ÎN ZONA BELCEŞTI ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
Biserica s-a adăugat creștinismului. Pe de altă parte, atunci când poporul indică: Fă ce spune popa, nu ce face popa, el recunoaște o deosebire de fapt între preot și om. Dar nu numai atât. Ci încă, imposibilitatea omului de a mânji pe preot. Iar mai departe, printr-o întunecată, dar nu mai puțin subtilă dialectică, necesitatea metodică a păcatului, care în metafizica răsăriteană reprezintă aproape o stare de grație". 1 Cf. Nae Ionescu, Ce este Predania?, în "Predania", revistă de critică
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
strop de simț etic ar ceda. Ar lua-o razna, și-ar da demisia sau ar încerca să-și reformeze colegii și abia apoi ar lua-o razna. Munca de gunoier e de o mie de ori mai acceptabilă: te mânjești doar pe dinafară. Iată de ce parlamentarii români au atâtea drepturi și avantaje: salarii imense, dreptul la chiul, dreptul la înșelătorie, dreptul la aroganță, bodyguarzi, mașini de serviciu și câte și mai câte. Nici nu mi se pare de ajuns pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
parte din mine, o simt, o cânt, o reascult periodic în „ediție completă“ și mă lăfăiesc în armoniile, în volutele chitaristice. Basul mângâie și netezește asperitățile, bateria încinde motoarele, vocea lui Plant... Ei, aici, nu știu de ce, am senzația ușor mânjită de jenă că ies cam în pielea goală pe stradă, iar epiderma nu mai are frăgezimea necesară să facă din gestul meu expresia bucuriei de-a trăi! Pentru că, la trei-patru decenii după, vocalizele erotizante ale celui care, după Rod Stewart
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]