1,089 matches
-
-ți cerea nici un efori, era "trucul cu sîngele". Îl făceam pe profesorul respectiv să creadă că-mi curge sânge din nas, în modul următor: Sacrificam o batistă, pe care picam din abundență cerneală roșie, amestecată cu foarte puțină cerneală neagră... Mânjeam puțin nările, puneam batista vizibil înroșită la nas, ridicam brusc degetele și, fără să spun o vorbă, ieșeam în fața profesorului, cerîndu-i voie afară; iar el se grăbea să-mi spună cu milă: ― Du-te, du-te repede și stai liniștit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și spuse, tărăgănându-și vorbele: - Poate că totuși folosesc și ei la ceva, că altfel de ce-ar fi fost creați? Și Mașa Își aduse aminte de primul bărbat ce pătrunsese În viața ei. Își aduse aminte de cizmele sale mânjite cu borhot. - Văd că, de oriunde ar veni, bărbații poartă cizme, conchise Mașa și fața i se destinse Într-un zâmbet blând. - Nu zâmbi, Mașenca, spuse Extraterestrul. Nu râde de cizmele mele. Le-am Încălțat mai mult de pamplezir, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pus mereu pe șotii, care, printre altele, avea obiceiul s-o năcăjească mereu pe mama ei, făcându-i tot felul de șicane. Astfel, câteodată, sculându-se pe la miezul nopții ca să bea apă, strecura sub perna consoartei sale câte un topor mânjit cu sânge și o mulțime de pene lipite de ascuțișul lui... Sau ungea clanțele de la uși cu vaselină, cu borhot sau chiar excremente, după care se culca la loc, pândind cu urechea, cum cei ai casei, buimăciți de somn, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rostogolească, luând-o peste câmp, grămezi de mărăcini, care după ce săltau pachetele În cârcă, mânați parcă de un vânt năprasnic, refăceau, rostogolindu-se de-a dura, drumul Îndărăt. Babulea revenea acasă abia spre dimineață, Împiedicându-se În cele douăsprezece fuste, mânjite de iarbă și de rouă, cu fața radiind de fericire că reușise să-i ajute pe ai ei. Din doi În doi ani, sosea de dincolo și sfrijitul unchi Pancratie (mai jos, pe p. urm., e numit Policarp...), Însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ședea babulea tot sumețindu-și fustele și trăgându-se Îndărăt În fața acestor Însemne ale diavolului ce-i invadară casa... Ippolit vru să-i moaie degetul În călimară, dar babulea Își pusese mănuși de fier pe mâini. Atunci tovarășii o descălțară și, mânjindu-i degetul mare de la picior cu cerneală albastră, Îl lipiră de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare lor, babulea Își reteză degetul mânjit de cerneală și-l aruncă În cuptor, punând-o și pe Fevronia să-și taie sfârcul și să-l arunce-n flăcări. „Acum, bodogăni ea, aș vrea să știu și eu cum vor dovedi tovarășii că am semnat....“ Astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
femeia-ou, de oameni-mâini și oameni-degete, de românopitecusul John Smith, multiplicat În mii de exemplare, de femeia-scaun și femeia-ușă, intră, șuierând pe nări, omul-locomotivă, trăgând În urma lui un număr de douăzeci și patru de vagoane, acoperite de panglici și steaguri tricolore, cu roțile mânjite de macaroane și compot... PAGINĂ NOUĂ Larghetto e piano ... Și totuși, urmele unui oarecare Bikinski se vedeau prin Încăpere. Cineva călcase pe ici-colo, purtându-și adidașii murdari de noroi sau vomă de la masă la pat și de la pat la șifonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
accesibil pentru Întreaga zonă... Apelați cu Încredere la serviciile noastre...” Probabil stabilimentul Își avea sediul undeva pe lângă cimitir, astfel că lui Satanovski Îi era la Îndemână să apeleze la serviciile celor de la Kandji. Noimann Își simțea fiecare părticică de trup mânjită de noroi. Dar, lucru ciudat, cu cât avea mai multe mustrări de cuget, cu atât suspiciunea sa față de Mathilda se amplifica. Dacă făcuse el o astfel de orgie, era posibil ca, la rândul ei, Mathilda, văzând că Noimann a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Învârtindu-se În aer, se lovește de un obiect, un bolid. O lumină orbitoare Îi năvăli În piept și medicul Își pierdu cunoștința. Spre dimineață, când Își reveni În simțiri, Noimann se trezi stând față În față cu omul-locomotivă Hendel, mânjit pe roți și pe tampoane cu compot. Dând nas unul cu altul, cei doi se priviră ochi În ochi, măsurându-și În gând forțele, după care izbucniră amândoi odată, cu același glas: „Tu cine ești?” „Dar tu cine?” „Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
împachetări cu nămol detoxifiant și clisme. Gândiți-vă la asta, spune Inky, ca la un fel de șerbet de sărăcie. O mică fereastră de mizerie care te ajută să-ți savurezi adevărata viață. — Haideți și voi cu noi, spune Inky. Mânjită la gură cu siropul lipicios de tuse, cu fire din peruca de plastic lipite de pata verde din jurul buzelor, spune: Vinerea următoare. A arăta prost, spune ea, e noul a arăta bine. Spune că toți oamenii care contează vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Calomniei, Tovarășa Lătrău spune: — Ce ți-am zis? Uită-te. Face semn înspre vârful cosiței însângerate și spune: Acuma se vede cicatricea de la liftingul facial. Și Lady Zdreanță e moartă. Așa spune Sora Justițiară, verificând cu degetul carotida. Cu degetul mânjit de sânge. În clipa asta, viitorul nostru e hotărât. Gata. Ăsta e lozul nostru câștigător, să le spunem tuturor cum am văzut un om nevinovat împins la sinucidere, la care vom adăuga povestea ei despre trăitul pe stradă. Tragedia soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-i diafragma, împiedicând plămânii să inspire. În timp ce spune toate astea, Sfântul Fără-Mațe continuă să mănânce cu mâna din propria pungă argintie. Mestecă și vorbește în același timp. Înăuntru s-ar mai putea să se întâmple ca stomacul să se rupă, mânjind cavitatea abdominală cu sânge și bilă și bucăți tot mai mari de carne de curcan. Din intestinul subțire s-ar revărsa bacteriile. Ducând la peritonită, spune Sfântul Fără-Mațe, o infecție a peretelui cavității. În versiunea noastră cinematografică, Sfântul Fără-Mațe e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noastră idee pentru strângerea de fonduri a fost „Dați-i un pumn mimului pentru cinci dolari”. Și-a mers, mai ales în orășelele universitare. La școlile de agricultori. În unele orașe nu se întorcea unul acasă fără să aibă pumnii mânjiți cu albul ăla de față de clovn. Cu alb de clovn și cu sânge. Problema e că toate noutățile devin fumate. Închirierea unui Gulfstream costă. Treizeci de mii de dolari doar combustibilul și uleiul pentru un zbor până în Europa. Doar dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
iese de la toaletă purtând peruca de sâmbătă seara a fetei, machiat vârtos pe fața lui proaspăt barbierită. Și-a deschis nasturii la piept, și-a legat poalele cămășii pe burtă, îndesând-o cu prosoape de hârtie ca să-și facă țâțe. Mânjit cu tuburi întregi de ruj în jurul gurii, Flint zice: — Hai să-i dăm drumul... Bărbații care stau la coadă spun că-i țeapă să plătească cincizeci de dolari ca să-i dea un pumn unui tip. Așa că Flint zice: — Hai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să‑i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își amintea atât de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mânjite pe ziduri de mâna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mâzgâlituri nerușinate ca și scârnă de om păgân. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se prăvăli sau Înclina. Chiar și după moarte se mai puteau recunoaște familiile, după cum se ținuseră de mână. Cadavrele erau despărțite anevoie, de câte ori se elibera spațiul pentru o nouă Încărcătură a trupurilor vieții, jilave și Împăstate de urină, cu picioarele mânjite de fecale și de sânge menstrual. Cam vreo douăzeci de muncitori Îi căutau În gură, descleștând‑o cu o bară metalică. Alții Îi controlau În anus și În organele genitale, căutând bani, diamante, aur. Dentiștii le smulgeau cu cleștele tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de atîta teamă, pe restul chiriașilor de culoarea unei lumînări expirate și pe tata ținîndu-l În brațe pe Fermín Romero de Torres, Într-un colț al camerei. Fermín era despuiat, plîngea și tremura de groază. Încăperea era distrusă, iar pereții mînjiți cu ceva ce n-aș putea spune dacă era sînge sau excremente. Doctorul Baró examină rapid situația și, cu un gest, Îi indică tatei că trebuia să-l Întindă pe Fermín În pat. Îi ajută feciorul doñei Encarna, care aspira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am băgat de seamă că era vorba de o fotografie, o veche stampă de birou din acelea care se imprima de obicei pe o planșă din carton gros. Marginile erau arse, iar imaginea, fumurie, părea brăzdată de urmele unor degete mînjite de cărbune. Am examinat-o la lumina unei lămpi. În fotografie se putea vedea o pereche de tineri zîmbind spre aparat. El nu părea să fi avut mai mult de șaptesprezece sau optsprezece ani, părul deschis la culoare și trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
examenul final, ăsta ar profita pînă și de pasionaria, dacă i s-ar oferi prilejul. — Nu te enerva, Fermín. Velázquez plătește foarte bine, Întotdeauna În avans, și ne recomandă În stînga și-n dreapta, Îi aminti tata. — ăștia sînt bani mînjiți cu sînge de fecioare nevinovate, protestă Fermín. Slavă Domnului că nu m-am culcat niciodată cu o minoră, și nu că mi-ar fi lipsit cheful sau ocaziile; că azi mă vedeți domniile voastre În clipe de restriște, Însă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de partid, și de ce să nu o obții, doar și ăia sunt oameni, dacă refuză să te ajute îi șoptești dumnealui, secretarului, la ureche că l-ai văzut atunci și atunci, nu trebuie să precizezi nimic, ăștia sunt atâta de mânjiți că nu e nevoie să inventezi, poți să faci doar aluzii pentru a-i șantaja, omul trebuie să se descurce cumva, dacă viața și fericirea lui o hotărăște partidul comunist. Vecinul îi povestea lui Aide din ce în ce mai nedumerit cum cei din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
manevra bastonul negru de cauciuc. -Se vede că s-o fi dat alarma la Școala de reeducare! își explică Mircea atitudinea maselor, care se grupează în jurul său, privindu-i, cu vigilentă suspiciune, de la oarecare distanță, hainele patinate cafeniu și fața mânjită în praf de cărămidă, părând o roșcată mască de ceramică. Mircea nici nu simți mâna milițianului precaut, cum îi răsucea degetul mic al mâinii, așa cum se procedează în cazul borfașilor violenți. El privea la puștii care, agili și cafenii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ferocității oamenilor. Însuși magnatul își suflecă mânecile, străpungând, cu îndemânare și curaj, spațiul auriculo-ventricular al porcului cel mai îndărătnic, făcând să explodeze din inima lui arteziana, de un roșu aprins ca rubinul, a sângelui ce năclăi zăpada albă. Cu mâini mânjite până la coate de sânge roșu, magnatul de la Sans-Souci își ridică spre asistența extaziată privirile-i înflăcărate: La școala de spițeri, să știți că am făcut numeroase ore de chirurgie, anunță el, spre a răspunde admirației oaspeților, uimiți de măiestria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
adierea ușoară a vântului. Takamori, care se întorsese acasă neobișnuit de devreme, stătea pe verandă cu picioarele strânse sub el, devorând lacom o turtă dulce din orez - desertul de la cină. Era tratația lui Tomoe. — Uită-te la tine, ți-ai mânjit chimonoul, îl dojeni Tomoe. — Îmi pare rău. — Ai și de ce. Era proaspăt spălat. — Da, așa e. Ți-am spus că-mi pare rău. Takamori era cu gândurile aiurea, așa că nu după mult timp și-a șters iar degetele lipicioase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ascunzișurile lor, când o să se înroșească și apa, atunci toți o să știe că nu mai e mult, că nu ne mai rabdă pământu’... - Băi, Mardare, da’ văd că te-ai făcut predicator... Aurica s-a mulțumit să-și țuguie buzele mânjite cu o chestie de culoarea gălbenușului de ou. - Nu vorbeai tu că ăla e bun, că ailaltă nu merită? Nu te-ai dus tot tu să zici că, la beție, Petrache cântă „Trăiască Regele” și-i pune la gât lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
timp cele două femei au rămas În cameră cu mine. Râdeau de mine În timp ce mă priveau cum mă atingeam singur. M-am frecat atât de tare Încât pe alocuri mi-am zgâriat pielea ce-mi acoperea penisul și m-am mânjit de sânge. Începând din acea zi am devenit un sclav perfect. Primeam de la Keiko Kataoka exact atâția bani cât să-mi ajungă să trăiesc. O dată pe săptămână trimitea o fată să-mi aducă banii, Împreună cu niște pastile de ecstasy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]