1,324 matches
-
biciuiți și supuși la diferite suplicii - așa cum a fost biciuit și prigonit Iisus -, ei se bucură pentru că Îndură astfel o parte din patimile Domnului. Hristos suferă cu mucenicul, iar mucenicul suferă cu Hristos. Suferința sa are un sens și devine mântuitoare. Marea bucurie a martirilor, departe de a se Înrădăcina ca o căutare nesă‑ nătoasă a suferinței și a morții, Își are obârșia În forța nădejdii lor, și, mai mult decât atât, În comuniunea lor cu Hristos. Păgânii identifică nădejdea creștinilor
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și greutatea bolii, pătrunzându‑le de harul lui Dumnezeu care‑l mângâie și Îl Întărește. Atitudinea Spiritualității Ortodoxe față de boală este aceea de Încadrare a acesteia În planul lui Dumnezeu de mântuire a persoanei. Iar dacă Dumnezeu vede necesar și mântuitor ca unii să răpească Împărăția cerurilor mai ales prin răb‑ darea bolii și a suferinței, bunii creștini nu cârtesc, nu se revoltă, nu sunt cuprinși de indignare, ci mulțumesc Domnului pentru această șansă de curățire, de mântuire. Ei doresc să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de necesare pentru cei cuvioși, ca ei să nu uite de Dumnezeu și să nu se răcească iubirea lor față de El, cu cât mai mult sunt Cum se raportează sfinții și părinții duhovnicești la boală 159 acestea de trebuință și mântuitoare pentru noi, creștinii de astăzi, afundați În multe păcate și În patimile dezmierdă‑ rilor lumești. Mai subliniem și următorul fapt : iubirea de Dumnezeu Își află Încununarea În tocmai disponibilitatea de a suferi. De aceea Părinții au luat asupra lor de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
spirituală vântul se domolește, iarăși se Îndreaptă. Dacă nu se apleacă, se rupe”198. De aceea, Părinții sfinți, În scrierile lor, ne Îndeamnă pe toți să răbdăm și să ne asumăm crucea durerii, ca să ne fie curățitoare de suflet și mântuitoare. Răbdarea Înseamnă suportarea suferințelor și de aceea este sigur că nimeni nu poate afirma că este răbdător, În afară de acela care suportă fără supărare Încercările care i‑au fost pricinuite. Pe cel ce suferă cu răbdare, Dumnezeu Îl mângâie și‑i
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
El a pătimit pentru noi, lăsându‑ne pildă, ca să pășim pe urmele Lui (I Petru 2, 19‑21). „A‑ți lua crucea” presupune și a Îndura de bunăvoie și cu smerenie lipsurile, nevoile și necazurile acestei vieți pe care Bunul Mântuitor le Îngăduie ca să se abată asupra noastră pentru curățirea păcatelor noastre și Întărirea noastră În Răbdarea suferinței și sporirea duhovnicească 187 virtuți. Fiecare ipochimen Își are propriile neîmpliniri, sufe‑ rințe și dureri, nădejdi Înșelate și poate un prezent care nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
purtat‑o nevinovat, din iubire jertfelnică pentru noi, ca să ne scape din robia păcatului și a morții. Creștinul cu sufletul ardent pentru Hristos și Evanghelia Sa este convins În mod absolut că Dumnezeu Îi este nu doar Creator, ci și Mântuitor și Proniator, că El Îi trimite sau Îngăduie crucea ca pe o premisă necesară a vieții creștine, că nici o durere nu‑l va atinge fără voia lui Hristos, și că, prin sufe‑ rința cea expiatoare, creștinul devine moștenitor al Împărăției
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
suferințele - În aparență fără sens ale Fiului Său -, este prezent, prin credință, În sufe‑ rințele noastre de astăzi. Trebuie să Învățăm să I le oferim Lui, și să‑L rugăm să ne asigure de prezența și harul Său mângâietor și mântuitor, ca să dobândim putere În a desluși scopul suferințelor noastre și pentru a le răbda ca să ne purificăm sufletele și să sporim duhovnicește În unirea cu El. Nu trebuie să ne pierdem curajul, nici nădejdea ori răb‑ darea În fața probei de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cu Dumnezeu, cadru În care, ca toate realitățile umane, ele trebuie să‑și afle sau, mai degrabă, să‑și regăsească locul. IX.6. Mare e În fața lui Dumnezeu medicul credincios, iubitor de oameni și neiubitor de arginți Printre Învățăturile sale mântuitoare pe care ni le Îmbie să ni le Însușim și să le transpunem În fapte, Sfânta Scriptură face referire și la respectul pe care Îl datorăm medicilor. Astfel, În cartea Înțelepciunii lui Isus Sirah (cap. 38, 1) stă scris : „Cinstește
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
rugăciunii”283. Pilduitoare pentru toți bolnavii este și rugăciunea filoso‑ fului Blaise Pascal, Înălțată lui Dumnezeu de pe patul de suferință, care Învață că bolnavul trebuie, În rugăciunea sa, să ceară lui Dumnezeu să‑i dăruiască ceea ce este mai bun și mântuitor pentru el și să se Încredințeze voii Sale, punând voia lui Dumnezeu Înaintea voii proprii, conformând astfel 270 Suferința și creșterea spirituală voia lui cu voia lui Dumnezeu : „Nu‑ți cer nici sănătate, nici boală, nici viață, nici moarte, ci
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
face bine și pe acela și nici nouă nu ne‑o dă”303. X.6. Sfântul Maslu - Taina vindecării sufletești și trupești Sfinții Apostoli, după Înălțarea Domnului Hristos la cer și după Pogorârea Sfântului Duh, trimiși și Împuterniciți de Bunul Mântuitor, au continuat lucrarea tămăduitoare Învățând și săvârșind minuni În numele Său. „Multe minuni și semne se făceau În Ierusalim prin Apostoli” (Fapte 2, 43). Conform practicii Sfinților Apostoli, care „ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și‑i tămăduiau” (Marcu 6, 13
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și imitatorii Domnului”. Așa fiind, socotim potrivit să punem tuturor În atenție, ca o concluzie finală, cuvintele unui mare trăitor și dascăl al Bisericii, Sfântul Ioan Damaschinul, referitoare la cinsti‑ rea moaștelor sfinte : „Stăpânul Hristos ne‑a dat ca izvoare mântuitoare moaștele sfinților, care izvorăsc, În multe chipuri, faceri de bine și dau la iveală mir cu bun miros. Nimeni să nu fie necredincios ! Dacă prin voința Lui Dumnezeu a izvorât În pustie apă din piatră tare și din falca măgarului
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
călugării, În mănăstirile ortodoxe, spre Închinare și sărutare, sunt sfintele moaște. Marile catedrale s‑au străduit să dobândească moaștele unor sfinți spre a le păstra ca ocrotitoare și binecuvântare dumnezeiască. Sfintele moaște dovedesc, o dată În plus, că, după lucra‑ rea mântuitoare săvârșită de Dumnezeu prin Hristos În Duhul Sfânt, omul se poate Întâlni cu Dumnezeu, dumne‑ zeiescul se poate uni cu omenescul, peretele cel din mijloc fiind dărâmat. Creștinul, simplu sau cultivat, se apropie de sfintele moaște pentru a le săruta
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În osemintele lor, prelungind În ele o prezență a lor În duh, Îi face pe credincioși să se simtă În legătură personală cu ei și, prin ei, cu Hristos. Credincioșii sunt convinși că rugăciunile sfinților mucenici sunt ascultate de Bunul Mântuitor, de aceea săvârșesc rugăciuni stărui‑ toare Înaintea moaștelor mucenicilor, pentru ca aceștia să mijlocească la Hristos‑Domnul pentru ajutorul și mântuirea lor. „Să venim, deci, necontenit la ei, să ne atingem de racla lor și să Îmbrățișăm cu credință moaștele lor
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
blestemat caii, care au răvășit așternutul Pruncului, să nu se sature decât într-o zi din an și doar o singură oră. Acea zi este ziua de Ispas, denumire populară a zilei de Înălțare, provenită din slavonul „supasu” care înseamnă Mântuitor. Tot acum, vitelor li se taie păr din vârful cozii care se îngroapă în mușuroiul de furnici, rostinduse: „Să fie atâția viței și vaci câte furnici sunt în furnicar”. De Înălțare se fac și farmece cu frăsinel, o buruiană culeasă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Prin urmare, Tradiția este Revelația sau Hristos cel mântuitor trăit în cursul generațiilor în mod corespunzător. Traditio est Christum vere tradere et in Christo vere vivere. Cu alte cuvinte, Tradiția rezidă în cunoașterea persoanei lui Hristos și a actelor sale mântuitoare sau a dogmelor în înțelesul lor adevărat, și în aplicarea lor practică prin mărturisire, rugăciune, Taine, viață creștină după voia și pilda lui Hristos. Tradiția este continuarea lui Hristos prin har și prin viața născută din har, sau prin Duhul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
crezută și mărturisită despre Dumnezeu și despre lucrarea Lui de mântuire în Hristos". Învățătura nu se desparte de credința sau de mărturisirea ei; ea nu este "teoretică", ci "practic-mântuitoare", raportându-se la Hristos ca persoană activă și la actele Lui mântuitoare. Învățătura este dogmă, în înțelesul de condiție absolută pentru existența veșnică a credincioșilor sau de convingere neclintită a acestora că nu se pot mântui în afara lui Hristos. • Învățătura crezută și mărturisită e baza unui cult sau a rugăciunilor de cerere
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de mulțumire și de laudă a lui Dumnezeu. Dogmele nu rămân nefructificate în cult și în rugăciune. În Ortodoxie se pune un accent particular pe această nedespărțire a dogmelor de cult sau viceversa. Toate imnele Ecclesiei sunt mărturisiri ale dogmelor mântuitoare, urmate de rugăciune și de concluzii referitoare la datoria unei vieți duhovnicești; ele reprezintă teologie, cult și spiritualitate în același timp. • "Prin mărturisirea credinței în puterile și în actele mântuitoare ale lui Hristos, lucrătoare și azi, și prin rugăciunea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cult sau viceversa. Toate imnele Ecclesiei sunt mărturisiri ale dogmelor mântuitoare, urmate de rugăciune și de concluzii referitoare la datoria unei vieți duhovnicești; ele reprezintă teologie, cult și spiritualitate în același timp. • "Prin mărturisirea credinței în puterile și în actele mântuitoare ale lui Hristos, lucrătoare și azi, și prin rugăciunea ce le urmează, credincioșii cer aproape întotdeauna ajutorul lui Dumnezeu, sau mântuirea, sau în general mila Lui"10. De aceea, multe imne se termină prin cererea milei lui Dumnezeu: Doamne, miluiește
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuiești lumea. În cult, lucrarea lui Hristos este un fapt prezent. Cultul nu este memorie, ci "eveniment mântuitor prezent" sau e "eveniment mântuitor prezent, întemeiat pe lucrarea mântuitoare trecută, readusă în memorie. Biserica este comuniune de rugăciune și de mărturisire a aceleiași credințe în puterea și în lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în Hristos. • " Unele dintre mărturisirile credinței și dintre rugăciunile comune bazate pe ele au însușirea privilegiată
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
un fapt prezent. Cultul nu este memorie, ci "eveniment mântuitor prezent" sau e "eveniment mântuitor prezent, întemeiat pe lucrarea mântuitoare trecută, readusă în memorie. Biserica este comuniune de rugăciune și de mărturisire a aceleiași credințe în puterea și în lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în Hristos. • " Unele dintre mărturisirile credinței și dintre rugăciunile comune bazate pe ele au însușirea privilegiată de a fi mijloace prin care se obține harul dumnezeiesc, sau unirea mântuitoare mai accentuată cu Hristos în Duhul Sfânt. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a aceleiași credințe în puterea și în lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în Hristos. • " Unele dintre mărturisirile credinței și dintre rugăciunile comune bazate pe ele au însușirea privilegiată de a fi mijloace prin care se obține harul dumnezeiesc, sau unirea mântuitoare mai accentuată cu Hristos în Duhul Sfânt. Acestea sunt Tainele, ca un fel de puncte de o deosebită luminozitate și căldură în viața credincioșilor în Hristos"11. • Ultima componentă a Tradiției este "disciplina unei vieți după voia și după pilda
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
viu și practic, prin mărturisire și rugăciune. Într-adevăr, această transmitere nu poate fi numai opera, prin excelență teoretică, a unei autorități bisericești sau a unor teologi. Conținutul și modul de transmitere a Tradiției trebuie să-și evidențieze caracterul lor mântuitor, ajutând pe credincioși să înțeleagă că "mântuirea lor depinde de ajutorul lui Hristos cel mărturisit cu toată convingerea, cel a cărui putere este primită și exprimată prin rugăciune și prin Taine". Pe de altă parte, conținutul Tradiției și modul ei
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Prezentând comunității de credincioși pe Hristos drept singurul Mântuitor, singurul garant al persoanei umane în veșnicie, Ecclesia este datoare să-l înfățișeze în realitatea deplină a Persoanei lui de Dumnezeu și om în același timp și în lucrarea actelor lui mântuitoare, "trăite ca acte ale unei persoane supreme și apropiate, în realitatea acțiunii Lui continuue de mântuire a persoanelor umane, prin legătura activă în care se află cu ele, prin ajutorul pe care li-l dă în străduința lor după unitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
fapte; îndreptățirea păcătosului prin jertfa lui Hristos; religiozitatea interioară opusă formalismului sacramental; evanghelism antitradițional; spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Dacă Luther consideră păcatul ca fiind congenital firii umane, catolicismul crede în virtutea regeneratoare a omului, născută în sufletul său din lucrarea mântuitoare a Harului Dumnezeiesc, a Sfântului Duh "care alungă păcatul din această vatră, născând astfel omul nou, duhovnicesc, prin botez, prin pocăință și prin celelalte Taine ale Bisericii"14. Luther pune accent pe credință, și nu pe faptele bune în vederea mântuirii
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în Biserică, omul fiind nevoit "să se arunce ca un pierdut, printr-un elan interior de credință, cu păcate cu tot, în brațele lui Dumnezeu" - Pecca fortiter crede fidius (păcătosul și mai mult se încrede în zeul bunei credințe). Lucrarea mântuitoare aparține lui Hristos; El se jertfește în locul omului, "prin meritele lui și acoperindu-i păcatele cu pulpana hainei lui". Altfel spus, rolul ființei umane este pasiv, ea primind lucrarea mântuitoare ca un dar - Soli Dei gloria va adăuga mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]