1,061 matches
-
-o tulbura. Să pălăvrăgească de una de alta. fără să pună întrebări. De acord, tu ești Newt. Eu sunt Ripley... și toată lumea-mi spune Ripley. Dar poți să-mi dai alt nume dacă vrei. (Cum fetița nu comentă, îi ridică mânuța pe care tocmai o terminase de curățit și o strânse). Încântată de cunoștință, Newt. (Arătă spre capul de păpușă.) Și ea cine e? I-ai dat un nume? Da, ce proastă sunt. Toate păpușile au un nume. La vârsta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
întoarcă fața de la Newt și să-i lipească de tâmplă țeava unui vibrator. ― Nu-i rea ideea. Vorbim mai târziu. De acord? ― De-acord. Fetița zâmbi șovăitor și plin de speranțe. Ripley stinse lumina și vru să se ridice. O mânuță îi prinse cu putere brațul. ― Nu pleca. Te rog! Cu părere de rău, Ripley își retrase ușor mâna. ― Totul va fi bine. Voi fi alături. Nu mă duc departe. Și nu uita ce e acolo. (Arătă camera video miniaturală prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
începu să se uite disperată prin sală. Apoi își dădu seama și se aplecă pentru a se uita sub pat. Se liniști: fetița era ghemuită lângă perete. Se strecurase cât mai departe acolo jos și dormea, ținând-o strâns în mânuța ei pe Casey. Ușurarea lui Ripley fu și mai mare la vederea expresiei angelice a fetiței, inocentă și destinsă în ciuda demonilor care o bântuiau în perioadele de veghe, cât și în cele de somn. Și femeia se gândi: fericiți copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
s-a lipit de mine, mi-a luat mâna și mi-a condus-o, nerăbdătoare, de la genunchiul cald, în sus, spre coapse. Acolo... acolo... am crezut că mă topesc de frică... acolo, în umezeala aceea cleioasă, catifelată, lacomă, înghițindu-mi mânuța până aproape de cot, în timp ce zgomotul monoton al clasei ne acoperea ca un cort ocrotitor, ferindu-ne de restul copiilor, vrăjindu-ne ca-n basmele cu zâne binevoitoare și clipocitoare... iar profa, mișcându-se încetișor înainte și înapoi, închisese ochii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
în barcă, observă încă din aer somnul cel mare și făcând o răsucire de 90°, căzu drept pe spinarea lui, și-o fetiță cam de șase ani, mezina familiei după cât se părea, care, deși ajunse ultima în barcă, își vârî mânuțele printre tălpile lui Barzovie-Vodă și scoase cu greutate, când nimeni nu se mai aștepta, un șalău de toată frumusețea. Copilăreasca invidie a fraților ei mai mari se manifestă pe dată, ei repezindu-se să-i răpească nesfârșitul pește, dar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se Marian Malciu îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după care se aplecă și îi sărută ușor fruntea, mânuțele și piciorușele, pe rând, ca într-un ritual pe care-l respecta cu sfințenie în fiecare dimineață. Ieși din încăpere la fel de grijulie, să nu trezească cele mai dragi ființe din viața ei. Se îndreptă spre baie, dar după doi pași
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
zâmbească, bucurându-se cu adevărat în sufletul său, gândind la ceva foarte frumos. A fost rândul Laurei să rămână încremenită pe scaunul său. Nu-i venea să creadă că Daniela este în brațele lui Iustin și îl ține strâns cu mânuțele pe după gât. Planul nu prevăzuse întâlnirea de pe hol și era oarecum descumpănită. Era sigură că fusese o idee a Marianei. Nu știa ce se întâmplase, ce își vorbiseră. Era derutată și temătoare să nu strice ceva din acest tablou, care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
toți cei care, precum Breban, spun că ei sunt mari scriitori și trebuie să li se admită orice porcărie nu sunt decât niște oameni extrem de triști.“ Sorin Stoica, Jurnal, Polirom, 2006, p. 119. Cartea îți aparține. Citatul este subliniat de mânuța ta aia de integrator european. Există și o săgețică indicatoare, trasată delicat, deasupra căreia stă scris cu scrisul tău ascuțit și greu, care are ceva din runele germanice, adaptate grafiei latine: „MIREL“. Ai avut dreptate, Codruț. Cartea ultimă a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
care ne-ar putea reține atenția - și compasiunea. Iar dacă acestea n-ar fi doar declarative, teoretice, abstracte, ar fi ideal. Maica Tereza, supremul meu exemplu în materie de etică aplicată, mergea în cocioabele de leproși și îi mângâia cu mânuța ei zbârcită, de Sfântă Vineri reală și contemporană. Miloșii ori protestatarii noștri de serviciu mai bifează un program european, mai iau un salar, mai înhață o bursă pentru lacrimile lor... Mulți cad la proba practică, pe care nu altcineva, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
cu patul puștii, spre o casă singuratecă, dărăpănată, golașă, amenințătoare. Un timp am auzit strigătele lui Atanasie : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca". După aceea, o lovitură puternică în tâmplă, după care n-am mai auzit nimic. M-au trezit mânuțele Minodorei care mă mângâiau pe obraji și vocea ei disperată : "Mama ! Mama ! Trezește-te !" Am deschis ochii, mai exact un ochi, căci al doilea îl simțeam lipit și dureros, imposibil să ridic pleoapa. Nu știam dacă e zi sau noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să-și îndulcească pe cât putea asprimea obrazului. —Sărutăm dreapta, stăpână... grăi el cu sfială, și întinse spre domniță laba-i neagră. Dă-i mâna, să ți-o sărute... șopti Avrămeanu tot în franțuzește. Faliboga ridică ochii spre el. Apoi sărută mânuța înmănușată. — Toate merg bine, Sandule? întrebă iar boierul cu bunătate. Toate, ca-n toți anii, răspunse liniștit Faliboga. Oi veni la curte ș-oi da samă. Acuma n-avem vreme, Sandule, zise Avrămeanu. Suntem numai în trecere... Plecăm mâne dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dar femeiesc. Bărbații întrebuințează hangerul. Să dea vracii știre că robul a murit de inimă, a hotărât, întunecat, Mustafa șahzadè. Vtc "V" Când s-a vestit în serai de întâmplarea de la Amasia, Roxelana doamna s-a uimit nespus, frământându-și mânuțele cu degete subțiri. Apoi a poftit numaidecât să se înfățișeze domnului său sultanul ca să-l bucure că veștile de sănătate din partea lui șahzadè sunt mulțămitoare. Bănuiesc că fructul dăruit de Mustafa robului va fi fost otrăvit... a șoptit ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lovește la un moment dat privirea de mâna lui și-și dă seama că ceva nu e cum trebuie. Vedem și noi, ceilalți, unde se uită. Își face curaj și se apropie de el, îl privește serioasă și-i mângâie „mânuța“. Bunicul zâmbeș te dulce amărui și zice că nu-i mânuța. El și ea, în mijlocul curții, se uită unul la altul. Restul, pe margine, îi privesc într-o tăcere emoționată. Ca la teatru. Iris se luminează din senin și explodează
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dă seama că ceva nu e cum trebuie. Vedem și noi, ceilalți, unde se uită. Își face curaj și se apropie de el, îl privește serioasă și-i mângâie „mânuța“. Bunicul zâmbeș te dulce amărui și zice că nu-i mânuța. El și ea, în mijlocul curții, se uită unul la altul. Restul, pe margine, îi privesc într-o tăcere emoționată. Ca la teatru. Iris se luminează din senin și explodează de fericire c-a găsit soluția: „Cumpărăm!“ Simt cum mi se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
murit și am înviat deo dată: cădița a alunecat de pe pat, s-a răs turnat și copila mea odată cu ea. M-am aplecat, am ridi cat-o pe pat, am întrebat-o dacă o doare ceva, i-am palpat capul, mânuțele piciorușele, am întrebat-o iar dacă e bine și, la răspunsul ei pozitiv, spaima și bucu ria s-au concretizat într-o palmă aplicată pe fundulețul ei gol. Văzând urma degetelor mele pe pielea ei rozulie și mici boabe de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care să-mi alunge odihna și să-mi mărească panica; de patul în care am dormit împreună cu trupurile aproape și gândurile străine și în care eu i-am iubit chipul, mâinile și sufletul. Lumânarea cu flacăra galbenă, tremură umbre pe mânuțele ei adorate, așa cum stă îngenuncheată lângă mine. Ochii ei frumoși și triști înoată în lacrimi adevărate, care se preling nenumărate pe chipul ei pălit de suferință. Unde e privirea ei haină, plină de răutatea omului sănătos? - Adio! Zice Zitta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mama care naște , crește și educă copii, începând cu „cei șapte ani de‐acasă “. Un mare gânditor spunea: „Dați‐mi o generație de mame bune și voi schimba fața lumii”. În lume mama este primul pedagog. Ea, mama, con duce mânuța copilului și‐l învață să facă semnul crucii. Tot ea, mama, îi împreunează mânuțele pentru rugăciune la Doamne, Doamne! Mama, eterna mamă, este însoțitoarea copilului la biserică și apoi la școală. De aceea mamei, dat orită menirii ei, i s
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
Un mare gânditor spunea: „Dați‐mi o generație de mame bune și voi schimba fața lumii”. În lume mama este primul pedagog. Ea, mama, con duce mânuța copilului și‐l învață să facă semnul crucii. Tot ea, mama, îi împreunează mânuțele pentru rugăciune la Doamne, Doamne! Mama, eterna mamă, este însoțitoarea copilului la biserică și apoi la școală. De aceea mamei, dat orită menirii ei, i s‐a ridicat un altar „Căminul” unde nu poate fi înlocuită de nimeni. Misiunea femeii
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
Înăbuși un geamăt. — Glumiți? — Nu. Trebuie să dea niște avertismente și tipul care se ocupă de asta e al dracu’ de nervos din fire. E convins că va fi asasinat dacă nu vom fi noi acolo să-l ținem de mânuță. Comandantul vrea să fim cooperanți. Asta presupune să fim văzuți oferind consiliului tot sprijinul de care are nevoie. Îndreptă gaura de deasupra pungii de stafide În ciocolată către Logan. — Dar, domnule, spuse Logan refuzând politicos stafidele - chestiile alea semănau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-ți miști fundul la spital să iei o declarație de la Doug Disperatul. — Eu? Nu vrea ea să se ducă? În general, sergenții nu prea se duceau să interogheze suspecții de crimă fără un inspector care să-i țină de mânuță. — Nu, nu se duce. Ceva legat de făcut treaba pentru care e altul plătit. Acum dă-i drumul. Logan ceru unul dintre multele Vauxhalluri ruginite și pe agenta Watson. Aceasta nu-i adresă nici un cuvânt până scoase mașina din parcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
chipul radios pe care șiroiau picăturile de ploaie, scalda la rîu, datul cu săniuța pe dîmbul troienit, vînătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe cîmpurile de luptă europene, bidonul din mînuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întîlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fîlfîit de steaguri și cocarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ia-ți elan și sări, l-a povățuit vocea, iar eu te prind de mână... Nu, nu de acolo! Din partea cealaltă! El a urmat indicațiile Întocmai și, cum aterizase pe burtă, pe latura stogului, cufundat În fân până la genunchi, o mânuță albă s-a Întins spre el, l-a apucat de braț și l-a tras până În vârf. - Iată-te, Juan! a strigat fata cu părul ud. Nu te superi, sper, dacă omit cuvântul „Don“. - Ai degetul mare ca al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mamă), cules la sfârșitul secolului al XIX-lea : Scoală, scoală, mamă, scoală, Că ți-a fi destul de-aseară ! Că de-asear’ ai adormit Și mai mult nu te-ai trezit..., Dragele mele picioruțe, Cum s-o face flori albuțe... Din mânuțe Viorele, Din cosițe Micșunele, Din guriță Tămâiță, Pomișori Din ochișori, Lutișor din trupușor (38, pp. 513, 515). Imaginea personajului adormit din colinde și cea a defunctului din bocete sunt asemănătoare, dar nu identice. Probabil că unele influențe s-au produs
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dobrița chiar nu voia să o vadă muncind cu greu pe la unii și pe la alții pentru o bucată de pâine. Zilele treceau Și Mura, fata drăgălașă cu părul împletit în cosițe mătăsoase, se făcea din zi în zi mai frumoasă. Mânuțele ei mici încercau cu greu să desc i f reze ta ina împletitului, doi pe față, doi pe dos... Trebuia să facă și ea ceva. Pentru o bucată de săpun, de la o vecină mai înstărită, a croșetat o pereche de
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
la plecare. Nu avea altceva. Doar duioșia cu care a îmbrățișat-o. Cei doi frați ai ei, simțindu-se într-un fel defavorizați, nu reușeau să știe dacă pentru Mura va fi o bucurie sau nu. Și-au strâns toți mânuțele, ca atunci când, singuri fiind, au bătut la poarta bunicii. S-au despărțit cu greu, dar s-au despărțit! Picioarele fraților ei, goale și pline de praf, au străbătut drumul pe cealaltă parte, pentru a uita, ori pentru a nu fi
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]