1,151 matches
-
femeii? Și asta, nu este iadul? Iadul adevărat unde, laolaltă cu dezmățul plăcerii, se amestecă durerea, chinul, suferința, disperarea, măcelul, moartea fizică și morală în noaptea care nu cunoaște nici speranță, nici iubire. La 20 de ani distanță de un măcel mondial, iată acum un altul incomparabil mai mare. Cetatea omului, după secole trâmbițate de progres laic, se prăbușește printr-o macabră sinucidere reîntorcând lumea în veacurile barbariei, când forța brută, unica lege dominantă, umbla prin Europa devastând, deportând, masacrând și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ce s-a Întâmplat la Semlin s-a Întâmplat peste tot! La Castoria, Bohemund cu cetele lui a omorât atâția greci, Încât s-au Înroșit apele lacului. Așa mi-a povestit un soldat care a scăpat cu zile din acel măcel. Fiindcă nici localnicii nu s-au lăsat mai prejos...“ Cum veștile călătoresc mai repede decât armatele, Bizan țul, care aflase la ce trebuia să se aștepte, Îi primi cu răceală pe cruciați și le stabili cvartirul la Pera, pe celălalt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de soldați. Aveau armurile sfărâmate și hainele pătate cu sânge. Se vedea limpede că veneau dintr-o confruntare care nu le adusese noroc. — Opriți, strigă ministerialul. Era furios și plin de ură. Abia reușise să fugă prin În tuneric din măcelul de la Molsheim și Își făcea planuri de răzbunare cumplită. — Opriți, cine Îndrăznește să se strecoare chiar acum din cetate? Vreau să-i văd și eu pe nevinovații care se ascund cu atâta grijă. Aduceți-i la mine... XVII Bodo se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întins sub loviturile săgeților, care l-au lovit din plin, iar mai jos, pe o placă de metal, stau Înșirate multele regimente care nu s-au mai Întors. Ici on lutte... aici au luptat și au murit. Scenele acestui Înfricoșător măcel au fost descrise de Jules Romain, În marea sa lucrare, În romanul fluviul „Les Hommes du bonne volonte”. Când liniile numeroase ale artileriei germane au Început atacul, soldații francezi, timp de 5-6 zile n-au mai ieșit din tranșee și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
valoroasei lor reviste: „Mai suntem și noi o ființă / un codru, o doină, un plai / Ne ține aceeași credință / sădită în datini, în grai”... Paginile de demografie, cu tabele și statistici care explică „de ce s-au împuținat românii” prin moarte, măcel, arestare și împușcare, deportare și neîntorși la baștină, puși la munci silnice, desconsiderați fizic și moral, cu sute și mii de nume, de la copii la bătrâni, fete și femei, fără deosebire de pregătire intelectuală, nu demobilizează ci încrâncenează și îndeamnă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cunoscuți, muncitori din fabrici, studenți, țărani, intelectuali din sate și ziariști (...). Scriitorii și intelectualii, conștienți de importanța misiunii lor, au învățat că numai alături de clasa muncitoare, sub conducerea Partidului de avangardă, vor putea contribui la lupta pentru împiedicarea unui nou măcel care ar pune iarăși în primejdie cultura și civilizația lumii". Și cum cei de la centru erau atenți, în activitatea lor de îndrumare partinică, să nu le scape marile evenimente culturale sau politice, printr-o telegramă fulger, transmisă Filialei, în octombrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu va fi fost chiar atît de criminal comunismul din moment ce în Estul Europei nu sînt chemați în fața unui tribunal pentru crime împotriva umanității marii responsabili: Jean Daniel o spune cu bună credință: "De-a lungul foametei organizate în Ucraina, a măcelurilor din Cambodgia, a crizei alimentare din China, să nu fi existat niște himleri, niște eichmani, niscaiva Klaus Barbie, ci doar un mizerabil Ceaușescu și un blestemat Pol Pot?"". Monica Lovinescu refuză reabilitarea juridică a mamei; fostă deținut politic, decedată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
joc de aceste adeziuni dezinteresate, pur estetice. Meciul Angliei cu Germania se încheie cu victoria la limită a coechipierilor lui Michael Owen, la același scor, 1:0. Consecințele nu s-au lăsat așteptate. Jurnalul de știri ne prezintă un adevărat măcel între fanii englezi și cei germani la Charlerois, unde s-a jucat partida: scaune de plastic folosite pe post de muniție de război, tunurile de apă ale forțelor de ordine lovind în plin, polițiști călare, arestări la grămadă și bastoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu și-a găsit de la început o curgere lină, o tonalitate suavă pe măsură. Prin amploare și suflu, această a doua versiune, prescurtată, a Revelației, pare o povestioară atunci când o comparăm cu marea istorie, rocambolescă și bogată în culori, cu măcelurile sale, cu erotismul său, cu monștrii sacri, regii truculenți și profeții săi săriți de pe fix, cu un Iehova intervenționist, teribil de incorect (și care ar compărea, în zilele noastre, în fața tribunalului corecțional, pentru incitare la ură rasială și apologia crimelor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai știu...". Învățătorul care mă însoțește ca traducător îl mustră, după care îmi spune cu voce înceată: "Au distrus întreaga noastră societate. Acum nu mai credem în nimic. Au făcut din noi niște monștri." Cu câteva zile mai devreme, după măcelul evocat aici, o bunică din vecini și-a detonat încărcătura explozivă de la cingătoare în momentul trecerii unei patrule israeliene: n-au fost decât trei răniți. Ea avea șaizeci și șapte de ani, și a lăsat o grămadă de bomboane pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
după culoarea albă a vehiculelor lor senioriale, cu roți înalte, puternice și arogante purtând fanionul albastru și sigla UN pe portiere, fie ele pick-upuri Toyota sau Humwess. Distanți dar atenți, ei nu ridică niciodată vocea și asociază litota eufemismului. Un măcel va fi clasat de ei la rubrica "incident" și va face obiectul dacă nu al unei contravenții, cel puțin al unui proces-verbal pe un formular cu multe căsuțe destinat să îngroașe aritmetica lunii în curs. Acești contabili ai doliului și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
plăcută a lucrurilor este ireconciliabilitatea contrariilor. Se întâmplă ca anumite reprezentări ale viitorului, lupta de clasă, de exemplu, să contribuie efectiv la înfăptuirea unor din obiectivele anunțate. Or, religiile monoteiste fac tocmai contrariul: ele anunță fraternitatea dar, în numele ei, declanșează măceluri. Și asta cu atât mai imperios cu cât cel care dă ordine, Dumnezeu adică, se află pe orbita cea mai înaltă, el fiind deci și mai imperativ decât o lege a istoriei ori decât capriciul unui dictator nebun. Incomparabila altitudine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi mistificate, N. Istvanfi și cei care au scris după el au căzut de acord că biruitor a fost Ștefan, dar numai în urma unui șiretlic. Dintre istoricii români, I. Ursu s-a îndoit de rezultatul bătăliei: „După patru ceasuri de măcel îngrozitor lupta a încetat fără să se fi declarat într-o parte biruința, ceea ce transpiră și din cronicile noastre care afirmă numai că „mare mulțime dintr-înșii fură omorâți”. Însuși craiul fu săgetat atunci în luptă și astfel rușinați se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
biruința, ceea ce transpiră și din cronicile noastre care afirmă numai că „mare mulțime dintr-înșii fură omorâți”. Însuși craiul fu săgetat atunci în luptă și astfel rușinați se întoarseră pe altă cale mai scurtă. Amândouă armatele obosite și decimate de măcelul îngrozitor au încetat lupta deodată”. Și, adaugă I. Ursu, lupta trebuie privită „ca o baie de sânge, care s-a terminat după ce amândouă oștile s-au simțit complet obosite și decimate”. Șerban Papacostea a afirmat și el: „ceea ce în planul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dând, în persoană, năvală asupra lor. La acest dintâi iureș, voievodul Ștefan și cu toată oastea lui n-au fost în stare să le facă față celor bine înarmați, [ci] a fost pus pe fugă, și s-a făcut mare măcel printre dușmani, cât n-a mai fost în toate bătăliile, pe vremurile Domnului Rege. Căci ai noștri i-au urmărit pe Valahi toată noaptea, până la lumina zorilor, care se înălțase între timp, până dimineața, neîncetat, cale de cinci mile, tot
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trei părți, (iar) de amândouă părțile se înalță foarte mare strigăt și zarvă. Valahii, împrăștiind focul prin oraș, intră înlăuntru; focul pus le oferea amândurora, prin noaptea cea oarbă, atâta lumină, încât să se lupte foarte bine. Are loc mare măcel, mai întâi la poartă, apoi pe căi și pe la răscruci; lupta se încleștează cu asemenea avânt, de amândouă părțile, încât părea că nimic nu se (putea) înfăptui mai aprig. Dinadins, două coloane în pătrat țintesc spre gazda regelui, pe amândouă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Domnesc și, dacă-i lăsăm la o parte pe unii pârcălabi, lăsați să apere cetățile (deși Vlaicu, pârcălab la Hotin a participat la lupta de la Baia), înseamnă că alături de domn au fost cel puțin 14-15 dregători. Bonfinius vorbește de un măcel, pe care ungurii l-au făcut între moldoveni. Considerăm că nu poate fi vorba decât de o exagerare și, în același timp, este mai potrivit să socotim că Lazea Pitic și Șandru au căzut în timpul campaniei din 1467. Legăturile cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
opusă. El a fost atât de puternic și cu măiestrie dat, încât întreaga oaste otomană a fost pusă în derută. O spune Kemal-Pașa-Zade: Turcii au fost puși pe fugă încă înainte de a se fi terminat bătălia și „Părăsind lupta și măcelul, au fugit astfel încât nici nu s-au mai uitat îndărăt. Nici nu era chip. Ei s-au călcat în picioare unii pe alții ca niște turme de oi și nici cei viteji și bravi nu au mai putut găsi cale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toată oastea sa, apăsat de mâhnire, o apucă spre Dunăre, ca să le curme turcilor calea”. Dlugosz, în schimb, vorbește de o mare izbândă obținută de Ștefan cel Mare. Deși se temea de puterea lor, domnul i-a zdrobit „într-un măcel crâncen”. Și-i urmări pe fugari cu atâta râvnă, încât ucise mai mulți din fugă decât din luptă. Cuprinși de groază fugarii își aruncau nu numai armele, ca să fie mai ușori la fugă, ci și arcurile și tolbele, șeile și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fiind oameni ai morții, și-au descoperit capetele și, intrând în luptă, s-au măcelărit cu ostașii islamici până când s-a lăsat seara și soarele a apus... Picioarele dârze ale ghiaurilor nemaiputând să țină, ei au ales calea fugii, părăsind măcelul de pe câmpul de bătălie...”. La Războieni a fost o confruntare crâncenă, cronicarii turci recunoscând ei înșiși că românii s-au bătut ca niște oameni care nu le era teamă de moarte. Bătălia a început pe la amiază, (ora trei după Angiolillo
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în limba ucrainiană, cu învățători aduși din Ucraina. În primăvara anului 1941, ajungeau tot mai des știri, aduse de călăuzele care treceau granița cu România, despre pregătirile de război contra Uniunii Sovietice și tot de la ei s-a aflat despre măcelul de la “Fântâna Albă“, unde au fost împușcați mulți români care vroiau să trăiască în România. Despre mama nu mai știam nimic. Tata, cu toate că făcea nenumărate drumuri la Storojineț, nu a reușit să obțină aprobarea unei întrevederi sau măcar să-i transmită
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
de tot felul, cât se poate de nemiloase și mai neomenești" (p. 264). Așa cum avea să raporteze Amiralul suveranilor, băștinașii au fost supuși și obligați să plătească, din 1496, "tribut pen-tru pământul ce-l stăpâneau", Las Casas concluzionând că " Datorită măcelurilor din timpul luptelor, a foamei, a bolilor, lipsurilor și opresiunii ce au avut de suferit apoi indienii, din cauza sărăciei și îndeosebi a durerii, mâhnirii și tristeții, soarta locuitorilor acestei insule, din întreaga populație care existase în 1494, în anul 1496
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
căutările aveau să mă ducă la Matanzas, oraș-port pe malul Atlanticului. Fusesem invitat la vernisajul unei expoziții, patronată de UNESCO, "La ruta de los esclavos" ruta sclavilor. Matanzas, supranumită "Atena Cu-bei", localitate fondată în 1693, își trage numele "Matanzas"măcelul de la un eveniment tragic petrecut la 1510, când localnicii "indieni" au omorât un grup de 32 de spanioli. Am profitat de prezența mea la Matanzas pentru a vizita, la câțiva kilometri, o mică localitate cu numele "Colon". În centrul orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Severino, era primul de acest gen organizat în America Latină și Caraibe, zonă cu valențe deosebite în istoria sclaviei negre. Matanzas, oraș cu 130.000 locuitori, apărut la 1693, are o istorie specială în lupta împotriva dominației spaniole, numele său "matanza măcelul" fiind, după unii, adoptat în urma lichidării de către băștinași, la 1510, a unei companii de militari spanioli, iar în Castelul San Severino, cu o vechime de 3 secole, fostă închisoare spaniolă, au fost împușcați 61 de patrioți cubanezi în anii mișcării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de durere, indignată că nu s-a găsit nimeni care să facă o rezistență cât de mică înainte de a ceda vrăjmașului „glasul Domnului și sufletul mănăstirii“. Avea dreptate maica Evlampia, mănăstirea a fost lip sită de demnitate și de curaj. măcelul câinilor Dar nici lor nu le mergea bine! Chiar ziarele germane vorbeau de atacurile avioanelor în Germania, nu se mai pomenea de pace cu Rusia, ci de intensitatea crescândă a ofensivei pe frontul francez. Ca de obicei, fiecare insucces era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]