4,285 matches
-
Stațiunii. Acolo s-a produs o radicalizare bruscă: femeile au vrut să dea un exemplu potrivit oricui va mai dori desfrâul; Caravella aproape că a fost ruptă în două: forța justițiarelor, nebănuită, s-a dovedit pe măsura urii ce le măcinase ani de-a rândul. Despre Actor nu se știe nimic, probabil că l-a prins prăpădul în Pensiune, beat. Și pe Erou, se pare. Filozoful a fost alungat cu pietre, iar iepurii, eliberați, s-au răspândit pe străzi. Mânia populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai ieși niciodată la lumina soarelui. Dacă mai și ajunge aici În circumstanțe speciale, așa, ca tine, de exemplu -respectiv, mai mult nolens decât volens -, e firesc și de așteptat să se sperie și să trăiască sentimentul claustrării, să fie măcinat de neliniște și de dorința de a evada. Toate astea se știu; din acest motiv, tentativa ta de a părăsi Centrul În maniera În care ai făcut-o a fost privită cu Îngăduință și Înțelegere. Dincolo de anumite privațiuni inerente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
filme de serie B; erau oameni de știință, somități mondiale, supercreiere, și atunci, cum era posibil să-și compromită astfel condiția, cum se puteau coborî la comportamentul unor gangsteri de duzină care Își dispută supremația În cartier? Personajul savantului tenebros, măcinat de impulsuri ucigașe sau, și mai rău, de visuri nebunești de stăpânire a lumii, Îmi păruse Întotdeauna o găselniță penibilă În neverosimilul ei livresc, fără nici o legătură cu realitatea, o personalizare neîndemânatică a ideii de rău Împins la extrem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
văzuse mulți vulturi și toți păreau să zboare înspre munții ce rămăseseră în urmă, atrași probabil de cadavrul primului nefericit pe care acei sălbateci îl asasinară. Doamne ajută! murmură din nou. Luna întârzia să capete strălucire. Nervii și nerăbdarea îl măcinau pe dinăuntru și își dădu seama că simțea nevoia să meargă, deoarece însuși faptul că vedea cum fiecare pas îl apropie încă un pic de țintă făcea să-i calmeze tensiunea ce părea că i se adunase în capul pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lui În afara poeziei? „O voi, puțini, cei fără ajutor din țara mea / grămadă Îngenuncheată // Artiști aruncați și nimiciți / pribegi, pierduți prin sate / Bănuiți, bîrfiți / Iubitori de frumusețe, Înfometați / Amăgiți cu sisteme, / Fără pavăză În fața controalelor // Voi care nu vă puteți măcina / stăruind În succese / care puteți vorbi numai / fără să vă oțeliți repetînd, repetînd; // Voi cei mai fini la gust / Nimiciți de falsa cunoaștere, / Voi care-ați fi putut ști de la Început, / Urîți, izolați, bănuiți: Luați aminte: Am rezistat furtunii // Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea orașului trupul nerușinat și sfidător, milioane de ani de cînd se macină absent și răbdător În rădăcinile unui oraș prefăcîndu-i arborii și iarba, câmpurile de rapiță, lintița mătăsoasă de pe buza bălților, pîlcurile de ciulini și măcieșul feciorelnic În blocuri de piatră și beton, În pereți ermetic Închiși, sterilizați, albi, albi, după chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca o floretă. În această biserică ochiul lui Dumnezeu nu te ocrotește, te ucide. Un lăcaș care adăpostește straturi de ciment, de nisip, de pietriș, nu poate fi decît un loc al morții, un loc unde memoria și uitarea se macină laolaltă pînă la confuzie. Pe la amiază, În fața acestei stranii biserici, se adună și azi, după datină, nuntașii. Convoaie Întregi se revarsă din ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
această realitate care există fără noi și ficțiunea În care noi existăm fără ca ea să existe? Noaptea caldă de august mă atrage În complicitatea ei, Îmi dezvăluie cele două zone distincte; o zonă a somnului, alta a pietrișului care se macină continuu În rîșnițele betonierei. Oare ce se ascunde sub ceea ce seamănă a viață? Un nor de praf care se schimbă la cea mai mică suflare; o ficțiune, adică ceea ce Încetează să mai fie viață? Băiețelul care mi-a stîrnit aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ia marfa În primire și s-o transforme, amestecînd-o continuu pentru că betonul trebuie Împiedicat să ia altă formă decît cea care i-a fost destinată. Acest malaxor, despre care credeai că este o mașină infernală, un atelier al morții, nu macină nimic, nu zdrobește nimic. Angrenajele rămîn aceleași dinainte, el doar le prinde Între paletele lui și le amestecă, le amestecă, le amestecă pînă cînd tot ceea ce era separabil devine inseparabil, devine o massă și trebuie să ia chipul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
jumătate de an. Se instalase într-un hotel sordid în cel mai aglomerat cartier din oraș, amestecându-se printre borfașii mărunți și micii comercianți din suk. Cât timp locuise acolo, stătuse ca pe jar. Nu numai lipsa de activitate îl măcina dar și faptul că bruma de bani pe care o mai avea se împuțina văzând cu ochii. Îl reținuse pe Boris pe lângă el împre ună cu câțiva băieți care să îi asigure securitatea. Bineînțeles că nici Boris și nici băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mare s-a proclamat împărat, termenul de "țar" a continuat să fie folosit până în zilele noastre pentru a defini conducătorii ruși. Ivan cel Groaznic a avut o domnie controversată. În perioada în care s-a aflat la conducere, Rusia era măcinată de numeroase războaie. Statul trebuia întărit pentru a putea face față acestei situații. Sub conducerea sa, profitând și de sprijinul unui grup de boieri cu vederi progresiste, au fost luate o serie de măsuri reforma toare. El a introdus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o alianță a țărilor creștine împotriva Imperiului Otoman și a obținut mult dorita ieșire la Marea Baltică, reușind să iasă biruitor în războiul cu Suedia. Calitățile sale au fost însă umbrite de opresiunea pe care a dezlănțuit-o pe plan intern. Măcinat de paranoia, a creat o rețea de informatori puși să urmărească boierimea, în special pe cei din familia Romanov. Nu se știe dacă din cauza Micii Glaciațiuni Medievale, ori din alte cauze, o foamete fără precedent a zguduit statele din emisfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
confruntat cu o criză politică și economică fără precedent. Tot atunci, un călugăr, numit Dimitrie cel Fals, își face apariția și agită poporul, declarând că el este adevăratul fiu al lui Ivan cel Groaznic, succesorul de drept pe tronul Țarilor. Măcinat de probleme și obosit de treburile domniei, Boris Godunov moare pe neașteptate, după numai șapte ani de domnie, cel mai probabil ca urmare a unei hemoragii cerebrale. În următoarele luni, soția sa împreună cu Fiodor al II-lea, fiul său, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care acționase moșneagul nu era umbrită decât de amărăciunea că se lăsase păcălit. Timp de o zi întreagă, fusese înspăimântat ca un copil. Se lăsase furat de basmele cu care îi împuiaseră capul minerii pe care îi angajase. Frustrarea îl măcina, dar odată ce reușise să se smulgă din mrejele superstițiilor, vedea situația cu alți ochi. Din acest moment știa ce are de făcut mai departe. Va rezolva singur problema lui Calistrat. Chiar dacă el se lămurise asupra felului în care acesta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sărise drept În ziuă, În lumina răsăritului, a soarelui, eternă divinitate care se tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite, pizmuitoarea lui? Asta da, lumină! Nu lumină pîlpîitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvîrșește pe sine, care se isprăvește În flacără și fum, În pîlpîire și Întețire, În jar și tăciune; Într-adevăr, aceea era lumina! Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Tutovei, având, din punct de vedere geografic, caracteristicile zonei: dealuri - cu puține păduri acum, așezate în șiruri paralele de la nord spre sud, despărțite de văile înguste ale unor pâraie, care, în îndelungate ere geologice, au drenat văi cu pante abrupte, măcinate de vânturi și ploi. în partea de nord, atunci când administrativ comuna Filipeni includea Mărăști, Brad și Balaia, era delimitată de dealul Glodișoare de unde izvorăște pârâul Dunavăț. Dacă din punct de vedere geografic și pedoclimatic se putea vorbi de o singură
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lăptuca, lintea și leguma. O parte dintre arborii fructiferi - mărul, părul, cireșul, nucul, gutuiul, pomăt (în în sensul de grădină cu pomi, livadă), dar și operațiunea de a transforma grâul în pâine o realizăm folosind termeni de origine latină: a măcina, moară, a pisa, piuă, făina, care se cerne prin ciur, se amestecă cu apă, se frământă aluatul, se coace în cuptor, și se scoate pâinea, dar și plăcinta. Pe de altă parte, descoperirile arheologice din așezările de tip Dridu, brăzdare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe măsura dezvoltării economico-sociale Moara, morăritul și morarii La români, toate instalațiile tehnice au purtat numele general de moară-mori: moară de hârtie, moară de arpacaș, moară de postav, de oloi, de tăbăcit, moar pentru de toate și, bineînțeles, moara de măcinat cereale, despre care va fi vorba în continuare. Moara de apă, purtată de forța hidraulică, așa cum mai poate fi văzut la muzee de tehnică țărănească, în Dumbrava Sibiului și în unele sate de munte, era obișnuită în satele românești, așezate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a tăiat apa de la moară”, „îi merge bine moara”, „I s-a oprit moara”, „A dejugat la moară rea”, „Trăiește ca găina la moară”; „A ajunsă de la moară la râșniță”, „Cine merge la moară, se umple de făină”, „Moara bună macină orice” etc.49 Aceasta fiind situația morii, e de prisos, cred, să spunem că morile din satele răzășești Filipeni și Fruntești au fost aduse din altă parte sau au venit oameni străini să le facă. Într-adevăr, documentele invocate de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu o instalație de reglat debitul capabil să poarte pietrele morii, care se ridica și se lăsa (se numește „călugări”) și, ca să se umple iazul făcut în spatele digului, trebuia să ai voie de la cealaltă parte a obștii. În sfârșit, la măcinat nu se îngrămădeau toți, trebuie să fi fost o programare făcută de cel recunoscut ca autoritate de grup. După ce moșia răzeșilor din Filipeni a fost acaparată, pe rând de Pătrașcu, Anghelușa și apoi de Manolache Ruset (1692), moara și toate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dar cu siguranță a funcționat un timp îndelungat, pânăă când a fost mutată sau construită în altă parte, în satul Lunca sau la Gura Știubienei (Moara lui Ciulei). Locuitorii din Slobozia - Filipeni și din Lunca, fiind clăcași, erau obligați să macine la moara proprietarului care le dădea pământ în folosință. Această situație a durat pânăă la eliberarea și împroprietărirea țăranilor, la 1864. În Lunca a funcționat moara boierilor Rosetti, o moară purtată de forța apei adunată într-un iaz mare, despre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dreaptă, un timp a fost „purtată” de Ionel șarălungă care locuia în Rusești. Capacitatea acestor mori era destul de mare, iar durata lor de funcționare s-a întinsă pe mai multe decenii. În 1944, în timpul războiului, morile din comuna Filipeni au măcinat următoarele cantități de grâu și porumb, pentru care au reținut și încasat 10% uium (venitul morii și morarului, măsurat cu o unitate de capacitate numită mertic): 1. Moara lui Vasile șarălungă - 2.000 kg grâu și 10.000 kg porumb
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Moara lui D-tru Cojocaru - 1.500 kg grâu și 9.000 kg porumb 55 Aceste mori au funcționat și după instalarea regimului comunist, prilej de nesfârșite abuzuri ale unor organe de partid și de stat locale, care condiționau dreptul de măcinat de îndeplinirea unor obligații: achitarea cotelor obligatorii, aducerea propriului combustibil și altele, impuse după bunul placă al celor care se considerau stăpânăi pe soarta altora. Proprietarii de mori și de alte instalații au fost trecuți la chiaburi și impuși la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
considerau stăpânăi pe soarta altora. Proprietarii de mori și de alte instalații au fost trecuți la chiaburi și impuși la mari taxe și contribuții. La mori stătea câte un reprezentant al puterii locale, care avea puterea să te oprească de la măcinat pe motiv că ești trecut pe un tabel la cei care sunt opriți sau, pur și simplu, își făcea cheful. Dacă aveai curajul să reclami, te puteai trezi că ești taxat de „dușman al poporului”, că subminezi puterea de stat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
amestecat cu balegă de cal ca să nu crape. Se aplicau două varuri albe. Pentru o izolare termică mai bună podul era lipit ca și pereții. Unele case răzășești și construcții anexe au rămasă netencuite la exterior, până când timpul le-a măcinat și risipit. O altă modalitate de a obține o construcție rezistentă din lemn constă în aceea că lemnul finisat superficial, chiar despicat, este secționat la dimensiunile determinate de distanța dintre „amânarii” dispuși vertical în talpa casei și prinși prin întapare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]