4,696 matches
-
rănile - a spus el, continuând să tivească drapelul. Afară Mulțimea muncea. Au pavat cu saci de nisip și pietre de caldarâm o cărare în fața lui, l-au alimentat cu combustibil și monumentul eroilor a luat-o din loc. Ce detronare măreață! O altă statuie ar fi trebuit mai întâi topită. Iar pe deasupra, monumentul eroilor funcționa aproape perfect. Numai că nu putea fi nici cârmit, nici oprit, așa că, odată coborât de pe soclu, nu a ocolit nici viii, nici morții, nici măcelăria rivală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
partea stângă, sus de tot, la ultimul etaj al unui bloc vechi, câteva apartamente fuseseră cuprinse de foc. Ardeau ca niște căpițe de fân, scoțând fuioare de fum care erau mânate apoi de vânt către mare. Focul amintea de animalul măreț al desenelor apocaliptice. Putea să se întindă peste tot, înghițind orașul. Pompierii și poliția făceau tot ce puteau ca să împiedice focul să ajungă la blocurile vecine. Bucăți mari de lemn, devenite jăratic, cădeau bufnind pe trotuare printre trecătorii curioși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
buna și devotata lui soție și asta numai la o vârstă extrem de înaintată, se întreba? El de ce nu putuse trăi o viață adevărată, reală, asemeni celorlalți oameni, fără să-și închipuie inutil uriașa minciună cum că va fi reținut între mărețele pagini ale literaturii universale, cu mirajul cărora trăise mereu? Cine îi mai putea returna acum viața irosită, iată, inutil? Mircea nu știa. Ideea de a nu mai fi primul, cel mai bun, mereu în top, i se părea oricum pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de albi englezi și te miri ce alte nații? Se vede treaba că stăteau de prea multă vreme acolo, se adaptaseră, societatea aia rea îi asimilase cu totul. Așa se face că Abdulah se hotărî să nu mai amâne mult măreața decizie pe care o luase. De explozibil făcu rost ușor, în cantități industriale, chiar de la unul din imamii locali, Yusuf. Și ca se facă totul cât mai frumos și mai plin de semnificație, sau mai bine spus ca să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nimic. Am să-ncerc să dispar și-așa... Sufletele celorlalți bolnavi din încăperea veșnic întunecată, în care nu i-am putut vedea niciodată, respiră greoi și gem, creând un soi de cor al durerii mute. Ce știu ei ce faptă măreață și dobitoacă în același timp voi isprăvi eu în curând, ce știu ei despre faptul că asta a fost vocația mea, să mă sinucid, săvârșind astfel păcatul ultim și cel mai mare... Ce bine că nu vor vedea nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la ochi un vânat care nu stătea locului, a răpăit cu glas răgușit: - Domniță, haideți să vă plimb. Și, convins că a nimerit ținta și că nu-i rămâne decât să-și ridice vânatul, a coborât din sanie - o namilă măreață, verde, fără picioare, cu mănuși albe uriașe, cât un cap de copil, și în cap cu un cilindru oneghian cu calota retezată - și a pornit-o spre noi, repetând: - Luminăția Voastră, vă duc la trap. În momentul acela, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu cât un sentiment îl stăpânește mai puternic pe un om, cu atât mai slabă este capacitatea acestui om de a se autoobserva. Cât timp mă aflam sub acțiunea cocainei, sentimentale trezite de ea erau atât de puternice și de mărețe, încât puterea mea de autocontrol slăbea până la nivelul caracteristic bolnavilor mintal. Așadar sentimentele care mă stăpâneau când eram sub efectul cocainei nu puteau fi frânate de nimic, ele manifestându-se complet, cu o sinceritate desăvârșită în gesturile mele, în chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îmi promiți? Sigur că da, îți promit orice vrei tu, dar acum te rog să te liniștești și să taci din gură. Preț de câteva clipe Calistrat rămase tăcut, privind spre cer. Cred că acum ar trebui să spun ceva măreț, spuse el apoi cu voce gravă. Ceva care să rămână după mine. Văd că nu vrei să asculți. Ești cumplit de încăpățânat! Bine, spune ce ai de spus dar pe urmă te rog să te liniștești. Bătrânul se opinti și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În istoria ființelor umane, to ceea ce pare aidoma la prima vedere abia dacă se asemuiește; fiecare făptură Își are steaua sa, totul se petrece mereu și nicicînd, totul se repetă la nesfîrșit și este irepetabil. De aceea realizatorii Enciclopediei morților, măreț monument al diversității, insistă asupra detaliilor, căci fiecare creatură umană are ceva sfînt.) Oare, de fapt, n-o fi vorba de acea idee obsesivă a realizatorilor despre irepetabilitatea oricărei creaturi umane, despre unicitatea oricărei Întîmplări, altfel ce rost ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
purta o pălărie cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la Viena. Deși gimnaziul, trebuia totuși să recunoască, le cam dezamăgise. Pe dinafară, În regulă, chiar măreț, văruit În galben, cu acoperiș nou și cu grădină de jur Împrejur. Dar Înăuntru... Băncile (pentru că li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c-un centimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vatră răzeșească (din anul 1968 în comuna Filipeni), vornicul Manolache Sturza, nepotul domnitorului Ion (Ioniță-Sandu) Sturza, avea să pună meșterii lemnari ai acestor locuri să dureze din bârne, în primul an al celui de-al nouăsprezecelea veacă (1801 - n.a.), o măreață și frumoasă biserică din lemn. Înainte de această biserică, pe la 1772-1774 (Recensământul zisă rusescă - n.a.), în Mărăști se afla un locaș de cult, la care slujea un preot și un dascăl. De la prima vedere, biserica de lemn din Mărăști impresionează prin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
anul școlar 1947-1948. Unde și cum ar fi încăput sute de elevi în două săli de clasă, deoarece sala ocupată cu depozitarea grâului s-a eliberat în mai 1948. și mai grea a fost îmbinarea dintre tradiția școlii românești și „mărețul exemplu” care era școala sovietică. În locul claselor complementare (V-VII) de la învățământul primar, a fost introdus, chiar din 1945, gimnaziul unic, ca soluție de tranziție, venind în sprijinul elevilor silitori, fii de țărani care puteau face gimnaziul pe loc. Gimnaziile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
negativ în evoluția și dezvoltarea învățământului. În legea de reformă a învățământului din anul 1948 sunt suficiente aspecte negative care nu pot fi trecute cu vederea. Între acestea se numără următoarele: - politizarea excesivă a procesului instructiv-educativ - preluarea necritică, servilă a „mărețului” exemplu al școlii sovietice; altfel spus, rusificarea învățământului prin introducerea de la clasa a IV-a, în mod obligatoriu, a limbii ruse, în detrimentul altor limbi de circulație universală, precum și a manualelor rusești, traduse în limba română; - renunțarea la tradiția școlii românești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
avea? Nu contează câtuși de puțin. M-am uitat lung la el. Stătea în fața mea, nemișcat, cu un zâmbet batjocoritor în priviri. Și totuși, o clipă am avut parcă intuiția unui spirit înflăcărat și chinuit care țintește la ceva mai măreț decât poate fi conceput de orice lucru legat de carnea muritoare. O clipă am avut senzația căutării inefabilului. Mă uitam la omul din fața mea, cu hainele lui ponosite, cu nasul mare și ochii strălucitori, cu barba roșie și părul nepieptănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
N-ai fi deloc surprins dacă, apropiindu-te în căutarea unei porți prin recifurile de corali, ea ar dispărea brusc din fața ochilor tăi, care n-ar întâlni dinaintea lor decât singurătatea albastră a Pacificului. Tahiti e o insulă verde și măreață, cu niște falduri adânci și de un verde mai închis, în care ghicești niște văi tăcute. E un adevărat mister în adâncimile lor sumbre unde șopotesc și gâlgâie pâraie răcoroase și simți că în locurile acelea umbroase viața a decurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu mă pregătise pentru surpriza imensă produsă de prezența acestor picturi într-o colibă a băștinașilor atât de departe de civilizație, în sânul vegetației de pe un munte de lângă Taravao. Iar Michelangelo era sănătos la minte și la trup. Operele acelea mărețe ale lui au calmul sublimului. Aici însă, în pofida frumuseții, exista ceva tulburător. Nu știu exact ce. Îmi dădea aceeași senzație de neliniște și aceeași impresie ca atunci când șezi lângă o cameră pe care o știi goală, dar în care - fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acela, ultimul lucru cu care ar fi voit să aibă de a face era un conflict cu Caetani. Celălalt Își mușca buzele, neliniștit, fără să răspundă. Apoi păru să se hotărască, În sfârșit. - Credincioșii și-au pus În minte ceva măreț... - Aici, la Florența? Ce? Cecco adoptase o atitudine circumspectă, ca și când s-ar fi temut să nu cumva să Îi asculte cineva. Părea să Își fi revenit din spaimă, reluându-și obișnuita expresie insolentă. - Bani, prietene, bani. Sunt sigur de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ființe privilegiate de proiectul lui Dumnezeu niște reguli născute pentru a ține laolaltă o mână de negustori și de țărani? Era drept să se dea pe mâna călăului un om În care stăteau speranțele de reinstaurare a imperiului, cea mai măreață construcție a spiritului omenesc, oglinda pe pământ a ordinii divine? Și dacă Cronica avea dreptate și Arrigo era cu adevărat un impostor? N-ar fi putut deviau și de la face totuși să se Împlinească, pornind această impostură, un vis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și infinit. Oricare certitudine, oricare stabilitate a Facerii s-ar destrăma. Toate acestea trebuiau oprite. Era scris În stele că eu trebuia să fiu cel care o va face. - Dumneata ești nebunul. Măsura universului creat ar fi fost cea mai măreață operă a minții omenești, un cânt de laudă Închinat lui Dumnezeu. Astrologul se ridicase În picioare cu o agilitate neașteptată, venind spre el. Dante făcu un pas Înapoi. Dar Bonatti nu părea că ar fi vrut să Îl agreseze. Fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că destinul meu este să-mi irosesc anii În țara asta. Nu regret nici o secundă că sunt americancă - ba, dimpotrivă, cred că acesta-i un regret ce-i caracterizează pe oamenii foarte vulgari și sunt sigură că vom deveni națiunea măreață -, dar (aici a suspinat) simt că viața mea ar fi trebuit să moțăie până la sfârșit lângă o civilizație mai veche și mai blândă, Într-un ținut cu multe nuanțe de verde și maroniuri autumnale... Amory n-a zis nimic, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Vrone Părul lui e ca gulerele de aur ale regilor din Tara Ochii aidoma celor patru mări de oțel din Erin Cufundate În negura ploilor. Mavrone go Gudyo El să fie În bătălia voioasă și roșie Printre căpeteniile ce fac mărețe fapte de vitejie Viața să plece din el Ar fi ca și cum baierele sufletului mi s-ar desface. A Vich Deelish Inima mea e În inima fiului meu Viața mea este sigur În viața lui Un om poate fi tânăr a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Presupun că Rusia este exemplul dumitale de violență benefică? - Posibil, a fost de acord Amory. Desigur, și-a ieșit din matcă, Întocmai cum s-a Întâmplat cu Revoluția Franceză, dar n-am nici o Îndoială că este un experiment cu adevărat măreț, care trebuia făcut. - Așadar nu crezi În moderație? - De moderați nu ascultă nimeni și, oricum, e prea târziu. Adevărul este că poporul a realizat unul dintre lucrurile acelea surprinzătoare și uimitoare pe care le realizează cam o dată la o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bani străini, câtă vreme e lumină afară, iar acum, în întunericul anonim, să ducă mâna unei fete la centrul vieții. Acolo‑i centrul, iată‑l, desigur, e penisul. Bună ziua! Tremurând ca gelatina se ridică precum un monument închinat unor lucruri mărețe. Ei, nu‑i așa că‑i din cale‑afară de frumos? Acum! Ana le face semn scotocind puțin, de formă, prin stofa soioasă a pantalonilor, dar nu‑l găsește - unde‑o fi, unde‑o fi, s‑o fi micșorat sau ce? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în mișcare de‑o parolă, lucrurile funcționează până la urmă și treaba merge strună. Dar Annei îi rămân în gât cuvintele pe care le‑ar spune în mod normal într‑o situație asemănătoare, și anume: În sfârșit! Ai reușit! - atât de măreț e acest eveniment care se numește iubire și care cade unde se nimerește, indiferent dacă pe un ogor sau pe o pistă de beton, unde se usucă și trebuie aruncată. Nici ea nu știe bine cum de i s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
avea o criză de epilepsie. Dacă o ține tot așa, va trebui să i se bage cu forța o bucată de lemn în gură și să i se scoată limba afară pentru ca talentatul cântăreț elvețian să nu se sufoce. Altfel, mărețul său viitor s‑ar încheia înainte de vreme. Tinere căprioare care seamănă cu Bambi pășesc țepene pe ecran, picioarele lor lungi de pui fraged sunt atât de drăgălașe și se ridică mereu de la pământ pentru a se lipi de niște sâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]