2,076 matches
-
Vânzătorul de la colț, pe care-l poți prosti cu o sacoșă de bunuri ? Muierea simandicoasă și aranjată cu ultimele țoale din afișe, care e îngrijorată mai mult de calitatea blănii din care-i e făcut cojocul ? Sau de numărul de mărgele și strălucirea lor ? De aceea vă spun, pentru un model ca dumneavoastră, indiferența aceasta ele- gantă, într-adevăr, și deopotrivă simplă și convenabilă pentru un succes mai mare, la care probabil tânjiți, ca oricare dintre noi, nu cred să fie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
de origine evreiască Eugen Mirea, Cristi înregistrează alături de orchestra Honigsberg, la Columbia, tangoul Stinge lampa, care devine imediat un șlagăr, la fel de apreciat ca celebrele Zaraza, Minciuna sau Iubesc femeia. Stinge lampa, pe cer stelele S-or aprinde pentru tine ca mărgelele ; Stinge lampa și-n odaia ta Luna toată-n argint te-o scălda. Închide ochii surâzând Și adormi cu mine-n gând. Stinge lampa, îngerașule, Somn ușor, somn ușor puișor ! Tandrețea a renăscut pe scenele Bucureștilor și aproape că nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
presupun multă mișcare Prezintă stereotipii motrice. c) Comportamentul cognitiv Se implică în activități ce vizează achiziții cognitive; Prezintă deficit cognitiv important; Manifestă interes pentru activitățile ce presupun mișcare (jocul cu mingea) dar realizează și acțiuni statice dacă ințelege sarcinile (pune mărgele pe ață, coase cu șnurul pe placă cu orificii, face puzzle); Manifestă refuz față de anumite activități (colorat, scris) dar poate fi determinat și se implică în astfel de activități; Manifestă curiozitate față de spațiile / incăperile noi; Indică la cerere părți ale
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
obiectul ăsta grosolan. În spatele vazei, e o mică nișă care pare să fi adăpostit cândva o statuie, dar așa, goală, seamănă cu o ușă. Și acum, urmează cea mai fascinantă trăsătură a palierului: o arcadă ascunsă de o perdea de mărgele. O perdea cu nimic diferită de cele care te apără de muște în țările mediteraneene. Mărgelele sunt din lemn, galbene și negre, și când treci printre șiruri țăcănesc ușor. Dincolo de arcadă se deschid ușile dormitorului și salonului meu. E timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
statuie, dar așa, goală, seamănă cu o ușă. Și acum, urmează cea mai fascinantă trăsătură a palierului: o arcadă ascunsă de o perdea de mărgele. O perdea cu nimic diferită de cele care te apără de muște în țările mediteraneene. Mărgelele sunt din lemn, galbene și negre, și când treci printre șiruri țăcănesc ușor. Dincolo de arcadă se deschid ușile dormitorului și salonului meu. E timpul de culcare. În spatele meu se desfășoară marea fereastră orizontală, tăiată pe câțiva metri din perete, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
orice casă veche; curentul mării suflă pe sub chenarele ferestrelor ușor desprinse și prin crăpăturile de sub uși. Astfel încât, noaptea, când zac în pat, e lesne să-mi închipui că aud pași ușori bântuind în pod, deasupra mea, sau că perdeaua de mărgele de pe palier răpăie sfios pentru că cineva s-a strecurat pe furiș printre șiraguri. Poate că nu-i momentul potrivit, acum în crucea nopții, ca să abordez asemenea subiect, dar mi-a revenit deodată în minte cu forță și ascuțime. Cititorul, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
văzut că vaza mea cea mare și urâtă căzuse de pe piedestal. Se prăbușise pe jos și zăcea spartă într-o grămadă de cioburi. Dar cum? Piedestalul e foarte solid și nu se clintise din loc. Vânt nu era, perdeaua de mărgele stătea nemișcată. Poate că ieri, când am șters-o de praf, am clătinat eu echilibrul vazei? Sau să fi avut loc un ușor cutremur? Nu-mi place să cred că eu sunt vinovatul, și am convingerea că nu eu port
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întreaga casă. Trebuie să mărturisesc că încercam un simțământ foarte bizar. Am urcat, cu deliberată încetineală, scările spre dormitor și am luat un somnifer. La un moment dat, în cursul nopții, mi s-a părut că aud clincănitul perdelei de mărgele, dar ăsta e un fenomen firesc. Azi s-a stârnit puțin vânt, iar marea e din nou albastră și albă. M-am gândit la două explicații posibile pentru vedenia mea. Prima ar fi că am văzut pur și simplu reflecția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să urc scările, și mai încet. Am avut întotdeauna senzația că dacă exista într-adevăr un element sinistru în casă, acesta era localizat pe palierul lung de sus. În timp ce urcam ultimele câteva trepte, am auzit brusc țăcănituri prelungi. Perdeaua de mărgele fusese mișcată. M-am oprit locului. Pe urmă am înaintat mecanic, cu gura deschisă și ochii holbați. Oprindu-mă la marginea palierului, am înălțat din nou lampa, dar ultimele pâlpâiri ale asfințitului de afară, filtrându-se pe ușa deschisă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
marginea palierului, am înălțat din nou lampa, dar ultimele pâlpâiri ale asfințitului de afară, filtrându-se pe ușa deschisă a dormitorului, împreună cu lumina lămpii, alcătuiau un amalgam dens, pâclos. Am deslușit nisa umbrită, conturul arcadei, masa punctată a perdelei de mărgele. Și apoi, deodată, am văzut, lângă peretele din fund, între perdea și ușa camerei interioare, silueta întunecată, nemișcată, a unei femei. Primul meu gând limpede a fost că văd o stafie, strigoiul casei, în sfârșit! Am scos un sunet gâtuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o dată pe James, mi-a răspuns: „șoareci“, ceea ce voia să fie o glumă. Clinchete ciudate, intermitente, sunt emise (cred) de ornamentele de sticlă ce atârnă în nișele holului lung și întunecat. Sunetele acestea îmi evocă țăcăniturile ușoare ale perdelei de mărgele de la Capul Shruff; și încerc un sentiment straniu când mă gândesc la „casa mea bizară“, complet pustie și tăcută (cel puțin așa sper), cu excepția țac-țacurilor perdelei care se leagănă domol în briza mării. Apartamentul lui James este situat pe una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spargi nimic. Vino, Lizzie. Lizzie își luă eșarfa de pe masă [i poșeta de pe podea. Nu-i aruncă nici o privire Rosinei. Am condus-o afară din bucătărie, sus pe scări. Când am ajuns pe palierul de sus, am ezitat. Perdeaua de mărgele era imobilă și am hotărât să nu trec prin ea. Am dus-o pe Lizzie în camera interioară și am încuiat ușa. Încăperea era întunecată, întrucât prin fereastra lungă ce dădea spre dormitor nu pătrundea multă lumină, fie din cauza ceței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pus frână, așezându-și un picior încălțat în cizmă în fața picioarelor mele. Ne-am tras amândoi îndărăt, spre zid. — Las-o să plece. S-a auzit bufnitura ușii din față, trântită. Am rămas câteva clipe, uitându-mă la perdeaua de mărgele care vibra și țăcănea. Apoi am coborât încet scările. Rosina a venit după mine. Am intrat în bucătărie și ne-am așezat din nou la masă. — Nu te necăji, Charles, animalul ăsta mic și lacom n-are o inimă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Prin contrast, casa mea era rece și pregătită, parcă, să se preteze la vreuna din farsele-i sinistre. După lumina radioasă și colorată de afară, atmosfera dinăuntru părea cenușie și îmbâcsită. Se auzeau zgomote slabe, poate că numai perdeaua de mărgele legănată de curent. Am rămas câteva minute în hol, ciulind urechile. Mă întrebam dacă nu cumva afurisita de Rosina se întorsese și se ascunsese pe undeva ca să mă sperie. Am simțit nevoia să cercetez casa, sus, jos, în bizarele cămăruțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ridicat-o în brațe și am auzit-o gâfâind, de parcă întreaga lungime a trupului ei ar fi fost strivită de trupul meu. Apoi, după ce am lăsat-o încetișor jos, în strania semiobscuritate a holului, în clinchetul meditativ al perdelei de mărgele, am rămas amândoi perfect nemișcați și tăcuți, eu încolăcindu-i trupul în brațele mele, ea agățându-se cu ambele mâini de cămașa mea. Relaxându-se, în cele din urmă, oftă, și își plimbă degetele pe coastele mele. Am întrebat: — El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
specifică Angliei își schimbase din nou decorul. Peste mare se lăsase o lumină de un cenușiu deschis și o perdea groasă de ploaie. Pe fundalul sur, ploaia se profila ca niște grile iluminate, și fiecare strop era distinct vizibil, asemenea mărgelelor din perdeaua mea. Atârnau, vibrând ușor în văzduhul cenușiu strălucitor, în timp ce casa bâzâia ca o mașină, cu mici ropote ritmice. M-am sculat și m-am împleticit prin bucătărie, făcându-mi un ceai, și lăsându-mi capul în piept, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și le căra în casă și această activitate, căreia îi conferea un sens simbolic, îl umplea de satisfacție. Continua să fie ocupat întreaga zi cu treburi de rob, pe care și le inventa singur. A spălat cu vin perdeaua de mărgele, făcând-o să strălucească, și îndepărtând micile pete soioase, grase, cu care mă obișnuisem. Și astfel, pentru o scurtă perioadă, am conviețuit, fiecare dintre noi absorbit în propriile-i iluzii [i, împreună, am involuat către o viață de o simplitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe care tocmai l-a căpătat în dar, temându-se să nu găsească cumva un trup neînsuflețit. Simțind o gheară în stomac și inima bătându-mi cu furie, am alergat pe coridor, mi-am făcut drum despicând șiragurile perdelei de mărgele, am învârtit încetișor cheia în broască și am bătut la ușă. Nici un răspuns. Murise peste noapte, ca un animal captiv, reușise să evadeze, cine știe cum, și se înecase în mare? Am deschis ușa și m-am uitat înăuntru. Se afla acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-ți împrumut halatul meu de casă, am unul foarte frumos. Am alergat în dormitor și i-am adus halatul meu cel mai bun, din mătase neagră cu brandenburguri roșii. Am găsit-o în ușa camerei, uitându-se la perdeaua de mărgele. — Ce-i asta? — Merită să întrebi. O perdea de mărgele. Hai, îmbracă halatul. Aici e camera de baie, ții minte. Mi-a dat voie s-o ajut să îmbrace halatul de casă, apoi a intrat cu pași lenți la baie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am alergat în dormitor și i-am adus halatul meu cel mai bun, din mătase neagră cu brandenburguri roșii. Am găsit-o în ușa camerei, uitându-se la perdeaua de mărgele. — Ce-i asta? — Merită să întrebi. O perdea de mărgele. Hai, îmbracă halatul. Aici e camera de baie, ții minte. Mi-a dat voie s-o ajut să îmbrace halatul de casă, apoi a intrat cu pași lenți la baie. Am așteptat-o, așezându-mă pe scări. Când a ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
năpădit un sentiment de intensă, fantastică ușurare. Și apoi gândul: „Dar dacă e adevărat?“. M-am dat jos din pat tremurând și cuprins de greață, am aprins lumânarea și am deschis încet ușa dormitorului. Flacăra lumânării lumina bariera perdelei de mărgele, dar îndărătul ei nu se vedea nimic. Perdeaua clincănea ușurel, clătinată probabil de curentul care răzbea pe sub uși. Am dat cu grijă la o parte șiragurile de mărgele, am pășit încet spre odaia lui Hartley, și am răsucit ușor cheia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și am deschis încet ușa dormitorului. Flacăra lumânării lumina bariera perdelei de mărgele, dar îndărătul ei nu se vedea nimic. Perdeaua clincănea ușurel, clătinată probabil de curentul care răzbea pe sub uși. Am dat cu grijă la o parte șiragurile de mărgele, am pășit încet spre odaia lui Hartley, și am răsucit ușor cheia. M-am aplecat peste prag și am privit înăuntru. Era acolo, vizibilă în strălucirea lumânării, zăcând încovrigată pe saltea, învelită în pătură, și cu fața ascunsă de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
saltea, învelită în pătură, și cu fața ascunsă de o mână. Am rămas un moment și i-am ascultat răsuflarea liniștită, regulată. Apoi m-am retras în liniște și am încuiat din nou ușa. Am trecut iar prin perdeaua de mărgele, ferindu-mă s-o agit prea tare, și, fără să-mi dau seama ce fac, am intrat în salon. Din ziua încarcerării lui Hartley, evitasem să intru în această încăpere, în bună parte din decență, fiindcă fereastra lungă a salonului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să chem un doctor. Pe urmă, mai curând exasperat decât compătimitor, m-am întrebat dacă nu mi-aș sluji mai bine cauza arătându-mă dur, și am părăsit-o destul de brusc, pentru ca după aceea să regret. Stăteam lângă perdeaua de mărgele, atingând-o, șovăind asupra atitudinii pe care s-o adopt, când am auzit de jos o gălăgioasă izbucnire de hohote de râs, urmată de un cântec intonat de o voce de femeie. Am alergat în bucătărie. Rosina ședea cocoțată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
strigăt ce răsunase de undeva, de prin fața casei. Urmă un al doilea strigăt. James și cu mine ne-am uitat unul la celălalt. A murmurat: — O... nu! Am dat buzna afară din încăpere, m-am încâlcit în șiragurile perdelei de mărgele și am coborât scara în salturi. Am străbătut gâfâind holul și ajuns în pragul ușii din față aproape că am căzut, de parcă aș fi pătruns într-un nor gros de neputință și deznădejde, care mă vlăguia până la leșin. Îl auzeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]