2,342 matches
-
bazate pe aparate auditive“. Un purtător de cuvânt al companiei de aparate auditive Audion a remarcat: „Nu vorbim despre urechi de elefant. O simplă creștere cu 20% a pavilionului va dubla eficiența auditivă. Suntem de părere că piața pentru urechi mărite este uriașă. Atunci când o mulțime de oameni le vor avea, nimeni nu le va mai observa. Noi suntem de părere că urechile mari vor deveni noul standard, la fel ca implanturile cu silicon“. Capitolul 22 Era o zi proastă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-vă la maimuță! Uite-o! — Nu, le zise Henry. Nu este o maimuță. Și vă rog să nu îl faceți să se simtă stânjenit. Dave suferă de un sindrom genetic rar ... Și le explică, în timp ce ele îl priveau cu ochii măriți. Jamie avea un pat pe rotile, pe care-l folosea când rămânea vreun prieten de-al lui peste noapte. Lynn îl scoase și Dave dormi pe el, lângă Jamie. Ultimele lui cuvinte fură: — E foarte moale. După care adormi aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În noptea asta trebuie să-mi termin cartea... E ultimul capitol... În schimb a cerut voie să vorbească cu soția sa. Înainte să-l ridice, ultimul lucru care i s-a Întipărit În minte a fost expresia soției lui, ochii măriți, buzele livide. Însă Armanoush nici nu plângea, nici nu părea șocată. Poate doar extrem de obosită, de parcă faptul că stătea În prag ar fi secătuit-o de puteri. Cât ar fi vrut să-i poată lua mâinile Într-ale lui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întâmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sugeau la sân, bebeluși în brațele mamelor care străluceau de fericire. Sentimentul de bucurie, ușurare și recunoștință pe care îl trăiau părinții era atât de intens, încât umplea locul de lumină. Pentru Fran, cea mai emoționantă imagine a fost fotografia mărită a uneia dintre cele mai urâte perechi pe care o văzuse vreodată ținând în brațe un prunc de o nemaivăzută frumusețe, cu chipurile smerite și aproape transfigurate de bucuria acestui neașteptat miracol. Spre rușinea ei veșnică, ochii i se umplură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tropăia nervos, alunecând pe terenul mocirlos. - Eu zic să ne-ntoarcem înapoi și s-o luăm pe celălalt drum, a hotărât, înțelegându-se din ochi cu Gundo. E-ntortocheat, dar mai înalt. S-a întors spre soldații care ne-nsoțeau. - Atenție mărită, s-ar putea să dăm nas în nas cu ceva tâlhari. Noul drum nu era inundat, dar la fel de noroios și de plin de gropi. A trebuit să mergem foarte încet, să coborâm de pe cal de nenumărate ori, astfel că pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că dacă s-a dus la mănăstire, să stea acolo. Casa a fost rechiziționată pentru că nu stătea nimeni în ea de ani mulți. Dandu are familie și, în plus, de un an se îngrijește de locuință. - N-aș fi venit, mărite, i-a spus ea dregătorului, dacă nu m-ar fi trimis Maica Domnului. Aceasta e porunca ei și nu ne putem împotrivi. Și pentru că părea că nimeni nu voia să-i dea dreptate, după un an de procese și drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la ea ajunge. Și ca-n orice poveste Dau lumii de veste Că-n împărăție Nunta mare o să fie. Greuceanu Greuceanu a plecat La Roșu Împărat Pentru că a fost chemat Special, la palat. Are răspundere mare Să aducă Luna și măritul Soare Pentru că le-a furat un zmeu Cel mai aprig paraleu. Treaba el a isprăvit Apoi vesel a venit Să-și primească și el plata Împărăția și fata. Sărbătorile de iarnă În Ajun de Crăciun Omul rău și omul bun
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din una în alta, cu compasiune și sentiment, că eram tânără și speriată, tremura combinezonu pă mine, Macatist m-a apropiat și am avut încredere și mă plăcea și ținea la mine și m-a ajutat să nu mă mai mărit, că viața mea era alta zicea el și are el grijă de tot viitorul meu, dar condiția era să nu mă mărit, că era gelos și nu suporta să fiu cu altul și m-ar fi împușcat zicea mereu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
TV. S-o deranjez ca să i-l prezint pe Sally ar fi fost ca și cum m-aș fi trezit să-l întreb pe preot cât e ceasul chiar în mijlocul slujbei. Sally se uită rugător la cea care-l ținea în frâu: — Mărită stăpână, e o veche prietenă de-a mea. Rogu-te în genunchi, pot să vorbesc un pic cu ea? Numai dacă-i îndeplinești orice poruncă, spuse stăpâna, înmânându-mi lesa. Avea tocuri atât de înalte încât mușchii pulpelor îi stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
insistai eu. — O, asta e specialitatea lui Philip, zise ea pe un ton normal. Și a lui Ben, până la un punct. Nu mă implic deloc în partea asta a lucrurilor. Își puse din nou ochelarii și-mi surâse, cu ochii măriți, ușor alarmant, în spatele lentilelor. Cu siguranță, dacă ea ar fi fost regizorul în familie, și nu soțul, n-ar fi fost vorba de nici o depresie pe fond de stres. Privirile noastre se întâlniră din nou. În ciuda faptului că negase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bănuia că Înălțimea era mai puțin probabil să-l trădeze, așa cum o făcuse greutatea. Erau câteva afișe pe perete: una dintre fotografiile previzibile ale lui Fulvio Roiter cu Carnevale; o reproducere a mozaicelor din San Vitale În Ravenna; o fotografie mărită a unor munți ce semănau cu crestele zimțate ale Alpilor Dolomiți. Peretele din dreapta, cum era cazul În multe birouri ale doctorilor, era acoperit de diplome Înrămate, de parcă doctorii se tem că nu i-ar crede nimeni dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
simți cum cerul se prăbușește peste el ca o presă. Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Bărbatul simți cum ochii măriți încearcă să părăsească orbitele, apoi deschise gura, ca și cum ar fi dorit să cerșească mila unui călău pe care îl vedea numai el. I se păru că decorul se transformă într-un eșafod imens, iar el - condamnat la gânduri, nu la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
el, mulțimilor, că e hotărât să le aducă, Întru deplină fericire! Și a fost prins cu mâța-n sac. A fost prins cu minciuna, cu marea minciună, că, de fapt, nu-l interesau mulțimile, decât, doar, pentru a fi, el, mărit și răsmărit, ridicat În slavă, pe când, mulțimile, aduse, acum, În starea de slugile sale, plecate, supuse și puse cu fruntea-n tină, ca sălciile, În fața furtunii dezlănțuite, din senin, și când era cazul și, mai ales, când nu era; deci
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
intersecție pe care o avea de trecut până la părculeț, ridică bastonul și se pregăti să îl pună la lucru pentru a fi sigur că bordura nu este nici mai aproape și nici mai departe de piciorul său. Ascultă cu atenție mărită zgomotele străzii. Era trafic obișnuit pe partea carosabilă. Pe trotuar erau puțini pietoni. Urechea nu-l înșela. Nu coborî de pe bordură decât atunci când se asigură că înaintea lui a mai coborât o persoană. De când a rămas cu acest handicap, învățase
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
imediat ce toate autovehiculele din sens opus au trecut, acel autoturism de teren a țâșnit în fața Fordului și imediat a redus viteza, aproape oprindu-se. Lămpile de poziție, având lumină de culoare roșie, au avut, pentru câteva clipe, o intensitate luminoasă mărită, semn că se acționase sistemul de frânare, pentru ca, în secundele următoare, acea lumină roșie să devină orbitoare, mai puternică decât lumina farurilor. Totul s-a petrecut rapid, în mai puțin de zece de secunde, după care acea lumină orbitoare a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
unui lucru neașteptat, Felix suflă pe deasupra sticlei. Ușa se deschise și se-nchise la loc, și în slaba lumină aruncată de flacăra din sobă tânărul zări pe Otilia, cu picioarele goale, în cămașa ei lungă de noapte. Părea o păpușă mărită. Toată convorbirea se urmă mai în șoaptă. - Dragă Felix, m-am gândit foarte bine, bine de tot. Îninteresul meu și al tău, acum nu ne putem căsători. Dezolarea lui Felix se simți în întuneric, în destinderea mușchilor. Otilia îl strânse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu cocoloașe de căldură. Vipia îi schilodea florile. Detaliile planșelor schițate până atunci nu-l ajutau la nimic. Dacă ar fi dorit să surprindă un indiciu cât de cât prețios, numai releveul tălpii tipului de doi metri ar fi trebuit mărit, pe puțin, la doi metri. N-avea atât. Îi venea să leșine. Lui Ulpiu i se năzări că un plutonier mustăcios își bate călcâiele înaintea sa și-i răstoarnă pe birou treisprezece genți din piele de porc, vrăfuite cu lopata
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întredeschise ale unor piese de mobilier cu anatomii și elongații elucubrante, articole salvate din presa timpului, poezii și cămăși, pistoalele de duel, trofeele de vânătoare și pieptarul de scrimă, fotografii din albume, halatul, teancuri din, probabil, bogata corespondență, semnătura, fotografiată, mărită și expusă precum un afiș, actele, pantalonii, fileul cu ajutorul căruia își întreținea, în cursul nopții, desenul fioros al mustății, sigiliul personal, seturi desperecheate de volume și, din nou, mobilier știrbit de birou, o vâslă, o canoe pitică, camere de biciclete
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o înghițitură, pe rând. Oprică fura încă o sorbitură, striga la ceilalți și se ridicau. - Să-mi aduceți raci, mă, auziți voi, că d-aia v-am dat țuică! striga după ei Tănase. - Las' pe mine, râdea înveselit deodată al Măritei și cobora malul de pământ al gropii după ceată. Spre fund era răcoare. De jos, de Ungă baltă, cerul se vedea cât un cerc siniliu pe care călătoreau nori albi, destrămați. Iarba scurtă, albastră, ca peria. Se apropiau de baltă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la fugă, dar se ținea bine. Smulgea limbile proaspete ale măselariței și asculta freamătul pipirigului. - Vi-e frică? întrebă încet Oprică. - Nu, zicea Petre cu jumătate glas. - Aici stau hoții... Li se ridica părul măciucă la copii. Ce făcea al Măritei, ce dregea, că le știa pe toate. Unii ziceau că-i al lui Florea, unul de hoțea pe unde apuca, de-l făcuse cu cărturăreasa, la tinerețe. Oprică n-avea Dumnezeu, știa să umble cu șișul. Când fl bătea vreunul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de te fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea carnea pe copii ca la găini. -Dizertori? , - Da. Au centiroane și bărbi și aruncă cuțitul la fix! Unde vrei te găurește! - Da-n tine nu dă? - De ce să dea? râdea al Măritei. Eu sânt de-ai lor! - Și n-au frică de vardiști? - N-au. Vreo trei și-au făcut pardesiu de scânduri de pe urma lor. Copiii nu prea înțelegeau limba păsărească a lui Oprică, dar tăceau din gură. Al Măritei se dezlegase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
râdea al Măritei. Eu sânt de-ai lor! - Și n-au frică de vardiști? - N-au. Vreo trei și-au făcut pardesiu de scânduri de pe urma lor. Copiii nu prea înțelegeau limba păsărească a lui Oprică, dar tăceau din gură. Al Măritei se dezlegase la limbă: - Unuia-i zice Bozoncea, unuia Gheorghe. Șef peste toți e Bozon-cea. A mierlit un comisar și-a dat multe găuri. -Lau dus legat la pârnaie, dar pe drum a rupt lanțurile de la picioare și de la mâini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îndemna. Adică ce să caute la școală? Era vremea gutuilor. În grădina oltenilor pomii aveau crăcile pline cu fructe galbene. Degeaba ședeau hapsânii la pândă, tot trebuiau ei, cu Oprică și cu Petre, să le văduvească averea... •> Cât despre al Măritei și-al lui Matei, aceștia trecuseră pe lângă școală. Se prinsese învățătura de ei ca apa de gâscă. Când fusese vorba să-i dea la meserie părinții, fugiseră. Hoțul de Oprică n-avea prea mare bătaie de cap. Dar tâmplarul îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vreo două acoperișuri. Sipcile subțiri se frângeau, purtate de valul greu. Apa urcase până la ferestrele înguste, se strecurase pe sub cercevele și intrase în odăile pardosite cu lut. Femeile aruncau lucrurile pe paturi și pe scaune, plângând, cu copiii de mână. Măritei îi luase preșurile. Lui Matei potopul îi urnise dulapul cu scule. Meșterul, numai în izmene, alerga cu Petre, tinînd niște prăjini în mână, să-l oprească. Cizmarul abia adunase pantofii clienților. Ploaia îi furase calapoadele, care pluteau spre rampă. Într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]