9,417 matches
-
a ciocnirilor dintre elemente, ci cu înscenarea cât mai diversă a acestui proces. Poetul, complet maturizat la a doua carte, poate, pe de o parte, să surprindă ireductibilul (nașterea acelei „plante improbabile”) printr- o impresionantă precizie ermetică: „Acum că ploaia măruntă cu străzile ei/ se lipsește de pașii buimaci/ când primatele/ se retrag înăuntrul pereților/să aline și să unească Trupul./ Acum când pe caldarâm/ stă lăbărțat Adevărul/ și din rigole se bulbucă Teoria/ în splendoarea ei subțire/ și nici extratereștrii
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
faptul că nimic nu e vreodată identic cu nimic, îl sperie și îl fascinează pe poet. „Mă tem de iarbă”, „mă hăpăie imensitatea” „uită-te la mână ca la un stăpân”, „ține palma pe pământ/ și vezi cât e de mărunt” sunt doar câteva dintre cele mai frumoase expresii ale atitudinii înfiorate față de „dispars”. Pe de altă parte, poezia lui Vlad Moldovan și-ar pierde repede din vitalitate dacă ar juca totul pe cartea aforismului și a transcenderii înfiorate. De aceea
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
la Păltiniș, al refugiului în estetic și al tezei conform căreia „Opera salvează creatorul” (p.228-229), Marino vede în C. Noica sursa principală a majorității relelor postdecembriste 3. În aceeași ordine de idei, Radu Petrescu nu este altceva decât „un mărunt epigon călinescian” (p.91), Aurel Rău, „un nomenclaturist feroce, o mediocritate proletcultistă [...], un parvenit etern” (p.113), Marin Sorescu, „un oltean șmecher, care fură la cântarul literar” (p.281), Livius Ciocârlie, un „autor de interminabile pseudojurnale, afectate, sclifosite, fals literaturizate
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
o lecție despre rasă, iar replica sa este sfâșietoare în umilința ei înjosită: „Dar ce, noi nu suntem oameni?” Ei bine, tocmai aceste replici, precum și cea care contestă evidența înscrisă în analizele medicale doar pentru că fiul său îi seamănă, gesturile mărunte, umorul trist și veselia regăsită în preajma catastrofei redau personajelor demnitatea umanului. Tudor Giurgiu scoate această umanitate dintr-un dublu clișeu, cel al filmului propagandistic unde clasa muncitoare întruchipa toate virtuțile preconizate ale omului nou, curaj, simț al sacrificiului, moralitate, tenacitate
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
are parte Pompiliu Macovei („Voiajor prin viață, lipsit de griji și însingurat va trăi 97 de ani. A închis ochii într-o casă muzeu, păzind în trei schimburi obiectele donate statului, care i-au ținut loc de familie.”). Alții mai mărunți, din rândul politrucilor propriu-ziși (Virgil Florea, Constantin Părăluță, Ion Moraru ș.a.) primesc plesnituri repezi, șfichiuiri. De altfel, numele lor, care altădată îngrozea, nu mai spune azi nimănui nimic. De o imagine bună, în schimb, beneficiază Constanța Crăciun, „o doamnă” care
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
Am scos fără să vreau un țipăt ciudat, provocat de această trăire stranie în care se amestecau și suferință, și amorțeală, de parcă m-ar fi înțepat o mie de ace. Am auzit cum pielea și carnea îmi scot un sunet mărunt, poc!, poc!, iar ce-am resimțit când sângele mi le-a umezit, pârjolite cum erau, m-a dus cu gândul la pământul aflat îndelung sub secetă peste care dă deodată ploaie binecuvântată. În acele momente, inima mi-era încâlcită precum
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
azi erai la Combinat... Stai jos și taci, până nu ne superi, vei face cum dorim noi, e clar?! Nu e clar, poate nu știți cu cine vorbiți, sunt un înalt demnitar! Ești pe p... mă-tii, ești un pungaș mărunt, care s-a hrănit cu firimiturile aruncate de noi. Dacă vrei să știi cine ești, poate ai uitat, am să-ți dăm câteva casete, domnule demnitar! Dacă nu le vrei, le dăm lui Băcanu sau Roșca, să afle și poporul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
paisprezece ani și o fată cam de aceeași vârstă, fără bagaje, așteptau trenul de noapte, cum îl numeau localnicii. Mai bine o ascultam pe mama și stăteam acasă, dacă va merge la hotel, cum a spus ea? Fetița, înfrigurată, tropăia mărunt, să se mai încălzească. Am vorbit cu el, dragă, de câte ori să-ți repet? Vine la noi direct, e și casa lui, nu? Trenul intră în gară și, peste un minut sau două, un bărbat în putere, bun de muncă, așa cum
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ne-am recăpătat încrederea în dragul nostru băiețel și suntem gata să reco mandăm tratamentul cu Alfazet-8 și Alfazet-9 tuturor părinților care țin cu adevărat la copilașii lor. Laurențiu Olteanu Cutia albă Coborâsem de câteva secunde din Turnul Eiffel. Ploua mărunt. O nevoie colosală de a merge la toaletă îmi apăsa toți centrii nervoși. M-am târât ca o reptilă până-n stradă, cu eforturi supraomenești de a nu mă face de rușine în mijlocul Parisului. Mașinile furnicau în toate sensurile. Pietonii alergau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bunici“ a devenit simplu „la țară“. Mă înconjoară o pustietate și o liniște pe care foșnetul slab al frunzelor de porumb o face și mai tăcută. Din prea multă căldură și din puțină melancolie, mă descalț și pornesc cu pași mărunți spre șosea. Cu un zâmbet în colțul gurii și unul în colțul inimii, privesc în urmă la tălpile ce-mi rămân desenate în praf. Tălpile sunt mai mari decât îmi aduceam aminte și zâmbetul mi se stinge încet. În drumul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a hotărât că este momentul să ridice Oamenii la luptă, pe fiecare după harul său: prin cuvinte, prin fapte, prin gânduri, prin idei, prin orice duce spre Lumină și descătușare. Priviți atenți În jurul vostru, În viața cotidiană, la lucruri aparent mărunte și fără importanță și veți vedea că am dreptate. Și să revin la Doamna Ministru. Pentru că Încearcă, În limita prerogativelor pe care i le acordă Guvernul și funcția (și se observă de departe că limita este foarte redusă În comparație cu prerogativele
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
spitalele n-au cu ce să ne trateze, pentru că medicamentele lipsesc aproape cu desăvârșire; Să nu mai spunem de mâncarea care se oferă bolnavilor În spitale: cred că și porcilor li s-ar apleca, dar asta nu contează, sunt lucruri mărunte, care n-au cum să ajungă să vă streseze urechile și nervii. Și doar toate astea se plătesc din banii noștri. Dar domniile voastre ați hotărât ferm că noi și numai noi trebuie să ne achităm conștiincios de datoriile către voi
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
dea peste cap, lăsând-o pe neașteptate, capricios și luându-i-o sprințar înainte, într-o goană buimacă de flăcău îndrăgostit, care-și râdea de moliciunea ei, șuierând printre tufe și izbind cu fruntea trunchiurile arinilor foșnitori, cu frunzele zburătăcind mărunt, sub razele lunii, ca niște roiuri de fluturi albi gata să zboare spre stele. Departe, în străvezimea nopții, se întrezăreau puncte negre, unduiri și zvâcnituri, înflăcărând iarba și ceva ca un asfalt clocotitor forfotind pe întinderea șoselei, acoperind tot drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cerului încărcat de strălucirile lui metalice după care, pământurile, respirând domolite, prin fânețele, grâiele, făgașele de ape secate, ogoarele de trifoi, floarea-soarelui și cartofi, arzând ninse sub lună, curgeau, înecate-n lunci grase, pe malul Siretului. Totul mișuna de exodul mărunt al lighioanelor și vietăților adunate în turme nesfârșite să-și găsească sfârșitul pe drumul pierzaniei. O pornire tainică, înspăimântătoare, le mâna odată cu vântul ce creștea năvalnic și se tânguia fierbinte, noapte de noapte, de la mijlocul nopții până în zori, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
De fapt însăși ivirea lor fusese vestită de alte semne premergătoare: jafuri, violuri, urgie și stricăciuni mișelnice printre cei care se socoteau împărații și stăpânii pământului și dobitoacelor, foame și boliști de toate felurile, întinse ca niște molime prin lumea măruntă și îngroșată a ticăloșilor; împreunări păcătoase, oi născând miei cu cap de șacal și câini lătrând cu voci de heruvim castrat; vrăjitori scheletici răsăriți în același cap de nebun, vaiete de profeți și strigăte din morminte, dealurile curgând din păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-ți facă maică-ta! Sssst! se rugă Miluță. Parcă ești beat, sau vii de la femei! continuă fata, fără să se sinchisească, nepăsătoare chiar, c-un fel de bruschețe în glas, lipindu-se de ușă să-i facă loc. Chicotind nerușinat, mărunt, îl lovi cu genunchiul în spate. Spune-ne, nene, și nouă ce se întâmplă? Lasă-l în pace, tu! N-o asculta! îi luă apărarea cealaltă fată. Jenat de stânjeneala lui caraghioasă, ameți descoperind mirosul parșiv-languros pe care acum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
câteva clipe nemișcat, ținând tot cerul negru în spate. La picioarele lui, parchetul strălucea presărat cu talc. Perechile se roteau lenevos sub serpentinele și ghirlandele multicolore atârnate de tavan. Ce mare crescuse această sală, ca oamenii să fie atât de mărunți! I se păru c-a trecut o viață de când nu mai intrase aici. Urmări scaunele înșirate pe lângă pereți, măsuțele pătrate, așezate la intervale, cu fețe de mese albe, deasupra, și sticle burduhănoase, cu gâturile înfășurate în ștergare, răsturnate în căldările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cunoaște și după asta că nu-i muncită, își spuse și, foindu-se prin casă, începu să se îmbrace. Cu ochii încordați, nimeri geamul și-l crăpă încetișor. Lumina lăptoasă năvăli buimacă înăuntru, cenușie și rece, făcând-o să clipească mărunt. Bătrâna se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n sus, c-o mână sub cap, dezvelită și transpirată, c-un picior afară, cu genunchiul gol și rotund deasupra cearșafului. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o dăduse în primire, nici ibovnică, nici nevastă cu frica soacrei în sân, și bătrâna era speriată și uluită de schimbările petrecute. Surâdea mereu, pierdută.. Ce visa ea sau la ce se gândea! După ce-i trecea, se-ntorcea la viața măruntă, de toate zilele, săltăreață și buiacă, cu puterile sorbite din depărtările acelea, cu căutătura limpede și deschisă, apoi se apuca să cânte încetișor, abia auzit, și ochii ei priveau atunci lumea cu o neascunsă curiozitate copilărească. Ei, ce-i puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu cârpa udă în mână, simțind cum îi alunecă printre degete picurii uleioși, grei, cu miros pătrunzător. Soarele lumina din spate o ființă aeriană, trecând prin rochia ei subțire ca printr-o sită, conturându-i picioarele și tot trupul. Clipind mărunt, orbită de trupul mlădios ca o lumină, o recunoscu. Trânti cârpa în lighean. Hai odată, intră! Ce-ai înțepenit acolo? îi strigă. Doar nu ești de sticlă! Bonjour, papa! izbucni veselă Cerboaica, apoi se aplecă spre bătrână șoptindu-i încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ea un vârtej care-o luă pe sus, începu să danseze. Dansa strecurându-se printre mese și privea prin culoarul ce se deschidea în fața sa cum bătrâna sta în ușă și-o urmărea. Obrazul ei stăpânit și uscat, cu crețuri mărunte în jurul ochilor, și ochii ei clipind mărunt, de uimire și încântare, aveau ceva care-i dădea parcă o mai mare forță și poftă de exaltare, ca o-mpotrivire. Se mișcă așa svârcolit, zburdând și zburând cu brațele prin aer până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sus, începu să danseze. Dansa strecurându-se printre mese și privea prin culoarul ce se deschidea în fața sa cum bătrâna sta în ușă și-o urmărea. Obrazul ei stăpânit și uscat, cu crețuri mărunte în jurul ochilor, și ochii ei clipind mărunt, de uimire și încântare, aveau ceva care-i dădea parcă o mai mare forță și poftă de exaltare, ca o-mpotrivire. Se mișcă așa svârcolit, zburdând și zburând cu brațele prin aer până se opri moale, obosită și puțin încurcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să sară de-acolo și ce să facă? în ce fel s-o ajute? Domnu! Domnu!... Dinăuntru nu se auzi nici o mișcare, nici o voce. "N-a venit încă, își spuse. Dar de ce? El vine devreme. Ce s-a-ntâmplat?" Clipi mărunt, să se deprindă cu umbra, și-l văzu singur în toată hardughia, părând și mai goală acum, dimineața, în harababura, dezordinea și murdăria de peste noapte, de la închidere, cu urmele proaspete ale celor plecați, și mai singur, ca un paznic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prin somn. Nu venea în fiecare zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane. Uneori îl auzea în puterea nopții, alteori îi ieșea în cale-n pădure sau o pândea mirosindu-i pântecul gol la bulboana frământată mărunt de vâna izvoarelor din adânc. Bulboana lui Tudor, cum îi spunea și cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se arunca în apele reci, limpezi și sifonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei, dintr-o recenzie publicată de Revue philosophique de la France et de l ’étranger, pe care o citea constant în acei ani. Așa cum am văzut, faptul că tipologia mistică pelerin-mire-sfânt nu era originală a fost semnalat, împreună cu alte lucruri mai mărunte, de către Zevedei Barbu, care a indicat și sursa. Marta Petreu transformă însă gestul dintr-o inspirație, creativ aplicată, într-un plagiat ordinar. Pentru aceasta se străduiește să găsească mult mai multe împrumuturi decât cele câteva tipologii și exemple folosite de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]